538 matches
-
de legitimă apărare; multora paragrafii de represiune ai Codului le sânt inamici de moarte; de aceea toate mijloacele de mănținere la putere sânt bune, pentru că puterea închide, sub domnia lor, ochii legii, și scabroasele afaceri sânt tot atâtea ocazii de canonizare. Unul însă din mijloacele cele mai puternice ale falsificării alegerilor, care le întrece pe toate prin nedreptatea, prin spiritul vexatoriu, dar și prin aparenta lui siguranță, este noul recensimînt al dărilor, făcut în anul acesta și sporirea economicoasă a contribuției
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
opoziției în genere, c-ar fi scornind știri false despre neînțelegeri în ministeriu, de vreme ce asemenea neînțelegeri nu pot exista pentru că nu sânt chestii mari la mijloc. Într-adevăr nu mai e pe tapet darea în judecată a oamenilor cinstiți și canonizarea scabroaselor afaceri, nici răzbelul fără zapis și chezășie sau rechizițiile Warszawski-Chirițopol-Mihălescu, nici rectificarea Basarabiei în minus, nici anexarea Dobrogei, cu Arab-Tabia cu tot, nici categoriile propuse de redacția "Romînului" pentru împămîntănire, sau răscumpărarea, cea mai "populară" cestiune din România, dictată
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
un titlu de merit. Când, în ședința de la 25 fevruarie a. c., d. Simion Mihălescu "ridică numai un mic colț al vălului care acopere scabroasa afacere", iar afacerea e canonizată prin trecerea la ordinea zilei, d. Brătianu va concede că această canonizare e tocmai atmosfera necesară, plină de electricitatea crimei. Crede oare serios d. Brătianu și partizanii săi că, ridicând impunitatea înaltei trădări, ignoranța, amenințările de asasinat la rangul de titluri de merit, a putut-o face aceasta fără o adâncă primejduire
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
reciproce. Ipoteza de bază merge pe reliefarea autonomiei specifice a fiecăruia dintre cele domenii, dar și pe (mai ales) influențele și transferurile reciproce. Cele două domenii sunt ambele fluente (istoric și contextual), încât nu există o formulă ultimă (dogmatică) de canonizare a lor și a relației lor. Dar schema finală care se cristalizează din analizele concrete este suficient de riguroasă și consistență (pentru a menține împreună cele două domenii), dar suficient de plastică (deschisă) pentru a putea încorpora o informație nouă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
și ocrotirea recoltelor” (F. Lebrun, 1995, p. 115). Zvonurile despre aceste miracole atrag valuri succesive de pelerini, care transmit versiuni legendare despre centrul sacru și despre puterile sale ieșite din comun. Ulterior, centrul sacru este „instituționalizat”, atât prin recunoașterea și canonizarea lui, cât și prin apariția unor specialiști ai sacrului, care gestionează accesul la centrul originar, prin instituirea de norme și reguli, prin construirea de clădiri, În scop religios sau cu substrat practic (pentru cazare, tratament, comerț). În timp, cultul local
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de bancă. Orice om ce știe numai paragrafii Codului și nimic încolo e atins când vede pe omul ce nu știe mai mult decât el director de drum de fier. Decorarea feloniei nocturne este o insultă pentru orișice soldat onest; canonizarea afacerilor Warszawsky - o injurie adusă justiției. Toate acestea contribuie a destrăma spiritul public, a-l face să nu mai crează nici în drept, nici în bine, a nu mai aștepta nimic de la muncă, totul de la tertip și de la apucături. Ce
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
întrebări la care se adaugă cele legate de răspîndirea postumă a mesajului creștin. În cazul de față, în ce fel și-a croit drum printre oameni cuvîntul Domnului? "Minunata Propagare" nu ține, în ochii teologilor, de Taină, ci de Miracol. Canonizarea martirilor i-a preocupat pe creștini mai mult decît mijloacele de pătrundere a Credinței lor de-a lungul oicumenei mediteraneene. Specialiștii în islam n-au acordat nici ei mai multă atenție cutiei lor negre. Istoriile sfinte "informează" într-atît istoria profană
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
-lea a preafericiților, acești ofițeri subalterni ai grației, al căror cap nu e înconjurat de aureole, ci de raze, și care nu pot fi onorați decît local, permite frînarea inflației ruinătoare de sfinți medievali. Beatificarea poate constitui un preludiu al canonizării. Aceeași prudență există în ceea ce privește titlul de doctor al Bisericii (în mod excepțional conferit pentru două femei, în 1970, Sfintei Tereza de Ávila și Sfintei Caterina din Sienna). Dar să nu se descurajeze nimeni dinainte. Nu se știe niciodată. În numai
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe etape, potrivit împărțirii oficial recunoscute: la început expresia doctrinară a sacrului (sau codificare pe cale scrisă a unei profeții orale, kerygmă sau glosolalie), apoi expresia rituală (rituri, proceduri, liturghie); în sfîrșit, expresia organizațională (ierarhizare a credincioșilor, moduri de excludere, cenzură, canonizare etc.). Astfel, și fără îndoială cu cea mai bună știință, se opune islamul teologic și mistic (reprezentat de Corbin) celui religios și politic (al lui Berque). Dacă se admite că orice adevăr speculativ presupune un adevăr al organizării, ar părea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lui Toma d’Aquino 1258-1264: Expunere în rezumat contra păgânilor, Toma d’Aquino 1266-1273: Expunere în rezumat a teologiei, Toma d’Aquino Pe la 1276: Expunere în rezumat a teologiei, de Albert cel Mare 1311: Dante lucrează la Divina Comedie 1323: canonizarea lui Toma d’Aquino William Occam, Tratat asupra tainei altarului J.Duns Scot, Tratat asupra sufletului. 1453: Nicolas de Cues, Despre pacea credinței 1483: nașterea lui Luther 1509: nașterea lui Calvin 1517: tezele lui Luther 1525: Luther, Tratat asupra preasupusului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sistem care Îi promova și Îi canoniza pe oamenii de valoare. Așa cum a arătat Marius, toată generația ’60 a fost canonizată de acest grup de critici. Generația ’80 nu s-a ridicat Împotriva ideii sau a „instituției” În sine a canonizării, ci doar Împotriva „listei” de aleși, pe care ar fi dorit să o Înlocuiască cu propria listă. Or, acum acest tip de canonizare, culturală, politică și socială, și mai ales instanțele care ar putea să o facă nu mai funcționează
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
grup de critici. Generația ’80 nu s-a ridicat Împotriva ideii sau a „instituției” În sine a canonizării, ci doar Împotriva „listei” de aleși, pe care ar fi dorit să o Înlocuiască cu propria listă. Or, acum acest tip de canonizare, culturală, politică și socială, și mai ales instanțele care ar putea să o facă nu mai funcționează. Ne aflăm Într-o societate concurențială crudă, unde În momentul În care dorești ceva trebuie să-ți afirmi dorința de a-l avea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
câmpuri, sub tutela statului sau Împotriva ordinii politice stabilite. Profetismul naționalist, literar și religios În același timp, a putut astfel să supraviețuiască În plină perioadă de ateism oficial, grație pe de o parte izvoarelor sale folclorice și pe de altă canonizării acestui gen bastard care este «poezia patriotică» și care a permis unui număr Însemnat de autori să seântoarcă la ortodoxie și ortodoxism după 1989. Un moment determinant În istoria socială a acestei literaturi este constituirea de instanțe de consacrare concurente
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
I, 345-346; Z. Ornea, Vulcănescu despre omul românesc, RL, 1992, 17; Florin Manolescu, Tentația luciferică, LCF, 1992, 25; Florin Mihăilescu, Hermeneutica specificului național, ST, 1992, 5-6; Z. Ornea, Vulcănescu despre Nae Ionescu, RL, 1992, 26; Gheorghe Grigurcu, Un candidat la canonizare: Mircea Vulcănescu, F, 1992, 9; Eliade, Împotriva, 251-256; Mircea Iorgulescu, Contribuție de istorie literară, RL, 1993, 24; Ierunca, Subiect, 9-17; Romulus Vulcănescu, Un proiect obsedant, L, 1994, 7; Arșavir Acterian, Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Iași, 1994, 51-59; Marta Petreu
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
împărătești” expuse „pe ceru-n asfințit”. Merite de ordin „iconografic” au și piesele prezente în Biserica de altădată (1926), mai cu seamă în ciclul Povestea Maicii Domnului. E vorba de un fel de sistematizare și mai precisă orientare, de o canonizare a picturii din Pe Argeș în sus. Ceea ce acolo era doar sugerat aici e spus lămurit, uneori cu farmec. Acolo se afla sugestia delicată a unui paradis pământesc localizat pe malul Argeșului, pe când dincoace „instruirea” e făcută de-a dreptul
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
reunește în două volume, Vocația spiritualității (1995) și Interferențe spirituale (2002), articolele publicate de-a lungul timpului în presa culturală din țară, diversitatea tematică - de la subiecte de eminescologie, literatură veche, recenzii la cărți aparținând unor autori craioveni până la pledoaria pentru canonizarea lui Mihai Viteazul - fiindu-le caracteristica definitorie. SCRIERI: Publicații periodice din Oltenia, I-II, pref. Dan Simonescu, Craiova, 1976-1979; Manuscrise și cărți vechi, pref. Dan Simonescu, Craiova, 1977; 70 de trepte, pref. Dan Simionescu, Craiova, 1978; „Arhivele Olteniei”. 1922-1946 (în
NEDELCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
au fost solicitați să alcătuiască un top al celor mai valoroase / influente zece romane românești ale secolului al XX-lea. Printre punctele de interes din agenda redacției s-a numărat și dezbaterea pe marginea canonului, eseuri percutante publicând Mircea Martin (Canonizare și decanonizare) sau Gheorghe Crăciun (Valoare și canon). Rubricile totuși nu lipsesc total, dar ponderea lor e limitată. Exemple ar fi, la începuturi, „Tehno”, asigurată de Ion Manolescu (în care sunt urmărite aspecte ale culturii spațiului virtual-cibernetic), sau „Cuvintelnic fără
OBSERVATOR CULTURAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288503_a_289832]
-
format din Gheorghe Crăciun, Mircea Nedelciu, Ioan Lăcustă, Gheorghe Iova, Ioan Flora, Gheorghe Ene, Constantin Stan și Sorin Preda a scos o revistă murală într-un singur exemplar, intitulată „Noii”. După 1990 au apărut volume antologice propunând o încercare de canonizare a literaturii optzeciste și vizând afirmarea ideologiei literare a scriitorilor optzeciști. Notorii sunt Antologia poeziei generației ’80, întocmită de Alexandru Mușina și apărută în 1993 (reunind texte de Liviu Antonesei, Andrei Bodiu, Romulus Bucur, Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Nichita
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
de constituire a eului poetic”, aspirație prin care poezia acestuia marchează un moment esențial în evoluția spre modernitate a liricii românești. Alte numere găzduiesc dezbateri pe teme de interes „la zi”: postmodernismul (6-9/1997), semiotica italiană (10-12/1997), canonul și canonizarea. Paginile despre postmodernism conțin o discuție teoretică detașată, lipsită de partis-pris-uri ideologice, despre postmodernitate și postmodernism (Marin Mincu), aspectele postmodernismului sau raportul ambiguu cu modernitatea (Alexis Nouss, Gheorghe Crăciun), fără să lipsească aplicațiile ce au în vedere literatura română. Numărul
PARADIGMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
sau raportul ambiguu cu modernitatea (Alexis Nouss, Gheorghe Crăciun), fără să lipsească aplicațiile ce au în vedere literatura română. Numărul cuprinde și un amplu text din Gianni Vattimo, Dialectică, diferență, gândire slabă, în traducerea Ștefaniei Mincu. Dezbaterea cu privire la canon și canonizare ocupă mai multe numere din 2001-2003 și abordează probleme precum noțiunea de canon literar, modul de funcționare al acestuia, la noi, în perioada interbelică, emergența unui „canon textualist”. Articolul inaugural al lui Marin Mincu, Canon și axiologie, face ordine într-
PARADIGMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
de mașină, București, 2002. Antologii: Avangarda literară românească, introd. edit., București, 1983; Convorbiri cu poeți italieni, Constanța, 1995; De ce scriu poezie..., Constanța, 1996; Poezia română actuală, I-III, Constanța, 1998-1999; Poezia română în secolul XX, I, Constanța, 2003; Canon și canonizare, Constanța, 2003; Dosarul Cenaclului „Euridice”, I-II, București-Constanța, 2003. Traduceri: Silvio Avalle D’Arco, Modele semiologice în Commedia lui Dante, pref. trad., București, 1979 (în colaborare cu Ștefania Mincu); Poesia romena d’avanguardia. Testi e manifesti da Urmuz a Ion
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
autorul său au avut parte de o soartă și mai ingrată, pentru că au pus degetul pe răni adânci ale universității americane: abandonarea rigorii, standardelor și paradigmelor intelectuale pe care doar cultura clasică și valorile ei le pot orienta și susține; canonizarea culturii populare, a subculturilor juvenile și marginale; exaltarea deconstructivismului și relativismului; instituționalizarea ideologiilor contraculturale, de la revoluția sexuală și afrocentrism la feminism. Bloom a avut și curajul de a discuta inteligent și sincer tabuuri social-politice pe care nici Stânga, nici Dreapta
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ad usum Delphini (lat., „pentru folosul Delfinului” - nume dat moștenitorului tronului Franței); ad-hoc (lat., „pentru aceasta”, „creat pentru un anume scop”); advocatus diaboli (lat., „avocatul diavolului” - un fel de procuror ce punea la Îndoială În fața Papei meritele persoanei propuse pentru canonizare și trecerea acesteia În rândul sfinților); Alea iacta est (lat., „Zarurile au fost aruncate” - cuvinte rostite de Cezar la trecerea Rubiconului În anul 49 Î.H.); alma mater (lat., „mama care te hrănește”); alter ego (lat., „alt eu”, „al doilea
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
A venit Însă timpul eliberării de sub tutela vechii paradigme. Maria Magdalena s-a transformat În simbolul luptei pentru emancipare a femeilor creștine și În sigla nevinovată a teologiei feministe. În mare, noile bacante universitare folosesc două strategii de reabilitare și canonizare implicită: recitirea textelor canonice prin lentile feministe și reactualizarea unor texte gnostice, În care Maria Magdalena joacă un rol mult mai apăsat și central decât În Noul Testament. Susținătorii unor asemenea puncte de vedere nu sunt În exclusivitate femei. De altfel
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
O cauză ar fi aceea a presiunii ideologice postmoderniste. Iuda, ca și Femeia, ca și Homosexualul, ca și Păgânul, e considerat ca fiind o victimă a conspirației ecleziale multiseculare. Victimizarea este primul pas spre reabilitare, iar reabilitarea - primul pas spre canonizare. Dacă ideologia aceasta ne va convinge că Iuda a fost realmente o victimă a mașinăriei creștine vreme de aproape două mii de ani, atunci e de la sine Înțeles că victima trebuie recompensată postum cu titlul de martir, așadar canonizată. Pe de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]