371 matches
-
măgarul. Și ea, săraca, i se dăruise cu gândul la împăcare... Cât despre vinovatul principal, vânzătorul din piață, a scăpat fără pedeapsă, la fel ca în cazul meu. Îl durea gura s-o întrebe ce face cu un buchet de canari? Tot la piață* puteți întâlni vânzători de produse industriale - metalice, din mase plastice sau de altă natură; dacă nu vă pricepeți, ar fi bine să evitați acest perimetru; fierul este hrănitor, dar nutriționiștii se referă la cel provenit din plante
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
o pregătire teoretică prealabilă, avizele cerute de lege și asistență de specialitate. Autorul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele incidente survenite în bucătărie în urma unor experimente culinare inspirate de acest volum. Animalele vii folosite la realizarea lucrării (peștii exotici, canarii, cățeaua cu șase pui abia înțărcați, găina ș.a.) au fost tratate cu blândețe și nu au avut absolut nimic de suferit. Autorul le-a respectat drepturile prevăzute de lege cu bună-credință și întocmai. Cuprinstc "Cuprins" 0.0. preambul 9 0
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
absolut apare rar în poezia lui George Alboiu, dar, cu motivele citate, poetul reînvie sau, cum s-a mai spus, reface tradiția: Când se zbate/ vântul sfânt/ latră câine le-n/ pământ/ Latră-n curtea harului/ vechi legat/ de-a dreapta canarului". Un ciclu de poeme este intitulat " Tânguiri" și acestea sunt de noapte, de umblet, în doi, în somn etc. Dualitatea spirit trup își găsește plasticizarea prin alternarea coloristică de alb și negru: "Jumătate Trup, jumătate Gând/ se târăște-n pulbere
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
termenii dintr-un registru pitoresc găsesc un teren prielnic în încercarea de reconstituire a ceea ce reprezintă pentru poet Bizanțul: "Nompeia Corint Petras Atena/ Negrepont/ Durazzo Avalona/ Corfu;/ pierdute sunt de o vreme lungă, cât o remușcare/ veștile de un galben canar ale acestor cetăți." Marius Robescu "Ninge la izvoare", Editura Tineretului, 1967; "Viața și petrecerea", E. S. P. L. A., 1969; "Mușuroiul, editura I. Creangă, 1970; "Clar și singurătate", Editura Cartea Românească,1972; "Utopia ninsorii", Editura Cartea Românească, 1975. Dacă Nicolae Prelipceanu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Gardel 86; nu-ți pare că-i frumos Madreselva en flor? Și Caminito?87 Nimic nu-i mai frumos decât muzică, ce mai... Pe urmă, mai sunt florile, păsările, ce știu eu... Păcat că pisică de la cafenea mi-a mâncat canarul. Era ca un prieten pentru mine."88 În fond, bunătatea Hortensiei este inocentă, dar și cathartica; se află dincoace, dar, totodată, dincolo de rău. Este unul dintre purtătorii de speranță și absolut, este însuși Sábato, cu tristețile și neliniștile sale, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
întors niciodată! Crescuți de mici printre animale, soldații care debarcau pe front în 1914 nu erau complet dezrădăcinați de țară. Prezența pe teatrele de operațiuni a animalelor din gospodării (a calului, îndeosebi, dar și a câinelui, a porumbelului, chiar a canarului și, de ce nu, a șobolanului) este o consolare demnă de menționat. Ea le readuce oamenilor în suflet liniștea, curajul, setea de viață. La Bruxelles, la Muzeul Regal al Armatei și al Istoriei Militare, o expoziție recentă le-a adus omagiu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cu același titlu, descripția urmărește de regulă resturile acestuia într-un univers maculat chiar atunci când e lipsit de prezența umanului: "în cetatea de cuarț/ toamna a răstignit/ răsăritul/ până i s-au nisipit falangele/ izvorâtor cearcăn de lumină/ îmbrățișează somnul canarului/ nerostită poveste a nestatorniciei,/ tăvălugul fluxului/ îți adulmecă sarea/ înrourată pe trup". Când actantul uman își face simțită prezența sau chiar evoluează fizic în peisajul contaminat de această pace agonică, de această sumbră armonie a elementelor aflate în ora amorțirii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Însă chiar și aici, șansele de a ajunge la adevărata conducere pot fi prea mici. Aceasta a dat naștere unor noi subgrupuri, în care competiția poate aduce mai multe recompense. Apar astfel tot soiul de culte neobișnuite orice, de la creșterea canarilor și urmărirea mersului trenurilor până la vânătoarea de OZN-uri și culturism. În oricare dintre cazuri, natura activității nu este prea importantă. Ceea ce contează cu adevărat este faptul că aceste preocupări instalează o nouă ierarhie socială acolo unde înainte nu exista
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
instalează o nouă ierarhie socială acolo unde înainte nu exista. În interiorul ei, se formează rapid o întreagă gamă de reguli și proceduri, se formează comitete și cel mai important ies la iveală liderii. E puțin probabil ca un crescător de canari campion sau un culturist campion să fi avut ocazia să guste din amețitorul fruct al dominației dacă nu s-ar fi implicat în acest subgrup specializat". (Morris, 2010, p. 78) Reiese că o clasă de elevi trebuie privită ca o
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și fără relevanță pentru ierarhia reală a unei comunități; așa au apărut nenumărate cluburi, asociații, cercuri, concursuri etc., fiecare dintre ele concretizând o ierarhie de poziții care se cer ocupate: "Apar astfel tot soiul de culte neobișnuite orice, de la creșterea canarilor și urmărirea mersului trenurilor până la vânătoarea de OZN-uri și culturism. În oricare dintre cazuri, natura activității nu este prea importantă. Ceea ce contează cu adevărat este faptul că aceste preocupări instalează o nouă ierarhie socială acolo unde înainte nu exista
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
instalează o nouă ierarhie socială acolo unde înainte nu exista. În interiorul ei, se formează rapid o întreagă gamă de reguli și proceduri, se formează comitete și cel mai important ies la iveală liderii. E puțin probabil ca un crescător de canari campion sau un culturist campion să fi avut ocazia să guste din amețitorul fruct al dominației dacă nu s-ar fi implicat în acest subgrup specializat". (Morris, 2010, p. 78) Tendința este sprijinită și de accentuarea relativismului de tip postmodern
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
care nu sunt decât parțial conforme cu primele. Capitolele următoare vor fi consacrate definirii schemelor prototipice ale secvențelor narative, descriptive, argumentative, explicative și dialogale. Precum în cazul prototipului noțiunii de pasăre în general, apropiat mai degrabă de rândunică sau de canar care permite să se facă distincția dintre un pițigoi, o bufniță, o barză și chiar un struț, un pinguin și alte animale, pare să existe și o schemă prototipică a secvenței narative care o diferențiază de secvența descriptivă, argumentativă sau
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și în Doamna Bovary (partea a doua, IX): (18) (...) și ascunzîndu-și fața, cedă. Seara își așternea umbrele; trecînd pieziș, printre crengi, soarele o orbea. Jur împrejurul ei, ici și colo, pe frunze sau pe jos, tremurau pete luminoase ca niște canari care și-ar fi risipit penele în zbor. Era o liniște deplină; ceva suav respira parcă din copaci; Emma își simțea inima cum începe iar să-i bată, și sîngele alergîndu-i prin trup ca un fluviu de lapte. Atunci, departe
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ochiul altuia decît în ochiul tău , bârna...de gimnastică !" 84. Poți ,,face piața", inclusiv zarzavaturi, într-un singur ceas... florar ?! 85. Oricât de mult iubești pictura, nu accepți ideea de ați petrece restul vieții într-un bloc...de desen ! 86. Canarii nu mănâncă mult! O pereche consumă iarna întreagă un săcușor cu boabe...de piper ! 87. Și câțiva flămânzi poți să-i saturi cu un singur bob...de patru persoane ! Autorul aduce mulțumiri sponsorilor săi.
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
lămuri în ce direcție să o apuce, își propune să se ia după prima apariție canină, care însă nu se ivește. Mai există și alt animal premonitoriu, de astă dată o pasăre, care-i configurează în parte destinul lui Augusto: canarul căzut în stradă, cu colivie cu tot, de la fereastra locuinței rudelor viitoarei logodnice trădătoare; cu această pasăre, Unamuno ne trimite analogic și mai departe în trecutul literaturii spaniole, la capodopera lui Fernando de Rojas, Tragicomedia de Calixto y Melibea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bulevardul Alameda -; lucrurile nu mai pot continua așa.“ În clipa aceea se deschise unul din balcoanele de la etajul al doilea, unde locuia Eugenia, și se ivi o doamnă uscățivă și căruntă cu o colivie în mână. Se pregătea să scoată canarul la soare. Dar când s-o atârne, cuiul se dizlocă și colivia se prăbuși. Doamna scoase un strigăt de disperare: „Vai, Pichín al meu!“ Augusto se repezi să recupereze colivia. Bietul canar zburătăcea înspăimântat înăuntru. Augusto urcă în imobil, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o colivie în mână. Se pregătea să scoată canarul la soare. Dar când s-o atârne, cuiul se dizlocă și colivia se prăbuși. Doamna scoase un strigăt de disperare: „Vai, Pichín al meu!“ Augusto se repezi să recupereze colivia. Bietul canar zburătăcea înspăimântat înăuntru. Augusto urcă în imobil, cu canarul agitându-se în colivie și cu inima în dinți. Doamna îl aștepta. Oh, vă mulțumesc, vă mulțumesc, domnule! — N-aveți pentru ce, doamnă. — Pichín, dragule, Pichinito! Hai, liniștește-te! Nu vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la soare. Dar când s-o atârne, cuiul se dizlocă și colivia se prăbuși. Doamna scoase un strigăt de disperare: „Vai, Pichín al meu!“ Augusto se repezi să recupereze colivia. Bietul canar zburătăcea înspăimântat înăuntru. Augusto urcă în imobil, cu canarul agitându-se în colivie și cu inima în dinți. Doamna îl aștepta. Oh, vă mulțumesc, vă mulțumesc, domnule! — N-aveți pentru ce, doamnă. — Pichín, dragule, Pichinito! Hai, liniștește-te! Nu vreți să poftiți înăuntru, domnule? — Cu multă plăcere, doamnă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
hotărî. — Nu-nțeleg nici o vorbă din ce spuneți, domnule. — Cu siguranță vă vorbea în jargonul ăla blestemat pe care ei îl numesc esperanto - zise mătușa care tocmai intra. Și adăugă, adresându-i-se soțului ei -: Fermín, dânsul e domnul cu canarul. — Stai, nu te-nțeleg mai mult decât tu pe mine când îți vorbesc în esperanto - îi răspunse soțul. — Domnul de față l-a luat de pe jos pe bietul meu Pichín, care-a căzut pe stradă, și-a avut bunătatea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fi cunoscut. — Fiul doñei Soledad? — Chiar așa, al doñei Soledad. — Cum să nu, am cunoscut-o bine pe admirabila doamnă. A fost o văduvă și-o mamă exemplară. Felicitările mele. — Mă felicit și eu că datorez fericitului accident al căderii canarului posibilitatea de a face cunoștință cu dumneavoastră. — Fericit! Numiți fericit un accident ca acela? — Pentru mine, da. — Mulțumesc, domnule - zise don Fermín, adăugând -: Oamenii și toate ale lor sunt conduși de legi enigmatice, pe care omul le poate totuși întrezări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ajutorul lui Pichín al meu? Voi fi sincer, doamnă; îmi voi deschide sufletul față de dumneavoastră. Adevărul e că dădeam târcoale casei. — Casei noastre? — Da, doamnă. Aveți o nepoată încântătoare. — Gata, domnule. Da, înțeleg, înțeleg fericitul accident. Și înțeleg că există canari providențiali. Cine cunoaște drumurile Providenței? - zise don Fermín. — Eu le cunosc, omule, eu - exclamă soția sa; și, adresându-i-se lui Augusto -: Ușile casei noastre vă sunt deschise... Cum altfel! Fiului doñei Soledad... Așa să fie, și-o să mă ajutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Știi doar, ești candidatul meu.“ Când Eugenia se întoarse acasă, primele cuvinte ale mătușii ei, când o văzu, fură: — Știi, Eugenia, cine a fost aici? Don Augusto Pérez. — Augusto Pérez... Augusto Pérez... Ah, da! Și cine l-a adus? — Pichín, canarul meu. — Și de ce-a venit? — Ce mai întrebare! După tine. — După mine și adus de canar? Zău, nu înțeleg. Mai bine-ai vorbi în esperanto, ca unchiul Fermín. — El vine după tine și e un tânăr deloc urât, elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
văzu, fură: — Știi, Eugenia, cine a fost aici? Don Augusto Pérez. — Augusto Pérez... Augusto Pérez... Ah, da! Și cine l-a adus? — Pichín, canarul meu. — Și de ce-a venit? — Ce mai întrebare! După tine. — După mine și adus de canar? Zău, nu înțeleg. Mai bine-ai vorbi în esperanto, ca unchiul Fermín. — El vine după tine și e un tânăr deloc urât, elegant, bine educat, fin și mai ales bogat, fetițo, mai ales bogat... — Să-i fie de bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să-i spună nepoatei sale: „Iată-l pe prietenul nostru don Augusto Pérez...“ își veni în fire și se ridică în picioare, încercând să zâmbească. — Iată-l pe prietenul nostru don Augusto Pérez, care dorește să te cunoască... — Cel cu canarul? - întrebă Eugenia. — Da, cel cu canarul, domnișoară - răspunse Augusto, apropiindu-se de ea și întinzându-i mâna. Și gândi: „O să mă frigă cu mâna ei!“ Dar n-a fost așa. O mână albă și rece, albă ca zăpada și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-l pe prietenul nostru don Augusto Pérez...“ își veni în fire și se ridică în picioare, încercând să zâmbească. — Iată-l pe prietenul nostru don Augusto Pérez, care dorește să te cunoască... — Cel cu canarul? - întrebă Eugenia. — Da, cel cu canarul, domnișoară - răspunse Augusto, apropiindu-se de ea și întinzându-i mâna. Și gândi: „O să mă frigă cu mâna ei!“ Dar n-a fost așa. O mână albă și rece, albă ca zăpada și ca zăpada de rece, i-o atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]