659 matches
-
stacojii. Sub pat se vedeau zvârcolindu-se o ceată Întreagă de cizme soldățești, alături de niște pantofiori de balerină. Noimann avea, uneori, obsesia soldaților. Ei Îi apăreau În fața ochilor sub diferite forme, Îmbrăcați În uniforme de roșiori sau În cele de camuflaj. Udătura trebuia adusă. De fapt, Noimann o avea la purtător. Trebuia doar să scoată sticluța plată din buzunarul de la piept și s-o treacă peste buze. Versurile Îi sunau În urechi, În ritmul roților de tren. Fiecare țăcănit le amplifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
desluși În fumul montajului prin fondú cum totuși preotul regimentului face la miezul nopții o slujbă. Feeria lumânărilor aprinse În timp ce se cânta „cu moartea pre moarte călcând“ (cum stă scris și pe mausoleul de la Mărășești) e totuși absentă, probabil din cauza camuflajului și a temerii de avioanele inamice. În Întunericul de smoală al nopții de aprilie mulțimea de soldați-țărani-făcători-de pâine ascultă totuși cântarea pe nas a slujitorului divin, cu inima, privirea și urechea ațintită mai ales spre drumul de pe care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Dineen îl presa pentru datoria aia de un miar jumate, iar tipul nu era genul care să știe de glumă. Bungalow-ul lui Cohen era o construcție din bambus, înconjurată de o grădină tropicală deasă, făcută la comandă, ce servise drept camuflaj pentru trăgătorii lui Mickey pe vremea când el și Jack Dragna se războiau. Buzz trase în parcare, în spatele unui Packard alb, întrebându-se unde putea fi Cadillacul blindat al lui Mickey și cine era prin zonă ca să-i dea plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Îi luă două ore, cu multe pauze în care inspira adânc, ca să poată continua. Uneori se uită la Buzz, alteori la ocean. Se poticni în cele mai oribile momente ale poveștii, dar o spuse în continuare. 1942. Vreme de război, camuflaje în L.A., interdicția de a circula după ora 10 seara. Coleman avea nouăsprezece ani și locuia în Bunker Hill cu mama lui nebună, Delores, și două surori vitrege. Folosea numele de „Masskie” pentru că mămica de sclavi avea nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-și găsească o altă slujbă la vreo două laboratoare dentare, dar a aflat că Joredco era singurul care confecționa proteze cu dinți de animale adevărați. Deprinse obiceiul să bântuie prin întuneric - întuneric adevărat, căci toată lumea stătea ascunsă după perdelele de camuflaj, ca japonezii să nu vadă luminile și să facă și în L.A. ce făcuseră la Pearl Harbor. Coleman compunea muzică în minte în timp ce bântuia. Curiozitatea lui față de viața de dincolo de perdele aproape că îl înnebunea. Pe peretele unui frizer local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Cortul era casa fiecăruia dintre noi și nu ne doream decât sănătate și speranța zilei de mâine. Știam că erau urmărite atent acțiunile și preocupările noastre, dar nu ne făceam griji în plus. Când vegetația a sporit și mai mult camuflajul nostru, ni se părea că suntem în și mai mare siguranță. Lipsa de confort nu era un impediment. Locurile străine în care trăiam ne-au devenit din ce în ce mai cunoscute, mai familiare și fiecare din noi simțea că aceasta este starea normală
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Wolf, dar și despre evoluția războiului și comentariile postului de radio Londra, despre speculă și legea marțială și legile rasiale și bizantinismul poliției secrete și cumplitele ierni rusești și scandalul amoros de la Operă și înfometarea țărănimii și deportările rasiale și camuflaj și chefurile corpului diplomatic și vanitatea mareșalului dictator și și... toate le știa inginerul Claudiu Mircea Vancea Voinov. Cina de după nuntă și de după înmormântare: până în zori. Prelungită prin abilitatea și eforturile noului cap de familie, Mircea Claudiu Vancea, grijuliu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Care n-are cum să nu meargă. Trei minute mai târziu mă apropii iar de ușile de la Panther, complet absorbită de un articol din The Times. Nu văd absolut nimic În jurul meu. Și nimeni nu-mi poate vedea fața. E camuflajul perfect ! Împing ușa cu umărul, străbat holul și urc scările, toate astea fără să ridic privirea măcar o dată. În timp ce străbat coridorul spre departamentul de marketing, mă simt protejată și În siguranță, adâncită În ziarul meu. Ar trebui să fac asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-l atingă, ca pe o insectă pe care ar trebui s-o strivească între degetele sale cu urme de pământ la buricele turtite. După ras, primise cămașa al cărei guler îl irită și cafeaua de la o gardiană în uniformă de camuflaj, o negresă drăguță în fața căreia militarul ar fi încercat să fie curtenitor, de nu s-ar fi simțit infect. Cafeaua americană pe care o disprețuise ani de-a rândul, acum e bună și ea. (Saddam s-a predat sâmbătă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
David s-a întors către băiat. —Haide, ia-ți lucrurile. Te duc înapoi la mama. Jake s-a uitat la el nelămurit. — Eu credeam că rămân aici în noaptea asta. —Planul s-a schimbat. David i-a întins haina de camuflaj de pe brațul canapelei. —Eu și Fiona avem nevoie să fim singuri în seara asta. —Am înțeles. Jake și-a îngustat ochii suspicios. Nu s-a întâmplat nimic rău, nu-i așa? N-are legătură cu ceea ce-am pățit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cel mult jumătate de oră și uite-l cât de părăginit și ăsta cu brațele și picioarele ca niște bețe și pieptul de găină tebecistă, da-n schimb costumat ca-n filme, cu vestă și pantaloni scurți din pânză de camuflaj, verde-galbenă-ruginie. Ce soldat din trupele de comando în junglă s-o crede, ce vânător care împușcă francul de la pescarii ăștia pensionari dându-se drept paznic piscicol, angajat al patronului bălții pe care de bună seamă că nu-l știe nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lipit de pământ, de iarbă, de tăvălitura asta de paie... Cineva se foia lângă el. Un duh și un abur, da, săltă puțin capul și văzu mâinile și picioarele aschilambice, descărnate, ieșind din vesta și pantalonii scurți din pânză de camuflaj, animate de un tremur ușor, dar lesne de sesizat, care se simțea și-n glasul ce-i vorbea probabil de ceva vreme. — N-auzi? Ești surd? Dormi cu ochii deschiși? Ai murit sau ce dracu’ ai? Chiar îți bați joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
serelor Vitan, dincoace de care se întinde balta Văcăreștilor. În afara câtorva pensionari insomniaci făcându-și de lucru cu undițele, doar ei ce se mai freacă pe aici la ora asta: Rafael și paznicul ăsta piscicol pârât, travestit în costum de camuflaj, care uite-l cum se gudură, după ce săptămâna trecută scosese briceagul ăla șantaliu și că să n-o dai cu mine pe prieteneală, și acum, tot el leșinat după prieteneală. Norocul lui că nu e Rafael ăla care să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
acum cu ei stând în picioare și sprijinindu-se cu pumnii în marginea mesei. După un minut, se îndreptă tresărind, ferindu-se, parcă, de o lovitură, și începu să-și frământe pumnii în buzunarele adânci ale șortului din material de camuflaj. Rafael umbla printr-o ceață a memoriei, încercând să lege imaginea lui Mărgărit frământându-și pumnii în buzunare de o întâmplare pe care nu și-o mai amintea. Gândul i se împleticea printre mesele terasei și se înălța peste parcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
liniștește-te, totul va fi bine, îl mângâi pe umăr, picături de apă din părul meu se scurg pe fața lui arsă de soare, chiar și lacrimile lui au culoarea nisipului, de parcă ar fi fost condamnat să-și croiască un camuflaj perfect pentru deșert și să rămână ascuns pentru totdeauna, iar eu mă așez lângă el și încerc să îi culc capul pe genunchii mei, însă țeasta lui este grea și rece ca marmura și dintr-odată gâtul lui eliberează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
omorîm mulți friți cu capcana asta. Pas vrai, Onie? — Merde, spuse Onèsime, și exact atunci auzirăm o mașină care venea cu viteză foarte mare. Am văzut-o venind pe drumul mărginit de fagi. Era un Volkswagen gri-verzui, În culori de camuflaj, supraîncărcat cu tipi care purtau căști de oțel și care păreau că se grăbesc să prindă un tren. Scosesem două pietre din zidul fermei și le pusesem pe marginea drumului ca puncte de reper. CÎnd Volkswagen-ul trecu de intersecție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai frumos bărbat pe care îl văzusem și era doar al meu. În unele poze Patrick era îmbrăcat așa de nepotrivit - cu cămăși și pulovere largi, care nu-l avantajau - însă nimeni, în afară de mine, nu știa ce chipeș era dincolo de camuflaj. De câte ori se dezbrăca, îmi venea să îl ajut. Era ca un cadou prețios pe care îl desfăceam iar și iar. Prima dată când am făcut dragoste nu puteam să cred cât de frumos era, avea brațele ca două frânghii răsucite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cadă. C XXXVIII Se hotărî ca, înainte de a-și deschide mail-ul, să termine goblenul. Așa era sigur că n-o să-i tremure mâna din cauza vreunei vești proaste. Oamenii abia așteaptă să-ți pulverizeze starea de bine din interior. Internetul era camuflajul perfect din dosul căruia puteai să infectezi lumea cu tot felul de zvonuri toxice Până și Adelina, care, așa cum se descria ea însăși, era o tipă coolă, se simțea derutată de tot felul de instigări anonime. Deși își alegea amicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sau chele, cu pieile groase de trei degete, toate alergând încremenite pe labe boante sau gracile, toate cu mutrițe familiare sau fălci mizantropice sau expresii de frică și perplexitate, mici cât un ghemotoc sau înalte până la tavan, cu pete de camuflaj, cu dungi sau monocrome, toate cu ochi de sticlă, cumva inocenți, o cascadă de nasturi de sticlă, Gina alergă să se așeze dedesubtul Dinotheriului. Tocmai la doi metri deasupra capetelor noastre începeau să se rotunjească coastele gălbui, oasele boante ale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lui, ușor virilă, îți dă acea ambiguitate care mă fascinează. Mă ajuți să-mi scot hainele groase, cu dâre de zăpadă pe la încheieturi, și rămân în pulovărul meu roșu, pe gât. Mă așez pe pat, pe cerga roșie, așa încît camuflajul e perfect. Sânt ușor emoționat, căci nici o tipă nu s-a gătit vreodată pentru mine ca tine, Nana. E în tine un amestec de tandrețe, duioșie și timiditate care îmi dă curaj. Mai e și altceva, dacă te privesc atent
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
copcă, un val de sânge măturând municipii, un pătrat magic pe fruntea actorului. Am văzut un tiran trăgând apa la tron, o javră vărsând briliante, un cadavru sculîndu-se în picioare, un doctor scoțîndu-și ochii. Și morminte deschise, și morții în camuflaj zornăind pe tancuri, învîrtind manetele tunurilor de pe crucișătoare. Armate osoase trăgând cu bazooka, zvârlind peste orașe mine de brand, sticle incendiare, cearceafuri. Feldmareșalul carnagiului călare pe râuri. Butoaie de benzină arzând în alimentare. Arhive de filme în flăcări. Vânzători necrozați
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gândind îndată ce stinse lumina. Totul se desfășoară normal. Așa trebuia să se întîmple: să fii confundat cu alții, să se creadă că nu mai poți distinge visul de realitate, și alte confuzii de acest fel. Nu se putea găsi un camuflaj mai bun. Până la urmă ai să te convingi că nu e nici o primejdie, că ți se poartă de grijă..." Se întrerupse și, după o scurtă pauză, șopti: Cine îmi poartă de grijă?" Așteptă câteva clipe. Se trezi întrebînd pe un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un accident de avion, în Maroc, în februarie 1943. Se ducea în fiecare zi la bibliotecă și cerea multe cărți și colecții de reviste vechi. Le răsfoia cu atenție, lua note, redacta fișele bibliografice, dar toată munca aceasta alcătuia un camuflaj. Îndată ce citea primele rânduri, știa ce va urma; fără să înțeleagă procesul de anamneză (cum se obișnuise să-l numească), orice text pe care-l avea în față, dacă dorea să-i afle conținutul, descoperea că-l cunoaște. Câtva timp
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ambele sînt un aliment În care poți să recunoști părul animalului din care a fost pregătit și nu Întotdeauna arată ca părul de porc. Mă duc cu Vlad să luăm gustarea și trecem pe lîngă biutele acoperite cu plasă de camuflaj În care sînt adăpostite rachetele sau tunurile de calibru mare. E locul de instrucție al celorlalte baterii. De dincolo de un pîlc strategic de mesteceni se aud răcnete și icnete, se pare că alții nu sînt la fel de norocoși ca noi. Ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Fruntașul Aursulesei mă sună la sala de mese să vin la postul de comunicații. — Ai primit un telefon din exterior, o să revină peste o jumătate de oră. Alerg pe aleile dintre pavilioane, apoi pe poteca ce urcă pe sub plasele de camuflaj pînă la postul de telecomunicații, unde se află centrala prin care se poate vorbi cu exteriorul. CÎnd am vorbit ultima dată cu taică-meu, a zis că o să vină să mă scoată Într-o Învoire În oraș, vreau să-l
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]