653 matches
-
12 iunie 1871. Printre cei 17 membrii fondatori ai Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni s-a aflat și preotul Gavril Vaida. Amintim câteva din personalitățile sălăjene marcante, care au fondat reuniunea: Vicarul Silvaniei Demetriu Coroianu, ulterior canonic de Gherla; Vasiliu Pop, canonic de Gherla; marele om politic și mecen Gheorghe Pop de Băsești; Teodor Pop, protopopul Bredului; luptătorul politic sătmărean Vasile Lucaciu, la vremea respectivă profesor de religie și limba română la gimnaziul superior din Satu Mare; Gavril Trif, la vremea respectivă profesor
Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni () [Corola-website/Science/323947_a_325276]
-
la Roma, la Colegiul de Propaganda Fide, unde și-a luat doctoratul în teologie și filosofie. A revenit la Blaj, după care, a fost trimis misionar în America de Nord. A fost profesor de teologie morală la Academia Teologică din Blaj, precum și canonic în Capitulul arhieparhial. În timpul Primului Război Mondial, a refuzat să semneze " Declarația de loialitate față de Austro-Ungaria", pentru care a fost considerat de autorități trădător. În 1919, a fost trimis misionar bisericesc și politic la Conferința de Pace de la Paris, cu această ocazie
Alexandru Nicolescu () [Corola-website/Science/306802_a_308131]
-
autorul ar fi Thomas a Kempis, călugăr german din "Mănăstirea augustină Sfânta Agnes", situată în Țările de Jos. Atribuirea "Imitațiunii lui Cristos" a rămas mult timp problematică. După ce i-a fost atribuită lui "Jean de Gerson", i-a fost atribuită canonicului Thomas a Kempis. Opera a fost, fără îndoială, terminată spre anul 1427. În fapt, doisprezece contemporani îi atribuie "Imitațiunea lui Cristos" lui Thomas a Kempis: Jean Busch (1400-1479); Hermann Ryd (1408-1483); Jean Monbrun (1460-1502); Adrien de But (1480); Wessel Gandsfrod
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
orașului și loc al multor evenimente importante din istoria Austriei. Îl are ca patron pe Sfântul Ștefan, primul martir creștin. Alegerea acestui patron are de-a face cu faptul că până la înființarea Episcopiei Vienei (în anul 1469), orașul a aparținut canonic de Episcopia de Passau, a cărei catedrală are de asemenea hramul Sf. Ștefan, întâiul martir. Catedrala în forma sa romanică și gotică, așa cum este văzută astăzi în Stephansplatz, a fost în mare măsură inițiată de Ducele Rudolf al IV-lea
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena () [Corola-website/Science/303418_a_304747]
-
pentru a crește influența religioasă de la Viena. În 1365 la doar șase ani după începerea extinderii gotice a altarului albertin, Rudolf al IV-lea a ignorat statutul Domului Sf. Ștefan ca biserică parohială simplă și a stabilit un capitlu de canonici ca la o catedrală mare. Această mișcare a fost doar primul pas în dorința Vienei de a fi sediu de dieceză; în 1469, împăratul Frederic al III-lea l-a convins pe Papa Paul al II-lea să-i acorde
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena () [Corola-website/Science/303418_a_304747]
-
hirotonit preot la 12 august 1893. Datorită priceperii și seriozității sale el va deveni, pe rând, actuar al episcopului Sándor Dessewffy (1900), capelan la Mezökovácsháza, asesor al tribunalului diecezan, secretar episcopal, fiind numit deja la vârsta de 36 de ani canonic onorific și decorat cu ordinul pontifical "Pro Ecclesia et Pontifice". Din anul 1911 primește titlul de "Canonicus a latere", ocupând totodată funcția de cancelar episcopal. În urma împărțirii Banatului și implicit a teritoriului aproape milenarei Dieceze de Cenad, în anul 1918
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
februarie 1923 într-o Administratură Apostolică, cu sediul la Timișoara. Astfel, în urma retragerii ultimului episcop de Cenad, Julius Glattfelder, la Szeged, a fost numit la 12 martie 1923 ca administrator apostolic al părții revenite României din vechea Dieceză de Cenad, canonicul dr. Augustin Pacha. La 3 aprilie 1927, Mons. Augustin Pacha este numit de către Sf. Scaun ca episcop titular de Lebedus și administrator apostolic al Episcopiei de Timișoara. La 15/27 mai 1927, situația politică neschimbându-se, canonicul dr. Augustin Pacha
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
Dieceză de Cenad, canonicul dr. Augustin Pacha. La 3 aprilie 1927, Mons. Augustin Pacha este numit de către Sf. Scaun ca episcop titular de Lebedus și administrator apostolic al Episcopiei de Timișoara. La 15/27 mai 1927, situația politică neschimbându-se, canonicul dr. Augustin Pacha este consacrat episcop titular de Lebedus în Domul din Timișoara de către arhiepiscopul Angelo Maria Dolci, nunțiul apostolic în România. În anul 1928, PS Augustin Pacha a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Münster (Germania
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
episcopului și Bisericii Catolice din Banat, o dată cu instaurarea regimului totalitar comunist, l-a reprezentat arestarea la 18 iulie 1950, în casa parohială din Carașova, a bătrânului episcop diecezan. A urmat arestarea în noaptea de 9 spre 10 martie 1951 a canonicilor, arhidiaconilor și decanilor. În timpul anchetelor dure și al procesului, episcopul Pacha a recunoscut acuzațiile absurde care i s-au adus. „Recunosc, așa cum am arătat în declarațiile de la dosar, activitatea mea de spionaj în dauna statului român și în folosul Vaticanului
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
Noul stareț a fost numit arhimandritul Arsenie Butnaru. Ieromonahul Calistrat Chifan, acuzat de neascultare și care fusese pus sub canon în anul 2003, a fost dezlegat de pedeapsă de către Consistoriul Eparhial Iași la 1 martie 2009 și a fost mutat canonic la Mănăstirea Vlădiceni. Biserica Mănăstirii Vlădiceni a intrat în atenția presei locale, după ce s-a constatat că în pronaos a fost pictat în mărime naturală într-o frescă, pe peretele rezervat de obicei domnitorilor ctitori de biserici, omul de afaceri
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
consiliului parohial al Bisericii Rățeștilor să realizeze lucrări importante la biserică, înființarea unui fond care a permis unor tineri români să facă studii superioare și finanțarea construcției primei Școli confesionale românești din Turda Veche. La propunerea fondatorului Eforiei, Prepozitul capitular, canonicul Vasile Rațiu, primul președinte al Eforiei a fost ales Dr. Ioan Rațiu, viitorul memorandist. Eforia a funcționat până în anul 1948 potrivit prevederilor "Legământului și Statutelor". Pe parcursul timpului, datorită unor donații făcute de Dionisie Sterca Șulutiu, Ana Câmpean, Agapia Micușan și
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
încălzire cu gaz metan. Primul preot al bisericii a fost Gregoriu Rațiu, (1840-1859). Au oficiat apoi doar preoți din familia Rațiu s-au agreați de către aceasta: Petru Rațiu (1860-1873), administrator al protopopiatului, protopop de Cojocna; Iosif Hossu (1873-1874), profesor și canonic la Blaj; Alexandru Pop Romanțan (1875-1901) și Nicolae-Portos Rațiu (1903-1932), viceprotopop onorar. Ultimul preot greco-catolic al acestui lăcaș a fost Dr. Coriolan Sabău (1932-1948), protopop de București și Turda, arestat de autoritățile comuniste în anul 1948 pentru refuzul trecerii la
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
vânt. Spre deosebire de ecuația Schrödinger liniară, ecuația neliniară nu descrie niciodată evoluția în timp a unei stări cuantice. Ea este exemplul unui model integrabil. În mecanica cuantică, ecuația neliniară este un exemplu al câmplului neliniar Schrödinger, iar când acesta este cuantificat canonic, descrie o particulă bosonică interacționând cu funcția delta - particulele respingându-se sau atrăgându-se atunci când se află în același punct. Ecuația neliniară a lui Schrödinger este integrabilă atunci când particulele se mișcă în spațiul unidimensional. Când forța repulsivă tinde spre infinit
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]
-
a ocupat cu scrisul lui Clain" (v. I. Modrigan, în Cultura creștină, An VIII, 1919, nr. 5-6, martie). Se pare că aceasta era maniera de lucru a tălmăcirilor călugărului Samuil Micu. Nu agrea aportul unor colaboratori, sau traducerea colectivă. Când canonicul de la Oradea, Ion Corneli, l-a rugat să revadă din punct de vedere stilistic și lingvistic Catehismul, Samuil Micu îl traduce din nou. Și spune el însuși în "Prefața" Bibliei (1795): "deci ca stilul și așezarea graiului întru aceeași Biblie
Ediția jubiliară a Bibliei de la Blaj (1795) by Ion Buzași () [Corola-journal/Memoirs/15908_a_17233]
-
localității era latinizat sub formele ´Waradinum, Uaradinum, Varadinum și atestat din sec. XI când regele Ladislau I al Ungariei a ctitorit în localitate o mănăstire (regele, supranumit Sf. Ladislau, a fost înmormântat la Oradea). I-a crescut notorietatea după ce Rogerius, canonicul catolic, de origine italiană, al Oradiei, a scris "Carmen miserabile", o cronică a invaziei mongole din 1241 în Bihor. Se pare că prima consemnare a formei românești a toponimului a fost făcută de cronicarul Miron Costin în "Letopisețul Țărîi Moldovei
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
nimeni nu putea fi descris corespunzător ca un avocat care exercită această îndeletnicire ca profesie în sesul modern al termenului de 'profesie.' " Cu toate acestea, începând cu anul 1150, un numar mic dar crescând de oameni au devenit experți în Dreptul canonic dar numai ca avantaj al practicării unor îndeletniciri cum ar fi cea de preot al Bisericii catolice. Oricum, din 1190 pana în 1230, a avut loc o schimbare crucială în care câțiva oameni au inceput sa practice dreptul canonic a
Avocat () [Corola-website/Science/302306_a_303635]
-
Herlinghausen și Hagedorn (Steinheim) au fost singurele localități din fostul principat episcopal catolic Paderborn, care au rămas după reforma protestantă majoritar evenghelice. Comunitatea din Herlinghausen a fost coordonată spiritual până în secolul al XIX-lea de către pastorii localității Ersen ce ținea canonic de biserica evanghelică din Hessen. După cucerirea Westfaliei de către armatele prusace în 1802 și până la întemeierea de către francezi a regatului Westfaliei respectiv după dizolvarea acestui regat și reocuparea Westfaliei de către armatele prusace nenumărați credincioși protestanți s-au mutat Warburg, majoritatea
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
Excalibur. Aubert a trimis călugări să aducă de la sanctuarul de la Muntele Gargano, aflat în sudul Italiei, dedicat Sfântului Arhanghel Mihail, moaște ale locului. La 16 octombrie 709, episcopul a sfințit biserica nou-construită pe insula stâncoasă și a instalat acolo doisprezece canonici. Mont Saint-Michel luase naștere.
Sfântul Aubert () [Corola-website/Science/317540_a_318869]
-
apoi de Studii biblice la Seminar. Între 1854 și 1875 a fost director al Gimnaziului și inspector al școlilor din oraș, iar între 1833 și 1866 a fost director al Tipografiei Diecezane. În 1827 a devenit preot, din 1842 fiind canonic, iar mai târziu prepozit capitular al Diecezei de Alba Iulia și Făgăraș.<br> Personalitate reprezentativă a culturii românești, cunoscător a numeroase limbi (greacă, latină, ebraică, arabă, siriacă, turcă, persană, spaniolă, italiană, germană, engleză, maghiară), a fost posesorul uneia din cele
Timotei Cipariu () [Corola-website/Science/304342_a_305671]
-
de către Comitele Renold, fiul lui Ioan din neamul Kukenesrenold, capitlului de Albă Iulia. Donatorul își rezervă dreptul de a stăpâni până moartea să satele amintite. Actul acesta a fost întocmit la cererea Comitelui Renold pe de o parte și a canonicilor și a magiștrilor arhidiaconi Ioan de Albă și Benedict de Ozd, împuterniciți ai Capitlului de Albă Iulia, pe de altă parte"... Primele surse despre existența parohiei Ocnița amintesc anul 1330, în biblioteca grofului Teleki, "în actele de dare", iar în
Ocnița, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300886_a_302215]
-
din Nowy Korczyn, unde tatăl său a fost staroste din 1421. Apoi, timp de trei ani a studiat la Universitatea din Cracovia. În 1434, unchiul lui Dlugosz, primul pastor la Klobuck, l-a numit pe el să preia funcția de canonic al bisericii Sf. Martin din Klobuck. Orașul făcuse parte din teritoriul Opole din Silezia, dar fusese recent cucerit de Władysław al II-lea Jagiello. Dlugosz a plecat de la universitate fără dobândirea vreunei diplome și că notar public a mers la
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
II-lea Jagiello. Dlugosz a plecat de la universitate fără dobândirea vreunei diplome și că notar public a mers la episcopul de Cracovia, Zbigniew Oleśnicki, devenind asociat al său de încredere, secretar și cancelar între 1433 - 1455. În 1436 a fost canonic în Cracovia. Fiind un bun negociator și diplomat respectat, el a fost trimis de către regele Cazimir IV-Jagiellon în misiuni diplomatice la curtea papala și Imperiala, si a fost implicat în negocierile regelui cu Cavalerii Teutoni în timpul Războiului de treisprezece ani
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
comanda prietenului sau cardinalul Olesnicki. Lucrările lui Dlugosz au fost publicate pentru prima oara în anul 1614, incomplet, și în ediție completă în 1711. Cea mai bună ediție este considerată cea în paisprezece volume de Carl Mecherzynski: "Joannis Dlugosz Senioris Canonici Cracoviensis Opera Omnia" (Cracovia, 1863-1887). Alți cronicari polonezi
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
biserică. În plus, absența sgrafitelor - ultimul datează din anul 1642 - indică văruirea veșmântului pictural interior al bisericii, rămas acoperit până în 1869; acest tip de neoiconoclasm medieval este atestat și în cazul altor edificii ecleziastice hunedorene. Interesantă este informația transmisă de canonicul Iacob Radu, anume că, în cursul ultimei expediții turcești în Țara Hațegului (1788) ar fi fost distruse, prin incendiere, anexele unui așezământ monahal benedictin, aflat în imediata apropriere a bisericii; anterior, vicarul unit Ștefan Moldovan sugerase contemporaneitatea acestei mănăstiri cu
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
al VI-lea. În timpul conclavului din 1342, el a fost șeful cardinalilor italieni care au dorit întoarcerea sediul papalității la Romă. În același an, 1342 a fost numit protopop al Bazilicii Sf. Ioan din Lateran. El a fost, de asemenea, canonic al Catedralei Bayeux în Franța și prevost al Catedralei Mainz din Germania. A avut o educatie bună, care a inclus, probabil, studii juridice. El l-a convins pe Papă Clement al VI-lea să trimită mai mulți călugări franciscani să
Giovanni Colonna () [Corola-website/Science/330354_a_331683]