626 matches
-
i-au spus Lorelei. Vorbeau despre ea ca despre o seducătoare, o sălbăticiune lichidă, rece și albastră. Hăruită-n curbele-i atrăgătoare, tentant de acrobatică, Lorelei ispitea pâraiele tinere și bălălaie și le consuma atrăgându-le în profunzimile ei înspumate. Devora canioane și făcea dragoste cu pietrele. Dar pâraiele au început s-o plictisească. S-a amorezat de ocean, iar stratul mineral ridicat în calea ei de oamenii din orașe n-a fost un obstacol, ci doar un deranj de-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
c-or să ajungă în apă mai devreme decât planificaseră. O parte din remorcă s-a înclinat voioasă deasupra râului Salmon, până când Zach a apăsat pe accelerație și-a tras-o înapoi, pe drum. Într-un final, au ieșit din canionul împădurit în deșertul de o stranietate marțiană de lângă Challis. Ușurați, s-au reîntâlnit cu râul de-a lungul autostrăzii 93 și, înainte de miezul nopții, au ajuns în Salmon. Au pus benzină la stația Exxon de pe Main Street, apoi au tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Dacă nu-ți așezi cortul peste chiștoace de țigări și sticle, trece pe lângă tine o barcă de viteză, care coboară pe același curs pe care tu ai navigat cu ochii-n patru. Sau vezi câte-un cretin care escaladează pereții canionului nu de dragul priveliștilor și nici ca să facă mișcare, ci fiindcă vrea semnal mai bun pe televizorul portabil. Jina l-a sărutat și i-a mângâiat brațul cu degetele; voia să discute cu el, dar nu despre râuri. Unii oameni nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
circ de vară, ci un respiro de toamnă. Trebuie să vezi locurile astea, să le simți tu însăți. Poate că magia stă în importanța tuturor acelora care au trecut înainte, care au trăit și-au murit acolo, dar, îți spun, canionul ăla are un suflet al lui ! Jina a vrut să se întoarcă, să-și mai susțină ideea cu Honolulu - plaje cu nisip alb, băuturi spumoase cu garnitură de ananas - dar sub privirea aia a lui Zach, cuvintele ei ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
filme ! Ghizii știu ce fac. Eu știu ce fac când sunt pe apă. Pe la mijlocul lui septembrie sau mai târziu, apa o să fie scăzută. Bolovanii care fac țăndări o barcă simplă, n-au nici o importanță când vine vorba de-o gabară. Canionul o să fie tăcut, grupurile cu bărci pleacă până atunci. Majoritatea fermierilor se retrag până la primăvara următoare. Și dacă avem noroc ... Dacă avem noroc ce ? Zach i-a dat drumul la mână. Se înțelege c-o să preiau ferma. Așa înțelege, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
documentat pe subiectul gabarelor, a întocmit liste cu exemple de bărci solide pe cursuri de apă cu nivel scăzut, în albi bolovănoase, s-a interesat și cât de manevrabilă e ambarcațiunea după ce cobori vâslele grele în apă. A întocmit harta canionului pe care avea să-l străbată. În ciuda popularității în creștere, coridorul de pe râul Salmon era, în continuare, un spațiu izolat, o ascunzătoare de neegalat pentru pustnici, infractori, genii și fantome. Dincolo de Lantz Bar, cărarea de uscat părăsea râul. La câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
era, în continuare, un spațiu izolat, o ascunzătoare de neegalat pentru pustnici, infractori, genii și fantome. Dincolo de Lantz Bar, cărarea de uscat părăsea râul. La câțiva pași după plajele cu nisip alb unde navigatorii își așezau corturile, golfurile dispăreau în canioane inaccesibile și o persoană, dacă voia sau trebuia, putea să întoarcă spatele familiei și prietenilor și să-și încropească un culcuș alături de urșii americani. Malurile râului și munții vibrau practic datorită sufletelor tuturor celor care aleseseră sălbăticia; câțiva dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care o lua încet în josul râului, oprindu-se, din când în când, să mai caute aur prin bancuri de nisip sau prin pâraiele care se desprindeau în laterale. Uneori, din lemnul bărcii, își construia o colibă și petrecea iarna în canion; alte ori vindea ambarcațiunea pe cât putea și primăvara se întorcea în Salmon City, gata s-o ia de la capăt. McKay a coborât râul de douăzeci de ori, ceea ce, pentru anul 1872 și ținând cont că mergea cu un sicriu, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Salmon, aducând cu ei orhidee calypso pe care le vindeau cu opt cenți bucata. Până la sfârșitul zilei, câștigau destui bani cât să cumpere un cadou pentru Ziua Mamei. La cincisprezece și treisprezece ani, cei doi băieți trăiau practic singuri în canion. Zach jura că-i auzise de câteva ori, luptându-se cu săbii de jucărie, din lemn, și țipând. Deși familia Killum dispăruse demult. Zach nu vorbea niciodată despre lucrurile pe care le auzise - nu pentru că i-ar fi fost jenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zilnic. Nimeni nu ți-a cerut să renunți la ea, i-a atras atenția Mary pe un ton scăzut. E vorba de-o vacanță, Jina. Excursiile astea durează, cât, o săptămână ? Zbori cu avionul pân-acolo, stai cu cortul în canion, apoi te întorci tot cu avionul. Voila. Jina a luat tava cu shish kebab. A ignorat fețișoara imploratoare a lui Danny și roșeața ochilor generată de cititul tuturor revistelor alea nenorocite. Reviste care începuseră să-și facă apariția de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la unul dintre capetele podului de la Horse Creek, a continuat Zach povestea. De el ne-au zis vânătorii ăia. Allen era mai râu decât urșii pe care-i vâna. S-a sinucis în cabană. Uneori asta pățești când stai în canion. Ce ? Înnebunești ? Zach a dat din cap. Faci cunoștință cu cine ești tu de fapt. Bărbatul i-a arătat pictogramele indiene de pe povârnișul de deasupra Legend Creek-ului. În Maryland, copiii de școală generală sărbătoreau Ziua Recunoștinței prinzându-și pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Recunoștinței prinzându-și pene în păr și pictându-și tomahawk-uri din carton. Cartea de la bibliotecă despre miturile creaționiste ale amerindienilor era întotdeauna acolo și tocmai din acest motiv Jina știa că Nez Percé, primii oameni care au populat acel canion, în urmă cu zece mii de ani, erau convinși că ei se formaseră din inima unui monstru. După ce monstrul a devorat aproape toate animalele, Coiotul l-a ucis sărindu-i pe beregată și tăindu-i inima din piept. Coiotul a tranșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ca Dumnezeu să-ți spună ce să gândești, fie nu mai crezi în nimic. Eu am ales a doua variantă. Am întâlnit câțiva dintre zmeii ăia din Sierra Club și crede-mă că sunt duși cu capul de-atâtea droguri. Canionul ăsta nu-i pe moarte. Nimeni nu omoară lupii cât să-i extermine. Nici un puștan de douăj’ de ani, cu codiță la spate și papuci în picioare, n-o să mă convingă pe mine că barajele de pe Snake omoară somonii. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de mâneca lui Drew. Bărbatul i-a zâmbit. Problema o reprezintă oamenii, i-a dat înainte Drew. Nu putem să facem un pas fără să distrugem ceva. Eu nu pot să vorbesc în numele celorlalte firme, dar personal țin ca acest canion să rămâne intact. Lăsăm locul așa cum l-am găsit. Ne străduim să nu avem nici un impact asupra mediului. O să vedem și ceva sălbăticiuni ? l-a întrebat Mary și Alice i-a auzit tremurul din voce. Lui Mary i se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Drew s-a întors către Mary. Aproape întotdeauna vedem câte-o căprioară sau vreun elan, lupi și urși dacă avem noroc. Rareori, Cal Shroeder iese și el din scobitura lui. Oamenii sunt cele mai sălbatice creaturi din câte există în canion. Charlie a prins viață. Da ? Există o cărare în Black Canyon. Întotdeauna îi avertizez pe oameni să n-o ia pe-acolo, a spus Drew. La capătul ei e o femeie, Pearl. Are un băiat retardat, iar ea îl protejează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
oficial, decât de la Arctic Creek încolo, dar dealurile erau deja așezate în formație, aplecate peste râu. Ca niște vulturi care-așteaptă răbdători. Au plutit în continuare și-au pătruns în tărâmul umbrelor. N-aveau să mai vadă soarele decât după ce pereții canionului aveau să se micșoreze, aproape de Barth. După încă aproape doi kilometri, au ajuns la Arctic Creek. Casa familiei Smith era sus, pe stânga, iar Salmon Falls mugea la mică distanță, dincolo de ea. Spuma albă a râului era proiectată mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zi-mi tu mie dacă vezi pe unde-am putea să punem picioru’ ? Dacă trecem cu barca direct, doar împinși de apă, suntem dincolo doar în câteva secunde. Și-am terminat povestea. Jina s-a uitat dincolo de cataractă, către deschiderea canionului, la monoliții de abanos de șaizeci de metri înălțime, care se ridicau verticali de-o parte și de cealaltă a apei. Unul după altul, cum spuneau navigatorii, iar Zach era fericit. N-avea nici un sens să-l supere; era esențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aruncând-o într-o parte. De-aici pân’ la Barth e numai apă liniștită. Poți să te mai bălăcești o dată. Zach și Jina s-au sărutat o vreme, apoi s-au desprins din ochiul de apă. Au plutit prin capodopera canionului - dealuri din granit negru ca tăciunele, punctate, din când în când, de câte-un cuib de vultur: o pasăre curajoasă instalată într-un culcuș îngust. Zach se așezase pe marginea gabarei și-și vântura picioarele prin apă. Jina stătea întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
puterea care-i mai rămăsese în brațe, a escaladat o crevasă îngustă. I s-a părut c-au trecut ore ca să ajungă în vârful colinei și să coboare pe partea cealaltă. Când a ajuns dincolo, acolo unde, în sfârșit, pereții canionului se retrăgeau, malul era pustiu. Jina a țipat după Zach: un sunet înfiorător în capătul canionului, o rugă pe care nimeni n-a ascultat-o. Femeia a mai strigat o dată - era hotărâtă ca la sunetele naturii să adauge și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
c-au trecut ore ca să ajungă în vârful colinei și să coboare pe partea cealaltă. Când a ajuns dincolo, acolo unde, în sfârșit, pereții canionului se retrăgeau, malul era pustiu. Jina a țipat după Zach: un sunet înfiorător în capătul canionului, o rugă pe care nimeni n-a ascultat-o. Femeia a mai strigat o dată - era hotărâtă ca la sunetele naturii să adauge și ceva omenesc. Jina a căzut în genunchi acolo unde credea că-l văzuse pe Zach, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tot căzut, alunecând pe spate. Când cerul a prins să se îmbujoreze, Jina era la mai puțin de cincizeci de metri de râu. O cioară a zburat pe deasupra, iar de undeva, din depărtare, s-a auzit zgomotul unui avion. Pereții canionului bordau pajiștea - acum erau mai puțin verticali, dar la fel de înfricoșători. Jina a ajuns la primul obstacol și-a ales calea cea mai plată către vârf, dar ca să urce trebuia să se târască în patru labe - să se târască sus, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a ridicat brațele deasupra capului. Când și-a dat seama c-aveau să treacă dincolo nevătămați, că, în ciuda greutății, barca plutea pe apă ca o frunză, Jina a tras adânc aer în piept și, pentru prima dată, a inspirat parfumul canionului. Apă de râu, pini și humus, un aer așa de curat și de familiar că parcă-i înțepa plămânii. Doamne, Dumnezeule ! a strigat Irene râzând când un val s-a repezit peste botul bărcii și-a dat-o pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fi trebuit să locuiască în L.A., mai aproape de lucrurile care țineau de carieră, dar niciodată în viața ei nu mai văzuse lumina prinzând astfel de nuanțe - un albastru pur, deasupra vârfurilor copacilor, care se topea în chihlimbariul din lungul pereților canionului. Irene nu se imaginase vreodată în munți, iar dacă acum iubea locul ăsta, atunci cine știe ce altceva avea să adore ? Orășele de provincie ? Liniștea ? Anonimatul ? Niciodată nu-i trecuse prin minte c-ar putea să nu mai tânjească după celebritate. John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bine c-am venit încoace, i-a dat înainte Alice, cu toate că vocea îi tremura. N-aș fi înțeles corect amănuntele. Știți cum omul își închipuie ceva într-un fel și, în realitate, lucrul respectiv se dovedește a fi total diferit ? Canionul ăsta e mult mai îngust decât îmi imaginasem. Nu e deloc grandios. Mi se pare că e cumva claustrofobic, de parcă ne-am strecura printr-o pâlnie. Am și o idee, destul de vagă, despre subiect. Am o femeie, Lana, la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
schimba. O femeie care nu-și făcuse niciodată planuri era acum liberă să facă și să devină orice-ar fi vrut, iar Mary s-a închipuit ca eroină a unei povestiri spusă la foc de tabără, ca o legendă a canionului, ca o nimfă a râului. Și-a închipuit o poveste de-o asemenea îndrăzneală și-atât de stranie încât majoritatea oamenilor nici n-ar crede-o. Mary a râs, apoi a lăsat capul în jos ca să-și ascundă chipul iluminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]