530 matches
-
o populează. Privită cu ingenuitate (câteodată intolerabilă pentru un examen serios), puntea plurală dintre opera științifică și literatura fantastică pare puțin populată de coincidențe, ca și de contrasensuri. Dimpotrivă, privită cu insistență, ea debordează și de suprapuneri voite, chiar dacă parțial camuflate, și de interacții care parțial amenință sensul propriu și al științei, și al literaturii - deși Eliade a crezut totdeauna, și a mărturisit-o poate chiar prea abundent, că amândouă sunt doar calotele nu unei singure opere, ci unui singur proces
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a penitenței Danaidelor, totodată penitență a cititorilor și a postumității naratorului. Articularea aritmetică sau, În fine, vectorială a diferitelor tradiții religioase, magice și oculte are un sens În sine? La această Întrebare Eliade nu răspunde, deși el, aproape pretutindeni, bine camuflat, folosește premisa destul de teozofică a unei philosophia perennis pentru care fiecare din aceste tradiții nu e decât - atroce minimalizare cu responsabilitate imensă - o variantă. În fond, deplasându-se către India, scria Faptul magic: manuscrisul nu a fost regăsit, dar În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
forme de trecut. Chiar În ultimul citat, incombustibilitatea „verificată” de „știință” e, pentru el, mai prezentă decât momentul istoric, plin de metodologii, În care scrie despre istorie. Toate acestea sunt, În 1939, trimiteri clare la un tip singular de ezoterism camuflat. Atât de camuflat, Încât Înainte de Culianu, descoperitorul acestui Eliade, chiar vajnici și penibili apărători ai unui Eliade „ocult” (sper că am putut arăta cât de mult mai dificil e cazul) nu știu să-și culeagă argumentele, plini de suflul grosier
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care Îl propune. Eșecul naratorului e În fond reușita greu comprehensibilă și plină de prestigiu a unui personaj (Zerlendi În fața unui Honigberger ficționalizat) asupra propriului său creator, care este barat și consumat de perspectiva unei revelații, În cele din urmă camuflată. Eliade e foarte deschis acum, În 1978, când vorbește despre efortul lui Zerlendi de a bloca ceva, În amonte față de voința autorului identificată treptat cu voința de organizare a narațiunii. Sunt de regăsit aici cele două tehnici contrare: cea normală
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
stabilesc o relație relevantă între cele două categorii nosologice); - stările epileptice (unele cercetări au relevat o relație între diverse tipuri de deficiențe mintale și epilepsie). Între toate aceste categorii diagnostice, pseudodeficiența mintală (pseudodebilitatea mintală, pseudoarierarea mintală, falsa debilitate mintală, debilitatea camuflată, deficiența mintală atipică) reprezintă un reper frecvent întâlnit în evaluările subiecților de vârstă școlară. În general, este considerată ca fiind un deficit aparent și reversibil al inteligenței care apare la subiecții cu potențial intelectual normal, sesizabilă atât la probele de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
învățare, au mai fost lansate și alte ipoteze, insuficient verificate, dar care prezintă o doză destul de mare de credibilitate. Spre exemplu, unii specialiștii consideră dificultățile de învățare ca fiind o expresie cu totul aparte a unor ușoare deficiențe mintale, bine camuflate și compensate de o inteligență socială care nu permite evidențierea lor la evaluarea prin teste specifice. Alții pun dificultățile de învățare pe seama unor tulburări prealabile de achiziție cognitivă (greoaie și inertă) sau pe seama unei reorganizări și valorificări inadecvate a experienței
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
fie amprente (fingerprints), care semnifică serii ascunse. 5.3.6.1. Steganografiatc "5.3.6.1. Steganografia" Steganografia este arta ascunderii existenței unui mesaj pe un anumit suport. În limba greacă, steganos înseamnă acoperit și graphein, a scrie. Așadar, scriere camuflată/ascunsă. Prin steganografie se exprimă interesul pentru confidențialitate, întrucât scopul ei este de a include mesaje într-un anumit mediu astfel încât să rămână insesizabil. Un model conceptual cunoscut, propus de Simmons 1, este următorul. Alice și Bob sunt în pușcărie
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Repere bibliografice: Andrei Hoișie [Andrei Corbea], „Viața fără sentimente”, „Dialog”, 1982, 5; Constanța Buzea, „Viața fără sentimente”, AFT, 1982, 7; Laurențiu Ulici, Gândul poetic, RL, 1982, 25; Ion Bogdan Lefter, Nu risipi cuvintele, VR, 1982, 9; N. Steinhardt, Tactica tirului camuflat, AST, 1984, 3; Alex. Ștefănescu, Refuzul locului comun, RL, 1991, 6; Gheorghe Grigurcu, Marginea care devine centru, F, 1991, 5; Ioan Holban, Război declarat foiletonului, CRC, 1991, 10; Adrian Marino, Semne noi în critică, JL, 1991, 27-30; Rachieru, Poeți Bucovina
PRICOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289019_a_290348]
-
imitatio”, „copiere”, „reproducere”, „zugrăvire” etc. și recurgând la un excurs în filosofia europeană (Hobbes, Pascal, Spinoza, Leibniz, Kant, Fichte, Hegel, Nietzsche, Husserl, Heidegger), M. propune o înțelegere lărgită a noțiunii de mimesis ca „scenariu cataptropic complex”, în subteranele căruia există camuflată, uneori în manieră inconștientă, „suispecularitatea”, adică autoreflectarea, detectabilă fie și numai în selectarea unei fâșii anumite de realitate, în plimbarea oglinzii pe un anumit drum. Interogarea atentă a textelor de „arheologie” a mimezei descoperă sensuri profunde ale acesteia, ca anamneza
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
că o asemenea dilatare a referentului nu se realizează prin transfigurarea realului: M. nu este un mistic, e un gnostic. El nu aspiră la contopirea cu un factor transcendent prin anularea realității, ci aspiră să recupereze tocmai această realitate ocultată, camuflată - după caz - de mâzga ideologiei sau de poleiala „culturii”. De fapt, aici există un gnosticism răsturnat: eul liric nu urmărește vreo abolire a contingentului pentru a evada într-un iluzoriu spațiu numenal și încearcă tocmai o recuperare a fenomenelor banale
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
fără formă/ e nevoie de foarte multe cuvinte/ pentru a descrie cu ce se ocupă el/ de aceea stau și înconjur/ cu gard viu această imagine”. Ce-i drept, aluziile scripturale devin uneori excedentare, transformând poemele în versete teoretizante inabil camuflate: „Textul fiind singurul rezultat/ (fie și provizoriu) al unui act de creație literară/ ne rămâne să-i cercetăm dârele/ în absența subiectului/ care a fost fie dat dispărut/ în furtună/ fie mort în patul său/ fie ars (și pus în
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
analistului, autorul Didahiilor devine cap de serie în mânuirea unor strategii retorice subtile, cu carieră în istoria ulterioară a fenomenelor autohtone. Dincolo de deschiderea enciclopedică a elocinței lui Antim, în spatele dezinvolturii sale calculate, sunt depistate prompt reglaje tehnice de mare precizie, camuflate abil de patosul emfatic. Abordat din altă perspectivă, ca ilustrând „euforia noviciatului”, Antim Ivireanul reapare într-unul dintre capitolele volumului Figura spiritului creator. Același interes pentru destinul unor serii formale se prelungește în investigațiile despre manevrele narative în cronici. Sub
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
că, prin respingerea metodei introspective, comportamentaliștii abandonează esențialul în ceea ce privește comportamentul, adică funcțiile gândirii, judecății logice, raționamentului, etc. Această dezbatere de idei se complică datorită faptului că, între timp, apar modele de învățare mediatoare. Mahoney recunoaște trei astfel de tipuri: - condiționarea camuflată, - prelucrarea informației, - învățarea cognitivă. Cele mai importante modele sunt prezentate în alte capitole, în special cele ale lui Bandura, Ellis, Beck și ale lui Meichenbaum. Sunt niște modele teoretice care se bazează fie pe experimentare, fie pe practici terapeutice diferențiate
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în care întâlnim în mod regulat termenii „luarea deciziilor”, „opțiune”, „selecția conduitelor”... In această variantă, întâlnim diverse tehnici de autocontrol și de autoreglare pe care Kanfer și Philipps le-au regrupat sub termenul general de „terapii de instigare”. Modelul condiționării camuflate a lui Cautela, împreună cu conceptele sale numite stimuli, răspunsuri și întăriri interne, se apropie, de asemenea, de teoriile autocontrolului. Si concepțiile lui Meichenbaum asupra importanței autoverbalizărilor și auto-instrucțiilor emise de către subiect sunt alte exemple în ceea ce privește grija de a oferi subiectului
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și sentimente - Simetric - Non verbal - Gânduri automate - Complementar - Verbal Auto-observarea terapeutului Profesia de psihoterapeut este o meserie specială, în cadrul căreia persoana, emoțiile sale, sentimentele sale, gândurile sale constituie instrumente terapeutice. Psihoterapeuții sunt implicați în terapie și reacțiile lor, deschise și camuflate, influențează, direct sau indirect, procesul terapeutic. Reacțiile terapeutului pe parcursul terapiei sunt inevitabile; de aceea el trebuie să dispună de o bună capacitate de auto-observare, de metode care să-i permită să-și folosească emoțiile, sentimentele, gândurile și comportamentele în direcția
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în special a ideilor, ideologiilor, doctrinelor politice, curentelor culturale - asupra culturii înalte autohtone, deci examinez „etajele superioare” ale spiritului public românesc. Pentru celelalte, tot mai spectaculos, influențele vin din alte direcții: din America Latină (prin telenovele); din „substratul” balcanic, cândva uitat, „camuflat”, sublimat, iar acum relansat, mai întâi de conaționalii noștri țigani, pentru a fi purtat la vârful culturii populare, unde este adoptat de o parte a noilor elite economice și mediatice (prin manele); din Statele Unite (prin subculturile de tineret, prin consumism
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nu păreau deloc așa: exista un entuziasm general al ridicării, un optimism bine dirijat, o bună-credință abil Întreținută de continua afișare a politicii ce-și avea un scop omul nou și fericirea lui, mereu amenințată de dușmanul intern sau extern. Camuflată astfel, sub facilități, infamia se lățea peste multe și peste mulți: au scăpat doar acei care-au reușit să nu se angajeze În extreme. DESPRE LITERATURA PENTRU COPII Literatura pentru copii fusese serios golită de conținut În urma succesivelor schilodiri ale
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
invadat proletcultele, au pus mâna pe conducerea lor și au Început, cu același zgomot, să trâmbițeze „libertatea”, „independența” artei și culturii. (Ă). Tendința proletcultului spre „independență” Însemna altceva” Însemna dimpotrivă ruperea de proletariat, de popor, și atașament - de data aceasta camuflat - față de burghezie. Din capul locului se vedea caracterul net reacționar al acestei orientări pe care tindea s-o ia proletcultul. Această tendință a mers până acolo Încât, la un moment dat, proletcultul s-a socotit un fel de nou partid
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
criticii literare”. Dar să citim dovezile În ordinea producerii lor. Primele lipsuri sunt dezvăluite de George MUNTEANU 33, cu referiri la Eugen Campus, Aurel Martin, la sine Însuși, la N.Moran și I.Vitner: „O atitudine apologetică În fond, deși camuflată Întrucâtva, dovedește și Eugen Campus În cronica sa Întitulată Originalitate și manieră (În Viața Românească, an.IV, 1951, nr. 2, p.275).În efortul lăudabil de a defini specificul creației lui A.E.Baconsky, Campus inventează trei caracteristici fundamentale: Baconsky
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acest punct de vedere, mă plasez cu fermitate împotriva curentului majoritar care vede în cartea din 1949 a lui Chandler un semieșec. Cred cu tărie că ne aflăm în fața uneia dintre cele mai bune cărți ale sale, o veritabilă capodoperă camuflată nedrept în raftul al doilea. Organic legată de creațiile anterioare, The Little Sister reprezintă o spirală superioară în cartografierea sordidei lumi californiene a anilor ’40. Ca și în cărțile anterioare, femeile ocupă un rol privilegiat. Și tot ca în The
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Celebritatea și-a consolidat-o prin impactul reportajelor sale senzaționale. Cu Cinci zile printre leproși (1928), reportaj-proces, comparabil cu Dragoste și lepră (1943) de Egon Ervin Kisch, el reușește „a descoperi America pentru autorități” (T. Arghezi), denunțând condițiile inumane, bine camuflate, din lazaretul de la Lărgeanca, în Deltă, până la evadarea bolnavilor cu „lepră vagabondă”. O capodoperă este reportajul-parabolă Trenul fantomă, adică „trenul secolului [...] reprezentând panica unei epoci”. Descripția și portretistica subsumează mărcile stilistice ale poeticii avangardiste: vagabondul caută „pepita unei coji de
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
demascat adevăratul chip al chiaburului, de la dușmanul fățiș, înarmat (But și întreaga bandă din Vânătoarea de lupi de P. Dumitriu), până la chiaburul așa-zis «cumsecade» care uneltește din umbră (Keszeg din Brazdă peste haturi de Horvath Istvan) și la cel camuflat ca mijlocaș și având și carnet de partid în buzunar (Ghioceoaia din Desfășurarea de Marin Preda). Un deosebit succes îl reprezintă caracterizarea plină de ascuțime a personajelor negative în piesa Oameni de azi de Lucia Demetrius. Poeziile închinate luptei pentru
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tonul celor pe care le vom discuta. Atunci trăiam cu un fel de spaimă că ne Îndreptăm poate nu către o dictatură, Întrucât e greu să se mai ajungă la așa ceva În Europa, dar... Vladimir Tismăneanu: ...către un regim autoritar camuflat! Mircea Mihăieș: Spre un regim autoritar și destul de nemilos, situație favorizată de faptul că relațiile sociale sunt dominate de cumetrie, ca să nu spun direct mafie. Acum, rezultatele au arătat că acest pericol a fost Înlăturat, cel puțin pe termen scurt
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de familie pentru Sara, toți contribuind la crearea unei lumi relaționale calde, sigure, care o înconjoară. Sara însăși pare să contribuie la selectarea și formarea unităților sau rețele lor care o înconjoară - deși această parte a poveștii e de obicei camuflată. Are tendința de a-și minimaliza meritele ca bun partener. Ea spune: „Și am avut din nou noroc - cred că oameni care chiar dau pește mă ajută în viață”. O dată, povestind despre bunicii ei, se referă la natura reciprocă a
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
eshatologică iudeo-creștină într-un sfârșit absolut al Istoriei, ceea ce îl deosebește de alți filozofi istoriciști (de pildă, Croce și Ortega y Gasset), pentru care tensiunile Istoriei sânt consubstanțiale condiției umane și nu pot fi niciodată abolite în întregime. Comportamentele religioase camuflate sau degenerate nu se întîlnesc doar în "religiile mici" sau în misticile politice, ci și în mișcările care se proclamă laice și chiar antireligioase. Nudismul sau mișcările pentru libertatea sexuală absolută se bazează de pildă pe ideologii în care se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]