236,711 matches
-
și exploatatorii", să se mărite cu un "asemenea element". În primăvara anului 1986, totul se încheia, cu bunele și relele timpurilor pe care fiica lui Caragiale le petrecuse printre noi. La plecarea sa, nimeni nu se gîndise să aducă o cameră de luat vederi, sau un fotograf, prezent de obicei în asemenea împrejurări. S-a dovedit, apoi, că era totuși unul, care orbea din cînd în cînd asistența cu lumina intensă a blițului: Iosif Constantin Drăgan. El venise să petreacă pesemne
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
deschidă gura la dezbateri (bine fac, căci sînt agramați) și care cîștigă totuși cît trei-patru profesori universitari la un loc. Și ei sînt curtați, ca și oamenii de afaceri, măcar atîta timp cît ocupă un scaun la Senat sau la Camera Deputaților, scaun care, vorba lui Moisil, e pe măsura șezutului tuturor (deosebirea între oameni fiind la "măsura" capului). În schimb, există hulita categorie a autorilor de manuale. Aceștia nu sînt nici o clipă "controversați", sînt, de la început, inși venali, cu intenții
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
între timp, e mereu evocată afinitatea acestuia cu Wittgenstein (ambii, moștenitori ai unei tradiții filosofice care îi include pe Frege, Russell, Carnap, Quine). Se vorbește despre asemănările privind nu numai sensibilitatea filosofică (copilul Benjamin "furând" imaginile luminii trecute pe sub pragul camerelor închise așa cum Wittgenstein, copil, "fura" limba de la părinți). Deși n-a ajuns, ca Adorno, în America, și n-a apucat să producă o critică sistematică asupra culturii de masă, Walter Benjamin a devenit o figură de prim plan peste ocean
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
o carte generoasă pentru cronicari (sau dimpotrivă, e prea generoasă), în primul rînd pentru că oferă mai curînd virtualități decît certitudini într-un adevărat labirint cu multe piste false, prin acaparanta strategie a narării cu vocea unui copil. E ca și cum o cameră de luat vederi ar fi înregistrat singură tot ce se petrece, iar cel care face montajul și comentariul e cititorul, nu autorul; există astfel tot atîtea montaje posibile cîți cititori, cu atît mai mult cu cît finalul, fiind o dezarticulare
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
în diverse stațiuni turistice, la munte sau la mare, atenții mai mici sau mai mari, din sfera captatio benevolentiae, jurnalistul cultural n-are nici mașină, nici telefon celular, nici gresie în bucătărie, decât grămezi de cărți și ziare prin toate camerele, mormane de înjurături și nemulțumiri din toate părțile. Este cel mai amărât, din punct de vedere material, dintre toți ziariștii unei redacții, cel mai modest dintre locatarii de pe scara blocului din cartierul său mărginaș. Și de parcă toate acestea nu i-
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
consemnat de Eliane Azevedo, a avut drept titlu Limba portugheză OK. Proiectul de lege al deputatului federal Aldo Rebelo (PCB - Sao Paulo) care urmărește să protejeze limba portugheză de folosirea unor termeni străini - prevăzând chiar și amenzi - a trecut prin Camera Deputaților și așteaptă doar votul Senatului. Propunerea a primit aprobarea generală a celor preocupați de invazia yankee pe teritoriul limbii patriei. Dar lingvistul José Luiz Fiorín, de 54 ani, profesor la USP, se detașează de acest cor. "Nu există rațiune
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
gărzilor de corp, nici nu e cazul să amintesc. Evident, nu pledez pentru abandonarea președintelui țării ori a primului ministru nici măcar în mâna celor mai entuziaști membri ai electoratului: e de presupus ce-ar urma! Chiar și liderii celor două camere, oricât de nefastă ar fi activitatea lor, merită protecție. Vă imaginați ce-ar rămâne din frizura foarte la modă în anii '50 a lui nea Văcăroiu dacă s-ar decide să poarte, neprotejat de bulanele și pistoalele bodyguarzilor, un dialog
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
amenințările cu moartea la sabotarea pe față a activității Fundației Soros în România, vechii specialiști în eliminarea "dușmanului extern" ardeau de nerăbdare să se pună pe treabă. Ei bine, faimosul miliardar a coborât din avion singur-singurel, a locuit într-o cameră obișnuită de hotel, fără paznici la capetele coridorului, a mers pe stradă pe jos, s-a amestecat în mulțimea de ziariști, de oameni de afaceri, de gură-cască fără să dea semnele de anxietate citibile pe fața politicienilor noștri imediat ce gorilele
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
deschinzând cu prudență treptele cu covorul uzat pe alocuri ale unei modeste rezidențe, spre a urca într-o Pobedă la a treia reparație capitală, urmat de dl. Cozmâncă pe o motoretă Carpați-Lancer, recondiționată în Israel. Grăbeau către aceeași ședință a camerelor reunite, unde printr-o promptă decizie se din nou modifica o Constituție, astfel încât fiecare Cameră să-și aibă propriile atribuții, Parlamentul o sută douăzeci de membri, Senatul șaizeci, cu automata excludere a traseiștilor. Aievea, într-o Românie aspirând să intre
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
urca într-o Pobedă la a treia reparație capitală, urmat de dl. Cozmâncă pe o motoretă Carpați-Lancer, recondiționată în Israel. Grăbeau către aceeași ședință a camerelor reunite, unde printr-o promptă decizie se din nou modifica o Constituție, astfel încât fiecare Cameră să-și aibă propriile atribuții, Parlamentul o sută douăzeci de membri, Senatul șaizeci, cu automata excludere a traseiștilor. Aievea, într-o Românie aspirând să intre în Uniunea Mondială, ce-i împrumuta Constituția, legislația împotriva corupției, organizarea administrativă, modelul Justiției. Dar
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
din faptul că ea se rezumă la o epocă a picturii, că urmărim practica scrisului în interioruri care se aseamănă pe pînze pictate într-un stil comun. Nu scrisoarea de-a lungul vremii și a lumii, ci scrisoarea în mici camere olandeze, la umbra serii, sub semnul îndepărtării pe mare, revine aici ca un motiv permanent și concret. Nu se scrie în același fel într-un salon francez sau într-o berărie berlineză. Reîntors în camera de hotel, ciudată coincidență, citesc
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
lumii, ci scrisoarea în mici camere olandeze, la umbra serii, sub semnul îndepărtării pe mare, revine aici ca un motiv permanent și concret. Nu se scrie în același fel într-un salon francez sau într-o berărie berlineză. Reîntors în camera de hotel, ciudată coincidență, citesc textul ultimului spectacol al lui Peter Brook: schimbul de scrisori între Cehov și Olga Knipper. El s-a transformat într-o piesă ce-mi amintește un vechi, foarte vechi spectacol de la Teatrul Bulandra, Dragă mincinosule
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
1985 Aici lucrez Aici lucrez. În estul Europei. Înconjuată de câini. Mici și neputincioși. De oameni triști sau beți. Ori tragici, cum îi întâlnim la August Strindberg. Pe birou o conservă de versuri. O mănușă. Scrisori. În geam cerneală. În mijlocul camerei un fotoliu din mormântul lui Tutanchamon. Hârtia încă mai respiră dar greu. Cu nitroglicerină. Timpul meu. Trupul meu. Viața mea. Totul este pentru unică folosință. Sigură este numai umbra din colțul camerei. De ani crește taxiul negru. 1990 Ryszard Krynicki
Lirică poloneză contemporană by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13426_a_14751]
-
versuri. O mănușă. Scrisori. În geam cerneală. În mijlocul camerei un fotoliu din mormântul lui Tutanchamon. Hârtia încă mai respiră dar greu. Cu nitroglicerină. Timpul meu. Trupul meu. Viața mea. Totul este pentru unică folosință. Sigură este numai umbra din colțul camerei. De ani crește taxiul negru. 1990 Ryszard Krynicki Nu că... Nu că... am numai o singură viață că aș fi putut să nu fiu că am pierdut credința încă din copilărie că n-am încetat să fiu credincios că citesc
Lirică poloneză contemporană by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13426_a_14751]
-
un „pahar înalt”. S-au certat? Sigur este că visătorul se plimbă și face planuri cum s-o răpească: îmbrăcat ca în „Fantomas”, cu un tricou „foarte bine mulat pe corp - încât să ne facem înalți” - s-ar strecura în camera unde doarme femeia pe care vrea s-o recucerească. Oprit lângă pat, ar contempla-o „prin deschizătura îngustă/ a măștii care ne-acoperă fața și în care suflăm zgomotos” - un vis de adolescent, sau de adult care-și regăsește adolescența
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
românesc, Mircea Sandu, după destule momente cărora nu le spun pe nume, mi se pare cam dubioasă, fără să mai pun la socoteală declarațiile destul de belicoase ale celor doi făcute nu într-un cimitir la miez de noapte, ci în fața camerelor de filmat, înaintea meciului cu Danemarca... Revenit la Pro Tv, doar pentru o emisiune-show sportivă, Florin Călinescu se dovedește același atoateștiutor cozeur (din punct de vedere cantitativ), plin de șarm ca și la emisiunea „Chestiunea zilei”; doar în timpul câte unui
Știri Sportive by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13462_a_14787]
-
Recitite prin prisma istoriei vitrege, destule stihuri ale poetului ne par a fi testimonii ale unei libertăți ce sta să apună, cu o precipitare premonitorie și cu un filigran tragic: „Femeia pe care la Brăila am iubit-o într-o cameră de hotel/ purta pantofi verzi de piele de șarpe/ și avea nasul turtit. Era o mulatră./ Cum venise aici, habar n-am. Părinții, bunicii purtaseră poate odată în nări un inel.// Gura îi era o ventuză./ Sînii fierbinți ca niște
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
lăuda contabilul șef,/ aș lustrui chipul și chiupul/ istoriei municipale” (Leafă de poet). Apare și locuința de bloc a poetei, „cutie de locuit”, cum ar spune Mircea Eliade, așezată la o inconfortabilă înălțime ce-i acordă vertijuri iluzoriu celeste: „O cameră la etajul opt/ în lumina după-amiezii de iarnă,/ O încăpere, zar de uraniu/ în mîinile ninsorii, ale vîntului.// Colivie cu toate ușile deschise,/ din ea zboară o mie de prihorii/ însetate, o mie de coli albe,/ cu numele tău, cu
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
evocat niscaiva personaje de bandă desenată din revista „Pif”, Ion Iliescu le-a ținut șefilor de misiuni diplomatice românești o lecție de principialism tovărășesc, de etică și echitate pesedistă. Departe de mine gândul că prezidentul n-ar fi avut dreptate. Camerele de luat vederi au insistat suficient asupra arătăniilor din sală, cât să-ți faci o impresie, fie și vizual, despre ce fel de indivizi e vorba. Cu câteva excepții (onoare lor!), corpul diplomaticesc de vârf arăta a adunătură de borfași
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
pentru presă oferit de organizatori ziariști lor, prezenți și ei În număr record, se pot afla cifre interesante: Evenimentul a adus peste 130 de milioane de dolari orașului C h i c a g o . N u m a i camerele/noapte Închiriate de participanți au depășit 100 000 În 79 de hoteluri din centrul orașului. Noi nu ne-am numărat printre cei 100 000, având unde să locuim și să ne veselim, și câți nu or fi mai fost ca
RSNA 2009. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_316]
-
muște sau o tinichea de o coadă” (Alianța biruitorilor). Sau: „Deci d-l Brătianu s-a smucit de pe fotoliu căutând să dea ființei sale plictisite și perfide aparența agerimii și a sincerității. A schițat un gest, a bâlbâit o silabă. Camera însă, unanimă, nu mai avea nervi destui pentru a suporta glasul pițigăiat și viziunea plumburie a fostului dictator, a intrigantului din culoarele Cotrocenilor. Cuvântarea i s-a oprit în gât, mimica i-a înghețat ș...ț Trăsăturile chipului său compus
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
Ed. Rizzoli). Licențiată în Litere și cinematografie la Roma, ea a început prin a scrie scenarii de film. În 1992, a debutat ca prozatoare cu nuvela Seval. Au urmat romanele Il bacio della Medusa (1996, Ed. Baldini Castoldi Dalai), La camera di Baltus (aceeași editură, 1998). În anul 2000, a publicat la Ed. Rizzoli Lei cosí amata, care i-a adus mai multe premii. Melania Mazzucco e și critic și autor dramatic (piesa Una palida felicità - Un anno nella vita di
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
Cazimir; eu, cel puțin, nu am știut niciodată numele vreunui alt membru de marcă al acestei formațiuni politice) a jucat rolul unei supape menite să regleze prin bună dispoziție, relaxare și (uneori) bagatelizare, presiunea (adesea) prea ridicată din cele două camere (parlamentare). Metoda era simplă și mai întotdeauna eficientă. Pe fundalul unor dezbateri excesiv de încinse, degenerate uneori pînă la nivelul injuriilor și al atacurilor la persoană, apărea la tribună, diafan, președintele PLS, care rostea cel mai adesea, niște versuri improvizate, pline
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
în contextul dezbaterilor respective. Ele readuceau instantaneu în sală buna dispoziție generală, iar discuțiile puteau continua pe un ton normal. Un moment de glorie al președintelui PLS s-a petrecut în legislatura 1992-1996, cînd a compus imnul comisiei juridice a Camerei Deputaților, pe o melodie adaptată după Chevaliers de la Table Ronde: „La Cameră comisii sînt destule/ Ce treaba-și fac cu zel și cu talent/ Și legi mereu așteaptă nesătule/ De la onor. Biroul Permanent// (Refren) Iar dintre toate cea mai harnică
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
iar discuțiile puteau continua pe un ton normal. Un moment de glorie al președintelui PLS s-a petrecut în legislatura 1992-1996, cînd a compus imnul comisiei juridice a Camerei Deputaților, pe o melodie adaptată după Chevaliers de la Table Ronde: „La Cameră comisii sînt destule/ Ce treaba-și fac cu zel și cu talent/ Și legi mereu așteaptă nesătule/ De la onor. Biroul Permanent// (Refren) Iar dintre toate cea mai harnică,/ Și astăzi ca și-n alte dăți,/ Este comisia juridică,/ De disciplină
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]