395 matches
-
pentru tine, dar sper că într-o zi mă vei înțelege și mă vei ierta pentru a-ți aminti de mine cu drag"! Un bogat material prezintă soțile: Hadley Richardson, Pauline Pheiffer, Marta Gelhorn și Mary Welsh, urmate de "amante": canadiana Jane Mason, italianca Adriana Ivancich, cubaneza Leopoldina Rodriguez... Despre Jane, "bună" prietenă cu soția lui Papa, Mary, se povestește că fiind cazată la Ambos Mundos și aflată în cameră cu "dumnealui", la sosirea intempestivă a "titularei" Hemingway ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
metodă originală de exerciții pentru voce, autoare a cărții Freeing the natural voice, foarte citită În mediul universitar american, româno-germanii Niky Wolcz* și soția sa Ulla, pe care i-am convins să se mute din Frankfurt, unde erau profesori amândoi, canadiana Dolphi Wertenbaker, care, copilărind și fiind educată În India, este o excelentă profesoară de yoga și de forme de teatru ritual indian. Fiind o bună cunoscătoare a dansului tradițional barathanacha, Dolphi transmite studenților elemente de mișcare și ritm oriental și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
era prezent pe pista de la Otopeni. Sosește avionul, se pune scara, covorul roșu, comitetul se deplasează la scara avionului pentru salut și din ditamai Boeingul coboară o echipă a televiziunii CBS, formată din 5 persoane, bărboși, îmbrăcați în blugi și canadiene, cu tot felul de echipamente tehnice în cârcă. Și ăștia erau toți pasagerii! CBS-ul închiriase un avion special pentru ei! Am însoțit grupuri de ziariști la cutremur! Primisem legitimații speciale, cu care aveam acces pretutindeni: la demolări, la spitale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
motiv, tipul mi-i antipatic fără să fi avut de-a face vreodată cu el. Înainte de ședința de ieri, l-am mai văzut de aproape doar într-o după-amiază de duminică: se plimba singur prin fața Comitetului Județean. Purta șapcă și canadiană la fel ca ale lui Ceaușescu în vizitele de lucru. Privit din spate, chiar aducea cu „șeful cel Mare”, pe care, imitîndu-l în ținută, îl maimuțărește. În cuvîntul său însă, a revendicat pentru sine o anumită originalitate: „Eu nu vin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
era prezent pe pista de la Otopeni. Sosește avionul, se pune scara, covorul roșu, comitetul se deplasează la scara avionului pentru salut și din ditamai Boeingul coboară o echipă a televiziunii CBS, formată din 5 persoane, bărboși, îmbrăcați în blugi și canadiene, cu tot felul de echipamente tehnice în cârcă. Și ăștia erau toți pasagerii! CBS-ul închiriase un avion special pentru ei! Am însoțit grupuri de ziariști la cutremur! Primisem legitimații speciale, cu care aveam acces pretutindeni: la demolări, la spitale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din Alexandria. Așadar, cap spre Cape Cod și spre Tamisa! Să vină la noi Atlanticul și mările Nordului! Nu mă pricep câtuși de puțin la chestiunile ecumenice (fiecare cu competențele lui), dar este adevărat că anglo-saxonii ca și scandinavii și canadianii nu sunt cel mai prost plasați pentru a închide triunghiul. Arhiepiscopii lor n-au admis niciodată steaua galbenă și raziile, și nici n-au binecuvântat cu mare pompă, așa cum a făcut-o cardinalul-episcop al Parisului, trupul neînsuflețit al lui Philippe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
impresia că nu se zice TAB, după cum probabil nici furgonetă nu e termenul cel mai potrivit, dar nu le am cu vehiculele), care oprește în centrul imaginii în lumina albăstriu-lăptoasă a dimineții : doi tineri (unul în uniformă, celălalt într-o canadiană) ies din vehicul, stau de vorbă, fumează o țigară ( Ia uite ce frumos arde ! , zice cel în uniformă ; normal Hârtia (țigării) va fi și ea albastră) și, când te aștepți mai puțin, sunt ciuruiți de rafale de mitralieră. Hârtia... începe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Voiam și eu să dorm suficient, să mă simt bine, să duc o viață cât de cât normală. De ce nu mă lasă lumea-n pace? Ba unicorni... ba Întunegri... Ce legătură am eu cu toate astea? Mi-am pus o canadiană peste pulover. Am băgat în buzunar portofelul, niște mărunțiș și briceagul. Am ezitat puțin, dar am decis totuși să iau craniul cu mine. L-am înfășurat în două prosoape și l-am băgat într-un rucsac, împreună cu cleștele. Am îndesat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
anunțase că n-avea bani decât pentru o ciocolată, dar că murea de foame. Mi-am tras blugii cu grijă ca să nu-mi ating rana. Mi-am pus o cămașă sport peste tricou, deasupra un pulover subțire și apoi o canadiană. Costumul ei roz nu mi se părea deloc potrivit pentru expediția subterană, dar, din păcate, n-aveam în dulap pantaloni și cămăși care să i se potrivească. Eu eram cu vreo zece centimetri mai înalt, ea avea cu vreo zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mergem! Nu prea avem timp de pierdut. Am pornit la drum legați unul de altul cu funia de nailon. Făceam eforturi uriașe să nu-i mai aud ecoul pașilor. Țineam lanterna îndreptată spre spatele ei și pășeam cu ochii la canadiana mea kaki. Mi-o cumpărasem în 1971. Eram sigur de asta. Încă nu se terminase războiul din Vietnam. Pe vremea lui Richard Nixon, cu fața aia sinistră a lui. Toată lumea purta atunci păr lung, încălțăminte murdară, canadiene kaki cu semnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu ochii la canadiana mea kaki. Mi-o cumpărasem în 1971. Eram sigur de asta. Încă nu se terminase războiul din Vietnam. Pe vremea lui Richard Nixon, cu fața aia sinistră a lui. Toată lumea purta atunci păr lung, încălțăminte murdară, canadiene kaki cu semnul păcii pe spate, asculta rock psihedelic, se credea Peter Fonda. Asta se întâmpla demult tare... în timpul dinozaurilor. Am încercat să-mi amintesc ceva întâmplări de pe vremea aceea, dar n-am reușit. Nici măcar una. M-am străduit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cap până-n picioare. Atenție pe unde calci! Dacă aluneci în vreo groapă, s-a zis cu tine! Nici nu-ți poți imagina câte lipitori sunt într-una singură. M-a prins de cot, iar eu m-am agățat de poala canadienei pe care o purta. Înaintam cumplit de greu pe lespedea alunecoasă, îngustă doar de vreo treizeci de centimetri. Mai era și beznă cumplită. Lipitorile strivite se lipeau de tălpile tenișilor, transformându-se într-o masă gelatinoasă care se îngroșa mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că apucaseră să se cațere câteva pe mine când am căzut adineauri. Le simțeam pe gât și după urechi, sugându-mi sângele. Nu puteam să scap de ele pentru că aveam mâinile ocupate. În stânga țineam lanterna, cu dreapta mă apucasem de canadiana ei. Nu-mi rămânea decât să strâng din dinți și să le suport. Îmi venea să leșin când vedeam cât de multe erau. Și continuau să iasă din gropi altele și altele. — Chiar crezi că pe vremuri Întunegrii aruncau victimele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
prins hârtii. Sunt cei mai mari dușmani ai nemernicilor. Sunt ieftine, nu ruginesc, se magnetizează imediat, pot să fac din el un lanț și să-l pun la gât... Sunt absolut grozave! Am scos un pumn de clame din buzunarul canadienei și i le-am întins Profesorului. — Ajung? Ești grozav! exclamă Profesorul surprins. M-ai salvat! Adevărul e că am împrăștiat câteva pe drum, dar credeam că nu vor fi suficiente. Ești tare deștept și prevăzător. Chiar îți merge mintea! Vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Trei bătrâni cu cazmale în mâini. Dar acum erau patru. Nu m-am înșelat. Mai venise unul. Zona era plină de bătrâni. Fiecare stătea la locul lui și săpa tăcut. Mai bătea vântul din când în când și le sălta canadienele, dar n-am avut nici o clipă senzația că-i deranja frigul. Își vedeau mai departe de treabă. Erau roșii în obraji, dar nu slăbeau nici o clipă cazmalele. Unul dintre ei își scosese canadiana pentru că se încălzise. Așa cum stătea, atârnată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din când în când și le sălta canadienele, dar n-am avut nici o clipă senzația că-i deranja frigul. Își vedeau mai departe de treabă. Erau roșii în obraji, dar nu slăbeau nici o clipă cazmalele. Unul dintre ei își scosese canadiana pentru că se încălzise. Așa cum stătea, atârnată de o creangă, în bătaia vântului, arăta ca o piele năpârlită. Camera s-a mai încălzit. M-am așezat pe scaun, am luat armonica de pe masă și am mișcat burduful. Instrumentul mi se părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Bătrânii nu se sinchiseau de ninsoare. Cred că nici nu și-au dat seama că începuse să ningă. Nici unul nu a ridicat privirile spre cer, nici unul nu s-a oprit din săpat, nici unul n-a scos o vorbă. Până și canadiana aceea a rămas în copac, în bătaia vântului. Erau acum șase bătrâni. Groapa ajunsese până la talie. Unul din cei doi care au venit mai la urmă dădea cu târnăcopul în fundul gropii, iar celălalt încărca roaba și căra pământul până la poalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de ea! Hai să chiulim și să ne jucăm în zăpadă! îți promit că vin la ziua ta dacă vii și tu acum cu mine! Georgiana izbucnește în râs și aprobă din cap, ghidușă. Dăm buzna în clasă. Ne înhățăm canadienele și servietele și o zbu ghim pe ușă, anunțându-ne colegii că noi chiulim. Fugim pe scări chicotind și ajungem în curte deja îmbujorate de fugă. Ne aruncăm servietele cât colo și încercăm să ne batem cu bulgări, dar zăpada
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
odată nu mai am chef de nimic. Vreau să fiu singură. — Cred c-ar fi mai bine să plec, șoptesc, mai mult pentru mine. îți las pagina, s-o citești în liniște, și vorbim după aceea... îmi pun în grabă canadiana pe mine, fără să mai trag fermoa rul. Vreau să plec cât mai repede. Simt nevoia să fiu singură. — Te conduc, se oferă Eduard mai mult din politețe, consul tându-și involuntar ceasul. — Nu, tu stai și gândește-te la roman
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că da, expedițiile sunt importante! mârâi eu. Mai importante decât un roman pe care vrea să-l scrie o liceană tembelă! Privirea cenușie a lui Eduard se întunecă deodată. — Trebuie să vorbim, îmi spune, trăgându-mă de mâneca neagră a canadienei, și gestul ăsta atât de banal mă face dintr-o dată să tresar. Trebuie neapărat să vorbim! La ce oră termini azi? Vin să te iau și mergem undeva să stăm de vorbă. încă îi simt atingerea, tulburătoare, deși mă străduiesc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
brânză... Am primit o mențiune la olimpiadă... O banală diplomă... Nu contează... Se oprește din nou pe trotuar și mă privește zâmbind, așezân du-și mâinile pe umerii mei și atingându-i ușor, parcă pentru a le simți conturul sub canadiană. îi simt atingerea parcă direct pe piele și mă înfior până în vârful degetelor. — Ba contează, ochelaristo! mă contrazice el cu blândețe. Contează al naibii de mult! Sunt mândru de tine! Mă farmeci neîncetat! Mă sărută iar, prelung. De data asta, chiar îl
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de tine! Mă farmeci neîncetat! Mă sărută iar, prelung. De data asta, chiar îl cred. Suntem numai noi doi în lume și nu am cum să nu-l cred. îmi dau oche larii jos, mi-i pun în buzunarul de la canadiană și îi cuprind și eu obrajii cu palmele. îi simt pielea moale și răcoroasă a obrajilor și-mi vine să o mângâi iar și iar. Mă înalț puțin în vârful picioarelor și îl sărut și eu. Un sărut nesfârșit. E
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mână. Eu nu cutez să mă uit spre el, ca să nu mă dezintegrez de emoție. Nu e nimeni la el acasă. E doar o tăcere învelită de o așteptare încordată, care atârnă în aer. Eduard mă ajută să-mi scot canadiana și se apleacă să-mi scoată cizmele. Mă mângâie ușor pe corp, parcă pentru a-l reconstitui în minte, ca un orb. Trece ușor cu palmele peste umeri, peste conturul sânilor, peste talie, peste șolduri, nescăpându-mă din priviri și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
moment nu-mi arde de nimic. Vreau doar să fiu eu cu mine însămi și nimic altceva. îmi aduc aminte, chiar în clipa în care deschid ușa, că singură mi-am scos ochelarii și mi i-am pus în buzunarul canadienei atunci când m-am oprit pe stradă să-l sărut pe Eduard. Mi s-a părut atunci o mare dovadă de curaj din partea mea, fără să-mi pot imagina, cu mintea mea zbârnâitoare, că în mai puțin de-o oră voi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mângâindu-mă pe obraz. L-am convins și pe tata că nu mai ești o puștoaică, ești ditamai domnișoara, chiar dacă te porți încă de parc-ai fi o puștoaică! Uite numai cum te-ai stropit cu noroi pe ciorapi! Și canadiana e plină de noroi! — Ei, lasă și tu acum! spune tata împăciuitor. Lasă copilul să se bucure de cadou, că-l merită! — Păi da, are tot timpul să se bucure, că noi plecăm acum și-o lăsăm de capul ei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]