KorAP: Find »[drukola/base=candelă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...96 >

2,383 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

dau "bună dimineața", că noaptea o privesc prin gaura cheii. Paracliserul încuie la 12 și mai deschide la 22, apoi la 4; este menajerul nostru prostuț: mâine scutură covoarele, ieri a șters praful, păienjenii, duminică, după sfânta leturghie, a umplut candelele cu ulei (fitilul arde după cum înclină privirea). Paracliserul, pentru fiecare lucru făcut, bifează cu X într-o agendă albastră. Mă așteaptă. Când plec, îi sărut mâna, duminica o sărut pe obraz, de Sfintele Paște i-am sărut ochii, pe gură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Băi, prostovane, ispitești părinții în postul mare. Ai halit mielul, sa-ți fie de bine, dar măcar îngroapă pielea să n-o întindă câini prin cimitir. Celălalt, de-l porecleau frații "fitil" și asta nu pentru că îi plăcea să aprindă candele avea mâini aurite, aducea venit mânăstirii cât stupina și gaterul la un loc. Dumnezeu știe cât era partea leului. 58. Livada mânăstirii Fântânele, cuibul de rai pentru domnișoara Cătălina. Între 4 gutui bătrâni, un hamac marinăresc, peste hamac o pătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
a alunga ciorile; prinse ca într-un insectar pe obrazul cerului, stoluri de păsări moarte; călugării umpleau buzunarele cu licurici pentru noaptea cea de pe urmă; preoții ascundeau mucuri de lumânări aprinse în cerul gurii; egumenul își săpa mormânt sub o candelă aprinsă în cimitir. Ultima zi a săptămânii luminate stăvilea setea de întuneric în retinele somnambulilor. Livada mănăstirii cocea visele pe toate părțile. Gherasim și Ilarion, sub un nuc bătrân, cojeau soarele ca pe un vierme de pe obrajii merelor, apoi îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Omul, după ce moare, mai trăiește câteva zile în unghii și în fire de păr; lacul, pe vreme de secetă, la început moare în burțile peștilor.) A deschis ușa încet, foarte încet, să nu-i tulbure somnul, a pus lumină în candelă, a pregătit Ceaslovul, Psaltirea, Tipicul, Evanghelia și toate cele necesare la strană pentru Utrenie, apoi a îngenuncheat în fața ei. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Astăzi este duminica omului necredincios, eu, ca în fiecare zi, îndrăznesc cu evlavie să-ți aduc rugăciune. Preacurata mea iubire, lasă-mă să-mi plec genunchii sub icoană! Ieri a fost vremea sărutului peste spicul de grâu, astăzi în uleiul candelei ard, inima cuptor încins, sângele miroase a pâine coaptă. Lasă-mă să mă culeg piatră de râu din nisipul scoicilor și să mă întorc sub umbra ta salcie. În fiecare zi vin și mă închin ție, Dumnezeul meu cu hainele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. Pacea ca de sticlă pisată se împrăștia în biserică. Lumina candelei, o mângâiere pe fețele sfinților, pendulul cea-sului de lângă scaunul judecății bătea repetat ora două. Petru, nedumerit, privea timpul încremenit între roțile Carului Mare. 61. Genia, mai multe incertitudini sunt în viață decât în moarte. Incertitudinea este precum o pecingine peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
tipsia, Salomeea, dansul. Dansează, Petre, dansează, botezul este o scufundare în nemărginit, securea înseamnă trunchiul putred! Vin braconierii de stele, nu te teme, fiecare ia cât să-și amăgească întunericul. Liniștea stătea tolănită în strană ca o babă leneșă, lumina candelei desena umbre de sfinți pe covoare, pendulul bătea ora două. Petru, nedumerit, privea timpul stalactită în barba lui Dumnezeu. 62. Genia, viața îmi este o continuă fugă, mi-e frică sa dau ochii de cel ce sunt. (Concretul, labirint fluid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
să-ți inunde sângele, aș cobor fulgere, ploaie în trupul tău. Îmbrățișarea nu ține locul de vânt în pupă. Genia, tu exiști dincolo de furtună. Icoana un arhipelag de stânci, dincolo, doar pescăruși în chip de îngeri pot trece. Am aprins candela far la capătul lumi, am cinstit crucea catarg pentru lancea mare, am deschis Psaltirea puntea mateloților tineri, am pregătit potirul busola arată Steaua Polară, am tămâiat Sfânta Sfintelor din nou, norii prevestesc vreme rea, mâine o iau de la capăt. Acum nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
toate puterile cerești au strigat: "Dătătorule de viață, Hristoase, Dumnezeul nostru, slava ție!" Cortegiul a ieșit din biserică. Sfeșnicul, felinarul, crucea, icoana, pomul, năsălia... de fiecare podoabă, legat câte un ștergar alb, în colț o monedă pentru fiecare vamă. Liniște. Candela picura lumină peste pervazul bisericii, lumina curgea spre cimitir, cimitirul creștea văzând cu ochii până în vârful muntelui. Din bărbile sfinților, râuri de mir. Două sunete ca de clopot. Pendulul ceasului de lângă scaunul judecății bătea ora 2. Petru, speriat, încerca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
că l-am pedepsit pe derbedeu. Asta-i mână de canalie bătrână! Uite cum arde schitul din toate părțile, cum se topește muncușoara mea, scrum se face până la ziuă și nu pot mișca un deget! Dacă era de la curent, de la candelă sau de la vreo lumânare aprinsă, nu ardea în halul ăsta. Aici e mâna unei spurcăciuni cu ștate vechi în mănăstire. Ilarioane, Gherasime, unde crucea mami voastre sunteți, curvelor? Veniți la tata să vă mulțumească! Veniți, Dumnezei mamei voastre de lepădături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
nu-mi spui și nu o să fii primul! Tovarășe maior, părinte stareț, pe la două fără un sfert, cuviosul Petru a intrat în biserică. Iartă-mă, părinte, că am tras cu ochiul pe gaura cheii. A intrat în biserică, a aprins candelele, a pregătit rânduiala Utreniei, s-a rugat în fața Fecioarei. Eu știu că până la înălțare nu se cade să îngenunchem, dar mi-am zis în sinea mea: "Poate este bolnav săracul." Așa face în fiecare dimineață, numai că noaptea asta s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
gripată; sub capotă, moartea imita cimitirul fiarelor vechi. Părintele Visarion era atât de mort, încât nici după cenușă nu putea fi recunoscut. Oasele topite, precum niște vreascuri putrede, conturau o formă nedefinită; o movilă de clei gelatinos ardea ca o candelă oarbă; un smoc de păr fumega a tutun de proastă calitate; două botine din cauciuc pâlpâiau albastru, verzui; flacăra imita un cer curs în iarbă, o iarbă crescută deasupra pădurilor; mirosul înecăcios de hidrocarburi irita respirația. Pe ăsta poți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
nicio diferență; roua asta de sânge îmi ascunde intențiile tot mai puțin, tot mai subțire. Dacă m-ar fi luat drept stâncă, cuib de șerpi ar fi trebuit să mi se adune în inimă. Astăzi soarele a curs ca o candelă spartă, câțiva stropi au picurat în cenușă, furnicile au ascuns firimituri de Dumnezeu sub altă brazdă. Posibil, miros a pământ nesigur (încă mai mișc). Posibil, un sfânt a coborât din icoană să moară om. Lumina rodește cât mai adânc, pojghița

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844

așează jos, în stânga cortinei, cortina se deschide încet. Scena este complet în întuneric. Încet, se luminează, lângă povestitor, dar cumva în spate și spre stânga povestitorului, interiorul unei camere: o fereastră pe marginea căreia e așezată o icoană și o candelă, iar din "afară", pâlpâie din când în când câte o lumină; un pat în care se zărește un copil care stă sprijinit în perne patul e așezat în partea dinspre povestitor, un scaun mic, pe care se află așezat un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
noi la spital, tu nu trebuie să mergi acolo ! (ia mămăliga, o pune pe o basma și o așează pe pieptul copilului din pat, care începe să tușească) Uite, așa o să te și încălzești, îți trece și tusea! (lumina din candelă crește, afară răsună colindul ) Copilul face câțiva pași în direcția ferestrei icoanei-candelei, se așează în genunchi, își duce mâinile la piept a rugăciune și spune : Când a plecat de tot mama noastră, mi-a spus că Tu o să ne ții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
duce mâinile la piept a rugăciune și spune : Când a plecat de tot mama noastră, mi-a spus că Tu o să ne ții loc de mamă pentru totdeauna; spune, ce să fac să se vindece frate-miu ? (tăcere, dar lumina candelei crește și scade, apoi crește și se face albastră, ca și cum icoana ar da lumină) Vocea (blândă, cu reverb, de undeva : Mergi,... mergi... (copilul se ridică din genunchi, se întoarce spre dreapta lui, face un pas "stop cadru") (se luminează mijlocul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
se ridică din genunchi, se întoarce spre dreapta lui, face un pas "stop cadru") (se luminează mijlocul scenei: un drum șerpuit, de lângă icoană, în sus și spre dreapta; restul camerei rămâne în întuneric, dispar patul, scaunul, masa; rămân numai icoana, candela, drumul) Copilul face un pas pe cărare: se luminează în jur, copacii. Pe margine cărării, bătrâna care seamănă (este ) vecina, îmbrăcată la fel. Bătrâna: Știam c-ai să vii. Rămâi lângă mine (și-i arată o casă albă, frumoasă, printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
ies) III Același interior ca în scena I, dar femeia pare cumva mai în vârstă, părul, la fel de bogat, strâns la spate dar cu șuvițe albe, din abundență, are un sari în alte culori, mai terne, stă în genunchi în fața unei candele aprinse; așezată pe un așternut verde de frunze, în fața candelei, o tavă cu fructe (banane) și un bol cu lapte ; apare spectatorului din profil, cu fața spre stânga scenei. Din partea stângă, din fața ei, vine un tânăr : evident, frumos, cu același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
pare cumva mai în vârstă, părul, la fel de bogat, strâns la spate dar cu șuvițe albe, din abundență, are un sari în alte culori, mai terne, stă în genunchi în fața unei candele aprinse; așezată pe un așternut verde de frunze, în fața candelei, o tavă cu fructe (banane) și un bol cu lapte ; apare spectatorului din profil, cu fața spre stânga scenei. Din partea stângă, din fața ei, vine un tânăr : evident, frumos, cu același tip de pantaloni și tunică albă ca și băiatul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
din profil, cu fața spre stânga scenei. Din partea stângă, din fața ei, vine un tânăr : evident, frumos, cu același tip de pantaloni și tunică albă ca și băiatul din scenele precedente, dar curate ! Fără o vorbă, se așează în genunchi dincolo de candelă, în fața ei, ca și când el ar fi zeul. Ea își ridică privirea, îl vede, își duce mâna la gură și rămâne așa, uitându-se la el. Tânărul se ridică, întinde brațele spre ea, o ajută să se ridice, trec în spatele candelei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
candelă, în fața ei, ca și când el ar fi zeul. Ea își ridică privirea, îl vede, își duce mâna la gură și rămâne așa, uitându-se la el. Tânărul se ridică, întinde brațele spre ea, o ajută să se ridice, trec în spatele candelei, ținându-se de mâini. Tânărul : Mamă, sunt eu. Am venit uite-mă, eu sunt ! Mama (își desprinde mâinile, se dă înapoi de spaimă) : Nu se poate sa fii tu... e un zeu căruia tocmai i s-a făcut milă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
uită-te bine la mine, sunt eu, fiul tău ! Mama (îl atinge cu sfială, ca și când ar vrea să se convingă că e adevărat și nu o nălucă): Atunci, fiul meu, stai jos și mănâncă ceva : uite (ia un fruct din fața candelei) ți-o fi foame, ia și mănâncă ! Tânărul (cu uimire): Din ofrandele zeilor ?! (apoi, cu amărăciune) Tot nu mă crezi, mamă : sunt eu, fiul tău. Nu sunt o nălucă, nu sunt un zeu, ci doar fiul tău. Dar dacă tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

de un dosar excelent de cadre: era cumnatul unui colonel de securitate. Toate aceste lucruri nu-l făcuseră pe Sever să dezarmeze, în schimb îl necăjiseră mult. Ai văzut, mă Norica?... Ciolovecii ăștia vor să mă vadă turnând ulei în candele până când o să ies la pensie, ca să-i dea o pâine albă să roadă unui idiot... Mama lui de Lulea!... Îmi vine să mă duc într-o zi peste ei și să le ard la toți câte o pereche de palme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

o cămăruță aidoma unei chilii. Un pat îngust, un raft pe care se odihnesc vreo câteva cărți vechi legate în piele, o firidă în care este agățată o icoană sub care pâlpâie flacăra cât un bob de mazăre a unei candele și o măsuță rotundă și mică, ce pare o jucărie. Cămăruța nu are nici o fereastră, iar lampa cu petrol este pitită în firidă. Intrată în această minusculă cameră, Dora își dă seama cât este de obosită. Patul, de dimensiuni adaptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

mobilă și în ogradă a pătruns mai întâi o bicicletă după care a apărut și silueta unui bărbat care se străduia s-o mențină în echilibru. În geamul de la casa cea mare s-a ivit un sâmbure de lumină... desigur, candela luată de la icoană. Câinele nu a scos nici măcar un mârâit. Vasăzică sîntem de-ai casei! Și nu de ieri, de azi, Aritoane, Aritoane! Neghiob sadea ce ești! S-a îndârjit bărbatul înșelat, dar și-a stăpânit mânia pentru a-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]