2,791 matches
-
ne-o vîndă săptămîna trecută. Ce zici, să o cumpăr? — Mă spionezi, zise el. Ceilalți ieșiră din birou, pentru a nu asista la o conversație pe care nu o Înțelegeau. Rămase doar doctorul Thomas care, În calitatea lui de vechi camarad și vecin de apartament, era Întrucîtva obișnuit cu asemenea discuții. — Te iubesc, spuse Christina. — De ce mă iubești? Întrebă Vic nedumerit. — Fiindcă nu ești chel. Dacă aveai chelie nu te-aș fi putut iubi. — Oamenii cu chelie vor constitui o asociație
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
moartea unui soldat american e mai importantă decît un campionat de ping-pong. Doctorul Înclină din cap, aprobînd spusele șefului de depozit, dar imediat după aceea se răzgîndi și obiectă, ridicînd un deget În aer: — Depinde la ce nivel e organizat. Camaradul său susținea, destul convins, că așa ar fi trebuit să stea lucrurile: soldatul Khapsek avusese o presimțire. Consemnul era să se deplaseze pe țărm, de-a lungul estacadei, menținînd permanent o distanță de treizeci de yards Între ei. Uneori această
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Deși, În principiu, nu aveau voie să fumeze, căci În preajma rezervoarelor și a conductelor de carburanți exista pericolul de incendiu, acest lucru era trecut cu vederea atît de soldații Înșiși, cît și de superiorii lor. Iuffo spuse mai Întîi despre camaradul său că era de loc din Maryland. Tatăl lui plecase din Uniunea Sovietică Înainte de război, lucrase un timp la o uzină metalurgică, apoi deschisese o mică prăvălioară de ciorapi și papetărie, care cu vremea devenise un magazin În toată regula
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Soldatul ar fi putut spune orice nume, deoarece purta cagulă. Dar, dintr-un motiv oarecare, preferă să spună doar: — Bush. — Bine, luați cadavrul și duceți-l În curtea depozitului, hotărî sergentul Pumpkin. Era prima oară cînd Iuffo auzea spunîndu-se despre camaradul său Khapsek că e un cadavru, ceea ce păru să-l impresioneze În mod deosebit. Mai tîrziu, analizînd acțiunile și inițiativele sergentului, superiorii săi ajunseră la concluzia că avea el Însuși un coeficient de inteligență cu totul nesatisfăcător. Primul care trase
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de nervozitate. Făcu cinci pași mari de-a latul Încăperii, pînă la fereastră, de unde, privind În curtea cazărmii, văzu autocarul clubului de fotbal F.C. Walt, care tocmai intra pe poartă. Colonelul se Întoarse cu o Întrebare mută pe buze către camarazii săi. Nimeni nu Îndrăzni să-i răspundă. Arătau surmenați și i se făcu milă de ei. Dintr-o dată Își dădu seama că harta insulei, aflată pe peretele de la spatele său, nu folosise pînă atunci la nimic. Luă În mînă indicatorul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
trecutul? Acum era și ea o băbuță de treabă, pe undeva prin Pennsylvania. — Înseamnă că nu mai e cazul să-i facem autopsia, crezu Jegg. — Ba nu, Îl vom Înhuma cu toate onorurile militare, pentru a nu-i demoraliza pe camarazii săi. Mă gîndesc că ar fi bine să-i dau și o decorație post-mortem. În realitate, Iuffo a fugit din spital pentru a se lupta cu OZN-urile deasupra Oceanului Pacific, așa cum visa Încă din copilărie - și, din păcate, a fost
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
maiorul Smith Încercase să fie util Statelor Unite din modesta poziție de ofițer de manutanță, care Îi acoperea adevărata misiune. Făcuse treaba asta cu mult sîrg, pînă se plictisise. Căci, la un moment dat, se plictisise și Începuse să-și spioneze camarazii. Montase dispozitive de ascultare În mai toate birourile și aflase o mulțime de lucruri interesante sau banale despre fiecare ofițer din statul-major, despre soțiile și copiii lor, știa, de exemplu, că Vic fusese crescut la un orfelinat, descoperise prin ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
maiorul se surprinse gîndind că, deși, teoretic, un tip gras și constipat nu poate fi un tip simpatic, mai ales atunci cînd ți-e șef, colonelul Pruritanal era un tip gras, constipat și simpatic. Așa că se despărțiră ca doi buni camarazi, colonelul promițîndu-i că, În cel mai scurt timp, Îi va pune la dispoziție o șalupă militară, deși mult mai lesne i-ar fi procurat un elicopter. Totuși, În drum spre casă, maiorul nu rezistă tentației de a-și repeta de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
gîndește, analizează. Studentul a dat imediat fuga la Spitalul Colțea care era peste drum și a solicitat să fie operat. După aceea s-a întors în stradă, observă Poștașul, trăgînd cu ochiul pe diagonală. Locul meu este pe baricade, alături de camarazii mei, i-a zis unei infirmiere care l-a privit ca pe un nebun. Ai tras prea mult la măsea, măi băiatule, o să te alegi cu un glonț în cap fără să-ți dai seama, nu ar fi asta o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sărind de pe banchetă din cauza unei bufnituri. Pe lîngă nervii ăia de care n-a mai reușit să scape nici pînă în ziua de azi, la mititica unde a stat șapte ani bătuți pe muchie a dat peste tot felul de camarazi care au avut grijă să-i bage în cap o grămadă de alte prostii. Poezioare, spovedanii, convertiri, lepădări, rebotezări, zice Curistul, am auzit și eu povestioare berechet despre floarea intelectualității și alte alea, răbdare, posturi, rugăciune, izbăvire și ură, nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu-l auzi, surdă la semnificația oricărui cuvânt pe care-l spunea el. Îl privea acum ca pe unul din oamenii aceia neîngrijiți care defilau duminica după-amiaza prin Trafalgar Square, purtând pancarde oribile: „Proletari din toate țările, uniți-vă!“, „Vechii camarazi ai lui Walthamstow“, „Filiala Balham a Ligii Tineretului Muncitoresc“. Veșnic supărații care voiau să-i spânzure pe cei bogați, să Închidă teatrele de varieteu, s-o ducă În sinistrele tabere de vară unde se practica amorul liber și după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
traversă linia și dispăru În direcția unei barăci. — Se duce să ia prânzul, spuse cu invidie tovarășul lui Ninici. De când sunt aici, n-am auzit niciodată o locomotivă atât de zgomotoasă, spuse Ninici. Apoi luă seama la ce-i spuse camaradul. — Maiorul are parte de-o masă caldă, adusă de la cazarmă, zise el. Dar nu-i spuse prietenului său că venea șeful poliției de la Belgrad. Păstră aceste informații pentru soția lui. — Ești norocos. Întotdeauna am crezut că-i un lucru bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
strălucită faptă. Suveranul îl consolă: Deoarece nu mai sunt piersici, te voi recompensa data viitoare. Oșteanul luă, însă, aceste cuvinte drept o insultă pe care n-o putu suporta. Și, scoțându-și sabia, își tăie gâtul. Unul dintre cei doi camarazi ai săi își trase la rândul său sabia declarând : Faptele mele sunt mai puțin strălucite decât cele ale generalului Tian care n-a fost recompensat, iar eu nu pot suporta acest lucru. Imediat după ce rosti aceste vorbe, își luă la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
apărarea lui Dinamo și pianistul se purta ca o cizmă și ea a născut un băiețel și el, aflând pe front ce s-a întâmplat acasă, s-a aruncat în calea gloanțelor inamice într-o misiune nobilă, și-a salvat camarazii și s-a stins și cine știe cum s-ar fi clădit istoria dacă smocul acela de iarbă (blestemat) n-ar fi schimbat traiectoria șutului când Oneață Augustin a pornit singur de la mijlocul terenului, a trecut ca un bolid pe lângă fundașii insulari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pliurile formau peșteri și tuneluri) ori în regrupările din înălțimile bibliotecii. Rolul principal îl jucau soldățeii. Și nu pentru că așa e-n bătălii, ci pentru că Matei le împărțea suflete mititele, câte unul pentru fiecare, iar apoi îi trata ca pe camarazii lui, omuleți cu firi, cu reacții, cu sentimente diferite. În privința revistelor cu Rahan, cum n-avea habar de orientarea socialistă a editorului, frati-miu era căzut în cap după ele. Îl adula pe sălbaticul blond, care nu prididea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tot ce se întâmpla. Era ora la care începeau să apară părinții, și el aștepta mai mereu până la cinci-șase, ziua aia fusese o excepție, scăpase maică-sa mai devreme de la serviciu și-l luase acasă. Îi cunoștea pe toți, erau camarazii lui, oameni serioși cu care catapulta bucăți de pâine la masa de prânz și cu care slăbea șuruburile de la paturile pliante ale fetelor atunci când pedagogul ieșea pe culoar să fumeze. Ungea biscuiții tacticos, fără grabă, parcă-l gâdila ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și cu trucuri pugilistice. Mititel, pierdut în mulțimea înfierbântată din extremitatea sudică a lui D 13, se uita la Șobi, la Țăcănitu’, la Gigi Maimuță, la Giani, la Dan Apostol, la Popou, la Nicu Pantof și la Luigi ca la camarazii lui Rahan. Ei își cărau pumni cu nemiluita, cu mănuși adevărate, eu îi asistam din colțul ringului și cronometram reprizele. Tot atunci, în epoca boxului și a marilor hemoragii nazale, tot la subsolul scării D, s-a petrecut un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
avusese de-a face cu cazuri nasoale - păsări ținute în colivii, iepuri în cuști -, dar ăsta era de-a dreptul oribil! Un lup aruncat în fântână! Dădu niște telefoane și, în curând, la locul faptei mișunau și se agitau diverși camarazi de-ai ei cu scări, sfori, frânghii. Prin eforturi comune reușiră să-l scoată pe lup din puț. Pe vremuri fusese o frumusețe de animal, mândria speciei, dar ajunsese costeliv, prăfuit, năclăit de sânge și tras la față. Blana îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de cîțiva ani, după ce se ocupase de înzestrarea tehnică a aviației militare. Se vede că erau prieteni foarte apropiați dacă Șerban Pangratty l-a trimis să-și petreacă o vreme la Vila Katerina. Colonelul Stoicescu era însoțit de un vechi camarad de arme, domnul maior Artur Stavri. Cu toate că amîndoi erau ofițeri în retragere, numai Stoicescu umbla în uniformă, maiorul Stavri arătîndu-se mult mai blajin și mai consolat cu ideea că armata putea merge mai departe și fără el. S-au instalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
avea de unde să știe, nu era sigur dacă inginerul Corvino auzise și mai ales înțelesese spusele prințului. "Domnul Italo Balbo este un om înzestrat și norocos. Cine și-ar fi închipuit că făcînd ocolul Europei va găsi chiar aici un camarad. Și nu unul oarecare. Se vede limpede că excelența sa și domnul Balbo sînt din aceeași rasă. O categorie aparte, nu?" Leonard Bîlbîie întîrzie cu răspunsul, care nu putea fi decît aprobator. O cereau regulile unei politeți elementare. Inginerul Corvino aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ritmat, precis, pe un ton de comandă, care nu suportă contrazicerea: "Important, domnilor, important este ca statul să înțeleagă ceea ce bărbații adevărați au înțeles cu mult înainte prin sacrificiile lor, să înțeleagă și să-și asume responsabilitatea înțelegerii realității. Realitatea, camarazi, realitatea este o fiară care este crudă și iresponsabilă dacă este lăsată în libertatea sa naturală, dar care poate, poate și trebuie să devină docilă, slugarnică, blîndă ca o găină hipnotizată, atunci cînd este prinsă de gît cu o mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dacă este lăsată în libertatea sa naturală, dar care poate, poate și trebuie să devină docilă, slugarnică, blîndă ca o găină hipnotizată, atunci cînd este prinsă de gît cu o mînă bărbătească, puternică, capabilă să-și impună voința. Voi știți, camarazi, că războiul Italiei n-a fost cîștigat de milioanele de oi înnebunite de frică, de milioanele de dezertori și defetiști care au umplut văile de la Isonzo și Caporetto cu hoiturile lor, ci de cîteva mănunchiuri de viteji, de arditi, bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
face." Basarab Cantacuzino avu o a doua sclipire în ochi, scoase un soi de muget din pieptul său mare cît o tablă pentru plăcinte, însemna că rîde pe înfundate, "știi că-mi placi, domnule Bîlbîie, îmi placi, ești chiar un camarad pe cinste. Păi cum altfel să urnești căruța dacă nu bați caii?! Cei care stau pe capră, întotdeauna este cineva pe capră, asta e bine de știut, trebuie să știe să-i bată, să-i hățuiască, atunci cînd sînt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
distrugînd orice teren pe care ar putea ateriza Șerban Pangratty, primejdia apăruse sub alt chip și pe altă cale. "Domnul colonel avea o scrisoare de la prinț în care acesta mă ruga să pun la dispoziție prietenilor săi mai vârstnici, "al camarazilor mei zburători", așa s-a exprimat excelența-sa, aripa dinspre grădină a Vilei. "Tratează-i de parcă eu însumi aș fi venit în Vladia." Sînt cuvintele sale, domnule Popianu. "De parcă eu însumi aș fi venit", ce vreți mai mult? Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ajunge întîi la el și abia după aceea la știința lor. Nu era o minune, ci doar eficiență și devotament. Un telefon și într-o oră Capitala ar fi fost paralizată, guvernul arestat, fără victime, nimeni nu ridică arma împotriva camarazilor, mai ales cînd se prezintă cu ordin scris, cunoscînd parola de zi. Două-trei zile de dictatură, Broșteanu habar nu are că va fi dictator trei zile în viața lui, și, după aceea, o paradă ca în basme. Artificii, defilare, mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]