439 matches
-
târziu, când acesta ajunge la Paris, Virgil Ierunca refuză să-i strângă mâna întinsă, disprețuindu-l. Când a fugit prin Berlinul de Est și a ajuns la Paris, își toarnă cenușă peste cap acuzându-se: ” Nici nu vă închipuiți ce canalie am fost, mult mai mare decât spuneți voi”, dar era prea târziu să fie crezut. Pentru a opri sau măcar a tempera acțiunile anticomuniste ale cuplului Monica - Virgil Ierunca, spre Paris sunt trimiși o falangă de intelectuali scriitori și artiști
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Când LBJ le-a acordat dreptul de vot negrilor, aceea a fost o acțiune corectă, dar a săpat Partidul Democratic până în ziua de azi. A fost corect, dar ne-a tras-o în fund. Acum e altceva, chiar și o canalie cinică și bătrână ca mine poate vedea asta. Avem șansa de-a face ce e bine și de-a câștiga o tonă de voturi făcând asta. Și, crede-mă, să oprim luptele dintre evrei și arabi după ce s-au omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fără nici un ban. Nu o va face. Tânărul idealist e prins în cursă, spuse ea calm. Cazier la poliție, instigator la dezordine, prea miros urât referințele despre caracterul său. — A! Așa, deodată ești de acord că tânărul idealist e o canalie. — E clar că a lucrat de unul singur. Mă întreb dacă domnișoara Trixie nu știe ceva. — Adevărat. — Cât despre fundație, scoate-ți-o din cap. Susan și Sandra vor fi foarte afectate aflând că atitudinea ta de trântor era gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la doctorul acela din clădirea Artelor Medicale. La salvatorul lui Lenny. Du-te până nu-i prea târziu. Acum va trebui să mă țin de tine clipă de clipă ca să fiu sigură că iei legătura, cât de repede posibil, cu canalia aceea idealistă. Te cunosc prea bine! Ai să tot amâni și o să te trezești cu Abelman venind cu un camion la Conacul lui Levy ca să ia tot ce avem. — Inclusiv planșeta ta de gimnastică. — Ți-am mai spus, țipă doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
unii dintre ei cârcotași, bătrânii aveau să-l tragă de limbă pe Dinu să afle amănunte despre cum s-a desfășurat vânătoarea și n-aveam nici un chef să se uite la mine cu simpatie ironică. Preferam să fiu socotit o canalie decât un neajutorat. Prin azil circulau fel de fel de povești despre tăcerea bizară a pescarilor, despre văduvele din cătun care își alungau singurătatea cum puteau, dar vânătorile de cerbi incendiau pur și simplu imaginația unora ca Mopsul și Dominic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
n-am o părere foarte bună despre specia din care fac parte. Ba, au existat momente când am fost gata să cred că singura crimă a zeilor este omul, care nici pe marginea gropii nu încetează uneori să fie o canalie; face calcule murdare până amuțește cu un pumn de țărână în gură. Toate cuțitele cu care s-a înjunghiat au fost ținute de mâini omenești, toate plutoanele de execuție au fost formate din oameni, toți gardienii din închisori au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu vocea tremurând de indignare ca papa Formosus să fie declarat nedemn și uzurpator. Îmi șoptise cineva înainte că asta era dorința papei Ștefan și m-am grăbit să fiu primul care s-o strige. Dar nu eram, cum crezusem, canalia cea mai ingenioasă. Ceilalți doi cardinali m-au întrecut. Ei au cerut ca papa Formosus să fie și despuiat de odăjdiile papale, să fie smuls din jilț și aruncat, gol, în groapa comună. Când i-am auzit, să-mi vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
plutea în aer. Tăcerea lui era parcă un reproș mut: „Vedeți, domnule sculptor? Nu era mai bine să nu vă spun nimic?” Mopsul mi-a înfruntat privirea. Se încruntase, dar nici un mușchi nu-i tremura pe față. Se ținea tare, canalia. Dominic își încordase gâtul de taur ca să priceapă ce se întâmpla. Dodo își frământa mâinile, îmbătrânite dar încă frumoase, cu degetele lungi, Nelson își trecea dosul palmei peste banderola neagră, de parcă se ștergea la ochiul care-i lipsea. Călugărul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mi-a spus că Mopsul mă bârfea, anunțând fericit că întreaga istorie avea să se sfârșească rău pentru mine: „Și degeaba, de-gea-ba își închipuie el că scapă. Se crede deștept? O să vadă pe dracu!” Nici pe Laura n-o ierta canalia: „Pe noi ne repede, face pe sfânta, în timp ce se culcă cu el, târfa!” „Toate sunt târfe, domnule”, îl consolase Dominic. „Ce vrei, Daniel, a încercat Dinu, la rândul său, să mă consoleze pe mine în aproape fiecare bărbat se ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În ciuda miopiei de care se plângea, Mopsul vedea exact ce vroiau ceilalți să-i ascundă. Cum știam că-și va bate gura, am încercat să-l intimidez. Am alergat după el și l-am ajuns. „Și zici că te plimbi, canalie bătrână?” Mopsul s-a întors spre mine speriat. Nu se așteptase să-l atac atât de direct. Și-a revenit însă repede. „Ce, domnule sculptor, n-am voie?” Tonul era chiar impertinent. „Sigur că ai voie, canalie bătrână, dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că te plimbi, canalie bătrână?” Mopsul s-a întors spre mine speriat. Nu se așteptase să-l atac atât de direct. Și-a revenit însă repede. „Ce, domnule sculptor, n-am voie?” Tonul era chiar impertinent. „Sigur că ai voie, canalie bătrână, dar cum se face că ți-a venit să te plimbi tocmai pe aici?” „Dar ce se întâmplă aici?” făcu el pe prostul și am preferat să nu lungesc discuția. Oricum era inutil. Știam ce urma să aud. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dumneavoastră ați fi primul care mi-ați aminti că un secret inițiatic revelat nu mai servește la nimic. Am tăcut ani de zile, pot tăcea și de acum Înainte“. Și tăcea. Până și Agliè, fie că era sau nu o canalie, Își trăia serios rolul. Își petrecuse viața delectându-se cu secrete impenetrabile și credea cu tărie, acum, că buzele lui Belbo aveau să rămână pecetluite pentru totdeauna. În acel moment intrase Gudrun și anunțase că Întâlnirea de la Bologna fusese fixată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Spuneți-le adevărul! Spuneți-le că m-am purtat scârbos cu dumneavoastră. Spuneți-le că sunt perfid și înrăit, că sunt un om de nimic, că sunt un șarpe care pândește veninos din adâncul tomberonului. Spuneți-le că sunt o canalie, o bestie, un mârșav! Spuneți-le totul! ARTUR (Tragic, după o clipă de stupefacție.) Nu spun nimic! GARDIANUL (Paroxistic.): Ba da! Spuneți-le că nu dau doi bani pe viața dumneavoastră! Spuneți-le că vă disprețuiesc profund, că vă consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o să iasă nimic. Piesa asta n-are cum să se termine. Sunt doi șarlatani, tâmpitul ăsta mic a făcut și pușcărie pentru că a vrut să fugă peste graniță, în Iugoslavia... Da. Eu nu știu cum dracu’ l-au primit în teatru... GRUBI: Canalie împuțită! (Se repede la el.) Nu te uit eu! Lasă că ți-arăt eu! De mâna mea ai să mori! Tu-ți... BRUNO: Lasă (lasă, suntem în teatru... GRUBI: Îl omor! PRIMUL BĂRBAT (Scoțând capul de undeva,unde s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
eu să am un rol de nimic și tu să stai aici să vorbești tot timpul? Adică eu să vin și să cad în groapă ș-apoi să plec acasă? Nu, domnule, eu vreau să joc! Vreau să vorbesc! MAMA: Canaliilor! Ați pus mâna pe rolurile cele mai bune și acuma nu vă convine... PRIMUL BĂRBAT: Niște secături! Numai voi, numai voi și numai voi! ORBUL (Șoptit.): Să-i aruncăm în groapă! AL DOILEA BĂRBAT: Să nu vă mai prind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
murdar, să joc un rol pe care-l detest și care nu mi se potrivește! Domnilor, sunt silit să fiu un personaj secundar, domnilor, în numele nu știu cărei logici interne pe care a dat-o autorul piesei! Unde-i autorul? Unde-i canalia? Ce logică-i asta? Ați văzut și dumneavoastră... Pur și simplu trebuie să vin, să traversez de câteva ori scena și să cad în groapă. Ce-i asta? Nu vă gândiți puțin? Adică eu nu am suflet? Adică sufletul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Știam că se va sfârși așa. Am avut o presimțire. (ȘEFUL GĂRII e tot mai nervos; se ridică, face câțiva pași; capul IOANEI apare din nou în spatele ferestrelor și a ușilor întredeschise.) ȘEFUL GĂRII (Mai mult pentru sine.): Destul! Destul! Canalii... (IOANA apare în stânga peronului, se apropie de stâlpul de peron și începe să sune din clopot; după ce sună de câteva ori, furioasă, iese; personajele își îndreaptă atenția, pentru câteva secunde, spre IOANA.) HAMALUL (Privind în urma IOANEI.): Ha! Până la urmă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a cerut un pahar cu apă și eu i-am adus un pahar cu apă. Și tata l-a întrebat ce simte și el a spus că nu simte nimic, ci că se sfârșește... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Pentru sine.): Ce canalie! Doamne, ce canalie! (Către IOANA.) Cum arăta? Nu ți-a spus cum îl cheamă? IOANA: Arăta așa ca dumneavoastră și nu ne-a spus cum îl cheamă. Și tata l-a întrebat cum a fost posibil să călătorească atâta vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pahar cu apă și eu i-am adus un pahar cu apă. Și tata l-a întrebat ce simte și el a spus că nu simte nimic, ci că se sfârșește... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Pentru sine.): Ce canalie! Doamne, ce canalie! (Către IOANA.) Cum arăta? Nu ți-a spus cum îl cheamă? IOANA: Arăta așa ca dumneavoastră și nu ne-a spus cum îl cheamă. Și tata l-a întrebat cum a fost posibil să călătorească atâta vreme prin ploaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
s-a părut lui firesc și tata l-a rugat frumos să-i povestească ce simțea el în timpul ploii și el a răspuns că nu simțea nimic și apoi a murit. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ioana, tatăl tău e o mare canalie! IOANA: Ba nu, domnule, tata s-a purtat foarte frumos cu toți călătorii prin ploaie. Și Bruno și Grubi s-au purtat și ei foarte frumos și l-au îngropat lângă ceilalți, care au murit mai de mult, când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tine, să-i stric rosturile, cu oricine, îți zic, așa, de ochii lumii, chit că apoi voi da divorț. Dar Stănică nu e serios, și apoi nu mi-aș ierta să fac să sufere o biată femeie. Ticăloși sunt bărbații, canalii! Georgeta stărui ca Felix să se ducă acasă, spre a nu fi pândit de Stănică, și, spre mai multă siguranță, îl duse în biroul lui Iorgu, unde moș Costache, foarte mulțumit, mânca alune dintr-o farfurie plină vârf. Iorgu părea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
răspundă. "Pungași de doctori! Îți iau banii degeaba." În fond, Stănică era impresionat, și o tremurătură îi străbătu tot trupul. Va să zică, Simion putea să moară. O duioșie nespusă îi trecu prin suflet, de care fu, în același timp, mândru. " Ce canalii sunt oamenii! gândi el. Aglae, soacră-mea, e o vrăjitoare, n-are inimă nici de un gram. Îi moare bărbatul, și se tocmește cu doctorul. Și e plină de bani. Iar Olimpia asta stă ca o dobitoacă, nu cere nimic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
este o anumită simpatie a autorului față de versatilitatea (cum o numește) structurală a unui personaj mimetic, capabil de judecăți moral-valabile și chiar de transpoziții sentimentale în lume ale moralului, deși actele lui rămân permanent imorale - ca și cum autorul ar prețui în canalia inteligentă eforturile, echivalând inteligența activă, bună, cu o muncă ce trebuie răsplătită. În cadrul "balzacianismului" (interese de afaceri, de succesiune) din Enigma Otiliei, cel mai îndreptățit să-și însușească banii avarului Giurgiuveanu este singurul care muncește pentru însușirea lor, prin inteligența
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o lecție unică în această comuniune universală. Cel care se unește ușor cu mulțimea cunoaște desfătări felurite de care egoistul închis, ferecat ca un cufăr și leneșul inferior ca o moluscă vor fi veșnici lipsiți"108. Mulțimea corespunde și "gloatei", "canaliei", "Lumpenproletariatului", pe scurt, plebei. Sînt femei și bărbați fără identitate recunoscută, aflați la marginea tramei sociale, expediați în ghetouri sau la periferii, fără slujbă și fără scop, trăind în afara legilor și-a obiceiurilor. Sau, cel puțin, presupuși a trăi astfel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o parte acest aspect spectaculos, mulțimile nu mai prezintă nici un interes. Ele nu au decît inconsistența viselor și nu au nici un impact asupra istoriei veritabile. Al treilea răspuns le depășește cu mult pe celelalte două: mulțimile sînt criminale. Ticăloase și canalii, ele sînt alcătuite din oameni furioși care atacă, rănesc, distrug pe oricine și orice. Întruchipează violența dezlănțuită fără nici un motiv aparent, revărsarea necontrolată a multitudinilor adunate fără nici o autorizare. Au la activ acte de violență împotriva persoanelor, distrugeri de bunuri
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]