1,208 matches
-
ce înseamnă să fii alienat și la propriu și la figurat. Umanitatea nu rezidă în înfățișarea lui, ci în reala sensibilitate și bunătate a celui care este Wikus. Că statutul de gândac sau extraterestru este unul generic în măsură să camufleze o stiuație-tip o demonstrează un film precum Monsieur Klein (1976) al lui Joseph Losey, unde dintr-o greșeală birocratică tipic kafkiană, un cetățean francez în timpul ocupației naziste primește pe adresa lui publicațiile evreiești la care era abonat un cetățean evreu
Alienații by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6788_a_8113]
-
are de câștigat prin exemplul civic pe care-l dă această femeie determinată. Ca prin minune, un hocus-pocus, toate inechitățile sunt reglate când judecătorul bate din ciocănelul de lemn, iar spectatorii pot asista îndreptățiți, satisfăcuți la răzbunarea pe care o camuflează brațul înmănușat al legii, execuția criminalului în serie care-și pierde tonul jemanfișist în fața ștreangului, oferind spectacolul penibil necesar discreditării sale depline. Pentru a nu discredita integral o instituție precum Poliția municipală - nu, nu asta nu trebuie să se întâmple
Exchange office by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7438_a_8763]
-
nu o dată nevoia de a relua lectura. Așadar, iată cazul straniu al unui cărturar care nu pune preț pe calitatea estetică a expresiei. Mai mult chiar, lui Ion Papuc îi repugnă scrisul frumos, acea însăilare atrăgătoare sub care autorii își camuflează de obicei lipsa unei culturi temeinice. Pentru autor, literații sunt pecinginea culturii, acea breaslă a diletanților lipsiți de instrucție filozofică care zumzăie cuvinte a căror sonoritate e lucie și goală. În locul exhibiției literare, Ion Papuc preferă sobrietatea unor cuvinte depănate
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
distincțiilor, ghicești preferințe și miroși emoții, depistezi idealuri și intuiești ranchiuni. În schimb, morga placidă a doctrinarilor care îți explică senin principiile politicii este nu numai o apariție improbabilă, dar chiar reprobabilă. Nu există filozofie politică nepărtinitoare, ci doar propagandă camuflată în spatele obiectivității. Citindu-l pe Fărcășanu, realizezi că un om nu pricepe decît acele probleme care presimte că-l exprimă în chip intim. Că așadar suntem ghidați în înțelegere de opțiuni care nu au nimic rațional în ele. Restul e
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
Occidentale, din acela renascentisto-baroc cu precădere, și se prăbușește, mîntuit de orice convenție calendaristică, în lumina taborică a Răsăritului. Pornește de la peisaj sau de la scena de interior și se surpă în aurul iconostasului și în aura Mîntuitorului. Acest traseu care camuflează atîtea evenimente intermediare, o revărsare de povestiri și de forme pe care nici măcar viermuiala din O mie și una de nopți n-ar putea-o echivala, mult mai scurt decît o clipită și mai condensat decît antimateria, este chiar pictura
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
fiindcă nu au încotro, ci cu spirite rafinate, temeinic așezate în lume. Și atunci de ce se sinucid ei? Răspunsul autorului este: "Gestul sinucigașului apare pe fundalul unei societăți care trăiește sub protecția unor măști liniștitoare, utilizate cu virtuozitate pentru a camufla atît golul lăuntric, cît și eventualele abisuri din exterior. ș...ț Sinucigașul contrazice una dintre cele mai puternice înclinații ale vienezilor, aceea înspre inacțiune, înspre amînarea nesfîrșită a unei decizii, înspre temporizarea leneșă, acțiunea fiind înlocuită cu rafinate forme de
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
cuplu pe canavaua mizerabilistă a cotidianului, cel psihologic din ce în ce mai complex pe măsură ce jocul Anei evoluează și unul care ne plasează la limita cu fantasticul, un fantastic de altă factură decât realismul magic, și fără funcție parabolică, un fantastic eliadesc al sacrului camuflat în profan. Cine este această fată care apare și dispare, un posibil înec al ei în lac fără ca Mihai să intervină ambiguizează și mai mult situația, sau doar o simulare așa cum simulată este și amnezia ei în urma accidentului? Cui aparține
Cârligul și peștele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7579_a_8904]
-
o rătăcire, izvor de permanență dezordine, ca comunismul e o minciună, cu care se afafa mulțimea neroada și că democrația, acest cuvânt care se repetă de mii de ori în paginile tuturor ziarelor, e un pseudonim eufemic, sub care se camuflează o dureroasă realitate, al căruia nume perfect potrivit ar fi acela de mârlano-pehlivanocratie.“ Un moment semnificativ din activitatea ilustrului enciclopedist și comparatist român Alexandra Cioranescu ni-1 relevă scrisoarea pe care i-a adresat-o savantului Emil Panaitescu, pe atunci
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7601_a_8926]
-
semicecitate asumată care asigură confortul și rutină existenfei, si care apare denunfata de cineva care că și ea se află într-o stare de dezechilibru. „I want feel things“, spune la un moment dat Frank, si recunoaștem ușor clișeul care camuflează golurile existenfiale. April dorește același lucru, iar când îi spune lui Frank „You are the most interesting person I’ve ever met“ se referă la această capacitate de a simfi lucrurile, de a le face să trăiască ieșind din conformismul
Madame Bovary de Connecticut by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7604_a_8929]
-
Frățilă trece la artileria grea, amenințarea directă, grosolănia contondentă, jignirea fără milă și fără remușcare, cu înfățișarea perspectivei dezmoștenirii și abandonării propiului său copil. Într-un climat ostil și de dispreț față de persoana ei, dispreț venit din toate părțile, abia camuflat de membrii echipei care lucrează la spotul publicitar, fata cedează, însă nu fără condiții. Care este profilul ei psihologic? În ciuda aspectului provincial, Delia nu este doar o gâsculiță, nu a primit nimic de la părinți, aflăm asta dintr-o mică retrospectivă
Sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7276_a_8601]
-
acolo unde se fac jocurile economice, unde oamenii umblă în costume și nu în tricouri, sunt stilați și fac matrapazlâcurile cu mânuși. Intoxicarea pământului răspunde aici nu numai unei intenții realiste, ci și uneia simbolice, chiar dacă Matteo știe s-o camufleze în scenele de o directețe fără compromisuri calofile. Aruncarea unei lădițe de piersici primite de la o bătrână, care-și cultivă grădina declanșează un proces de conștiință care se soldează cu ieșirea lui Roberto de sub tutela lui Franco. Comorra este cea
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
întîmplărilor mă deranjează, ci limbajul care curge linear ca tramvaiul și călătorii știu dinainte în ce stație va opri..." (p. 186). Conștientă de serviciile pe care le face criticii prin explicarea propriilor strategii narative și devoalarea intențiilor celor mai bine camuflate în text, autoarea le cere ironic drepturi de autor, mai ales că, de cele mai multe ori, aceste dezvăluiri au fost utilizate în defavoarea ei: În ultima vreme încurc zilele săptămânii, mai ales sâmbăta cred mereu că e vineri, pesemne că timpul meu
Jocurile și capriciile minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7365_a_8690]
-
străbate drumul plin de hârtoape, iar când aceasta dispare îi vedem pe femeie și copilul ei urcând și coborând. În peisajul arcadic, identitatea celor care-l străbat devine difuză, iluzorie, ele apar redimensionate la o scară a transcendenței care o camuflează pe cea a tragediei. Băiatul urcă spre pădure, femeia fixează trunchiul unui molid bătrân, violul s-a petrecut probabil într-un decor similar. Adâncul pădurii devine amenințător, cu întunericul care emană dens de acolo, glasul deodată ascuțit al femeii oprește
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
fie iubit de fata de care e îndrăgostit, și dacă acest fapt îi cere să fie un autor de succes va fi un autor de succes. Avem aici nu atât o comedie a erorilor, cât una a identităților care se camuflează reciproc și a aparatului de procesare și împachetare a celebrității, o cutie goală, cameră de rezonanță pentru propriile noastre ficțiuni. Fără să vreau, filmul mi-a amintit de un episod povestit de doi dintre tinerii universitari sibieni care, cu puțin
Literatura de sertar sau romanul à tiroir by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5949_a_7274]
-
gol, autorul își ia drept repere polemice doi istorici germani din secolul XX - Fritz Fischer și Heinrich A. Winkler - cărora le opune propriile opinii. Dar cum Fischer și Winkler sunt niște colportori efemeri ai versiunii oficiale, adică agenți de propagandă camuflați în istorici de moment, Boia le pomenește ideile și apoi trece mai departe. În totul, sunt opt poncife pe care istoricul le demontează: 1) că a existat o predispoziție beligerantă în temperamentul poporului german, care a stat la originea celor
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
și român se leagă o prietenie în care cuvintele nu mai contează, fiecare își vorbește limba, dar solidaritatea vine din empatie, dintr-o umanitate generică care nu se pescuiește cu uneltele filozofilor. Și aici are loc un fel de metanoia camuflată sub aspectul mizerabilist al locului și oamenilor, una poate mai puțin spectaculoasă decât în proza lui Hemingway, The Short Happy Life of Francis Macomber, dar nu mai puțin semnificativă. În acest om a cărui viață rezonează cu eșecul, admonestat de
Turcul si Fata Morgana by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5975_a_7300]
-
n-o afli decât prin săvârșire. Semnul era temeinic: cine l-a distins Nu poate să dea greș de vrea să te găsească. Oricine-și recunoaște pe ai lui: mândria Nu era izolare, umilința nu era lașă, Văpaia cea plăpândă, camuflată din cuget nu era o scăpărare de chibrit
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
statului comunist și conducerii de partid nu prin cine știe ce acțiuni temerare, ci pur și simplu prin libertatea și speranța pe care le afirma simpla lor existență. O scenă din film, conformă realității se pare, îi arată pe partizani distrându-se camuflați de frunziș în timp ce soldații trimiși să-i prindă fac baie într-un râu fără să știe cât de vulnerabili sunt, că stau la dispoziția „inamicului”. Ideea glumeață de a le lăsa un semn scoate în evidență dimensiunea acestei rezistențe anticomuniste
Picnic la marginea drumului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5894_a_7219]
-
prezența altui bărbat decât soțul ei, pe care familia, doamna Mateescu (Ileana Cernat) și domnul Mateescu (Vasile Mentzel), îl cunoaște și-l tratează cu un respect ceremonios. Sora Feliciei, Iulia, (Ilinca Anghelescu) este suficient de detașată, neobosidu-se să-și mai camufleze dezinteresul uriaș față de sora ei. În parte din cauza indeciziei sale, Felicia pierde avionul; cât despre relația cu Maarten, care are o nouă familie, ea este una convențională. Dinspre toate aceste personaje emană prin filtrul enervărilor și rugăminților succesive o răceală
Felicia, în cele din urmă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6232_a_7557]
-
mesajul" festivalului se răcește pînă la indiferență, participanții amintindu-și cu nostalgie de o stare ce li se pare irepetabilă. Aceleași trăsături le întîlnim la paradele militare, la festivitățile politice sau la pelerinajele făcute la moaștele unui sfînt: scenografie mistică camuflată în spatele unui decor mai mult sau mai puțin laic. Și dacă acestea sînt trăsăturile ritului, atunci cum îl putem defini? Definiția lui Lardellier, ticsită de serbezimea drugilor semantici, e exasperant de inexpresivă: „ritul va fi înțeles aici ca un context
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
alte cuvinte, dacă revolta de la Varșovia împotriva germanilor ar fi reușit, nu trupele sovietice ar fi „eliberat" Polonia și polonezii și-ar fi putut decide singuri soarta. De fapt, personajul relevă a doua față a sa. Defensiva, vulnerabilitatea, stângăcia, timiditatea camuflează rezistența, un nobil profil moral, capacitatea de a acționa conform cu idealurile naționale, la fel cum manierele și bărbăția lui Bronek deghizează demisia morală, violența și chiar turpitudinea. Întreaga familie, frate, mamă și bunică, ia parte la volatilizarea la propriu și
Reversul medaliei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6157_a_7482]
-
a mai spălat în ultimii 60 de ani. Amou Haji trăiește izolat în satul Dejgah, din Iran. Bătrânul urăște contactul cu apa, iar după 60 de ani, pielea sa a ajuns să aibă culoarea pământului, el reușind astfel să se "camufleze" cu ușurință în mediul în care trăiește. Amou Haji preferă carnea putrezită de porc spinos și cinci litri de apă zilnic pentru sănătatea lui, dar din canistre ruginite de ulei. Fumează pipă cu fecale de animale, iar părul nu și
Șocant! Cum arată omul care nu s-a mai spălat de 60 de ani - FOTO by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62735_a_64060]
-
L-am pomenit deja pe The Great, probabil un avatar al lui Dan Coman. In aceeași logică, Adrian Petru Constantin ar fi chiar Marin Mălaicu-Hondrari, Lidia (proprietara unei mașini infinit disponibile, pe a cărei capotă stă scris La Poesia) ar camufla identitatea Anei Dragu, în vreme ce Dan Parfenie (cel cu eterne dureri de „căpic") ar urma să corespundă parcimoniosului poet Florin Partene. Oricât de patetic ar suna, aceștia patru devin, ca dintr-o dată, un soi de apostoli ai poeziei. Se decid să
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
ne credem în stare să îmbrățișăm tot pământul, dar mâinile ne sunt prea scurte!" Cu acest film, Tornatore tocmai acest lucru îl încearcă, să îmbrățișeze întreaga Sicilie și aproape jumătate de secol din istoria ei cu tot cu caracterul ei urât care camuflează o dragoste prea mare. Povestea lui Peppino Torrenuova (Francesco Scianna) care din fiu de păstor, sărac lipit, devine un activist intrând de tânăr în Partidul Comunist și devenind în final deputat imprimă un fals parcurs politic filmului. În Sicilia, nimic
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
și pentru ochiul vigilent al legionarilor din exil (de aici o anume nostalgie subterană). Sigur, nu putem exclude că lui însuși îi era dor de tinerețea și euforia prin care trecuse în anii aceia. După semnele pe care le-a camuflat în feeria romanului; după morțile sale simbolice consemnate în Jurnal și Memorii și mai ales după semnele de acceptare calmă a realității istorice pe care le-a notat în Jurnalul portughez, care, nefiind revizuit de autor, trebuie crezut în sinceritatea
Demonstrație de forță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4892_a_6217]