3,764 matches
-
prietenii. A fost prizonier în Bulgaria, ca și Tonitza sau Topârceanu. Nicolae Popovici - Lespezi a realizat compoziții inspirate din viața celor umili, impresionând prin substratul umanist și protestatar. A pictat douăzeci și două de biserici, în sate din Moldova și capela spitalului ,,PașcanuĂĂ din Iași. A stat la catedră din 1912 până în 1945, la Dorohoi și la Iași. A realizat lucrări remarcabile și a participat la toate expozițiile oficiale, ultima fiind la Salonul oficial din București. Că a iubit pictura și
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
atunci, ca primar pe Barbu Delavrancea, printr-un act de donațiune datat 2 decembrie 1900, oferă terenul în mod gratuit Excelenței sale John Gordon Kennedy, trimis extraordinar și plenipotențiar al M.S. Regelui Marii Britanii, Imperator al Indiilor, ca să se poată construi o Capelă Anglicană pentru colonia engleză din capitală. Vizazi de Biserica Icoanei - ce deținea, ca și azi, se spune, o icoană făcătoare de minuni care a atras mulți constructori de case aici - pe terenul Generalului I.Odobescu, tatăl lui Al.Odobescu, arhitectul
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
afectelor. De altfel, comparația făcută de Stefan Klein, pro domo, este convingătoare în acest sens. Relația între viața interioară a omului și neurotransmițători seamănă cu cea care există între o operă de artă și materialele din care este făcută. Frescele Capelei Sixtine reprezintă mai mult decât culorile utilizate de Michelangelo la realizarea lor. Dar, fără acei pigmenți, artistul nu ar fi putut să o picteze 7. Cosmetica, contrar aparențelor, nu impune o diferențiere majoră între sexe. Și bărbații și femeile sunt
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
mini sau maxi, machiaj natural sau "glamour"), alteori reinterpretate sau revalorizate. Oglinda rămâne, dar și obsesia că, undeva, există o Albă-ca-Zăpada, mai tânără, mai frumoasă, mai atrăgătoare. Obsesie inavuabilă, recognoscibilă doar în gesturile de fiecare zi, în preocuparea pentru corp. Capela Brancacci, Santa Maria del Carmine, din Florența, a fost decorată de Masolino da Panicale, Masacio și Filippino Lippi. Quatrocento italian. Ceea ce șochează în fresca reprezentându-i pe Adam și Eva în grădina Edenului, este faptul că șarpele are cap de
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
determinantă și emulativă, din aceeași epocă a transferului la expresia prozei. Cele patru anotimpuri, 1977, variațiuni tematice și vizionare, configurează un ciclu temporal simbolic. Cele patru anotimpuri, din iarnă până-n toamnă, închid un an, drept metonimie a timpului întreg. În Capela cu fluturi urmărim proiecția într-un fantastic alegoric. Biserica pustie apare ca un semn al sacrului abandonat, fără revenire, mai mult decât în tragedia Paracliserul de M. Sorescu. Transvazarea zoomorfică, angoasantă, a oamenilor în fluturi, apelează la un simbol cunoscut
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
ha de pământ, trei case, trei fântâni, vie, livadă și pădure. Din preajma Școlii Normale a decolat Aurel Vlaicu în octombrie 1911, realizând primul zbor aviatic la Iași. Biserica Moara de Vânt, Str. Moara de Vânt, Nr. 24 Inițial a fost capelă pentru prohodirea morților din bolnițele Epitropiei Sfântul Spiridon. Edificarea bisericii se întinde între anii 1803-1840. Printre ctitorii bisericii întâlnim pe: Mihail Sturza, Cantacuzino-Pașcanu, Constantin Ipsilanti, Alexandru Moruzi și Mitropolitul Veniamin Costachi. Biserica este restaurată de Epitropia Spiridoniei ̀între anii
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Sturza. Prin 1855 ̀îl ̀ întâlnim aici, ca învățăcel pe Ion Creangă. Biserica Socola Mică, Fundac Socola, Nr. 9 Este zidită în 1812 de banul Atanasie Gosan, unul dintre cei mai generoși binefăcători. După 1804 biserica Mănăstirii Socola devenise capela seminariștilor. În cimitirul bisericii este înmormântată Virginia Micle-Gruber a doua fiică a Veronicăi Micle (25 sept. 1937). Hanul Trei sarmale, Șos. Bucium Hanul este atestat documentar ̀ ncă din secolul al XVIII-lea. Parcă nicăieri nu se potrivește mai bine
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
și bucureștene". Le descoperă mai întîi pe o filieră spirituală, aptă a evidenția relația interioară dintre cele două popoare aflate la marginile teritoriului latinității. Mai multă vreme, românii ortodocși aflați în Portugalia sărbătoreau cu discreție Paștele și Crăciunul, într-o capelă mică de la marginea Capitalei, pusă la dispoziția lor de către credincioșii catolici doar în cele două puncte culminante ale anului. Slujba de rit răsăritean abia mai pîlpîia aidoma unei lumînări gata a se stinge, în fața unei asistențe de greci, ruși, români
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
fel de indulgență: "...eu făcîndu-mi loc pintre dame cam călărește (cavalierement), călcînd pe bătăturile moșnegilor carii mă da la toți dracii, cotind uniforme în dreapta și în stînga cu zicerea pardon, am alergat la celălalt capăt a galeriei, unde zărisem o capelă roză împănășată ca o pasere de paradis. Stăpîna acelei capele era fanalul care mă lumina, magnetul ce mă trăgea". Sau în Pentru ce țiganii nu sunt români, unde, spre disperarea autorului, Bogonos rîde cu lacrimi la lectura poemului eroic Aprodul
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
cavalierement), călcînd pe bătăturile moșnegilor carii mă da la toți dracii, cotind uniforme în dreapta și în stînga cu zicerea pardon, am alergat la celălalt capăt a galeriei, unde zărisem o capelă roză împănășată ca o pasere de paradis. Stăpîna acelei capele era fanalul care mă lumina, magnetul ce mă trăgea". Sau în Pentru ce țiganii nu sunt români, unde, spre disperarea autorului, Bogonos rîde cu lacrimi la lectura poemului eroic Aprodul Purice. Fără o nuanță permanentă de auto-ironie, scrisul lui Negruzzi
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
Într-un gol absolut, cu mâinile Întinse spre ceva nevăzut. Se mai auzi doar țipătul disperat al mamei zbătânduse neputincios Între pereții casei. Misterul s-a dezlănțuit a doua zi, seara, când domnul Martin, Învățătorul, a venit la priveghi, la capelă, unde tata (bunul său prieten) fusese depus pe un catafalc plin de flori roșii și albe, cu același surâs cimentat pe buze. Îl privi grav, atingându-i cu degete tremurătoare obrazul și se miră văzând cât de mult se schimbase
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plin de flori roșii și albe, cu același surâs cimentat pe buze. Îl privi grav, atingându-i cu degete tremurătoare obrazul și se miră văzând cât de mult se schimbase. De afară străbătură vocile unor copii care țipau fugăriți. În capelă eram eu cu tanti Valeria (care mă exaspera cu șoaptele ei ca niște sâsâieli) și mama, retrasă, adâncită În gânduri fumurii. După ce strivi cu batista șuvițele de sudoare de pe chelia-i denivelată, domnul Martin zise dintr-o dată că l-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Valeria și cu mine l-am condus să se așeze pe un scaun și i-am Întins un pahar cu apă, să-și revină. Tremura din tot corpul și avea broboane mari de transpirație pe frunte. Prin ușa deschisă a capelei năvăliră ultimele raze crepusculare, iar un vântișor rătăcit fâlfâi o clipă limbuțele incandescente ale lumânărilor, alungindu-le nefiresc. La scurt timp se ivi și preotul, Înalt și slab, Însoțit de “nea Gore”, un burtos cu mustățile arcuite, “tovarăș de haită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe care l-a avut În ziua morții tatălui meu, domnul Martin simți un jet de greață pe esofag și se cutremură cu fața congestionată. Rămase siderat, cu privirea spânzurată departe, peste capetele celor care Începuseră să tot intre În capelă, rude și cunoștințe. Aerul dintre noi se Împuținase și un miros Înțepăcios de tămâie ni se cuibări În nări. După ce preotul citi bâzâit la căpătâiul mortului, iar noi ne făcurăm În câteva rânduri cruce călăuziți de mișcările sale, Își făcu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să vorbesc mai tare. Dădeam din cap, dar nu mă întorceam spre ea, nu voiam să-i văd albul ochilor găurit de irișii negri. Singura dată când m-am întors a fost după ce murise și așteptam să o ducă la capelă, numai că ochii ei acum nu mă mai vedeau și eu puteam începe s o iubesc. Pe noptieră stăteau chirciți ochelarii. Praful se adunase în jurul lor, îmbătrânindu-i. Am întins mâna și i-am luat. De atunci sunt ai mei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lui preferat - un adevărat paradis al localității, grație întregii lui flore, de la tufele de tuia, buxus și ienupăr până la brazi argintii masivi; de la simple și modeste monumente funerare, proletare chiar, de pe mormintele construite în timpurile noi, la monumentele și chiar capelele valoroase confecționate în urmă cu cel puțin un secol, din blocuri masive de marmoră frumos înflorate. Aceste plimbări deveniseră deja, pentru pensionarul obsedat de insomnie, un bun exercițiu. Plimbările, cu alte cuvinte, chiar și înainte de îmbolnăvire, constituiau pentru Epa, un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Regret, nu-mi iert niciodată faptul că în acele momente nu reușisem, cu toate eforturile ambițiosului peste poate de înrăit, să mă transpun suficient în situația lui Karin-tante, că nu participasem suficient de afectiv la ceea ce se petrecea acolo în capela aceea răcoroasă, cu icoane vechi care mai susțineau abia-abia, într-o rână, pereții umflați peste măsură și igrasioși. Abia după zile și săptămâni urma să mi dau seama prin ce momente trecusem. Dinlăuntrul meu, o voce insista: Numai o astfel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vocea robotului, care te Îndrumă să apeși de 118 ori tastele Înainte de-a vorbi cu ea. Aceste familiare acorduri divine Îi făcură să prindă curaj. Intrară. Grupul bărbaților ajunse Într-un coridor nu foarte lung, care semăna izbitor cu Capela Sixtină, cu câteva mici diferențe. De pildă, pereții erau din ghips-carton, iar pe tavan, În loc ca aproape să-și atingă degetele, Ăl Bătrân și Adam dădeau noroc, Într-o reclamă aparținând unei societăți de asigurări. Din loc În loc existau diferite
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spune. — M-ai cam obosit, spune încet Comandantul, începînd să numere chiștoacele strivite din scrumieră, fără să mai pun că azi am fumat deja cît pentu o săptămînă. Deci ne-am înțeles, spune Regizorașul, privind la stema Republicii Socialiste de pe capela lui Santinelă, la o adică o să le arătăm noi cum se pune mîna pe putere. Dacă spuneți că la dom’ Comandant totul e cu chiu cu vai, că nu se lasă nicicum convins, spune Santinelă, o să vă rezolv eu cumva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
șoaptă, aceea ar fi putut fi dr. Czinner, care Încerca să se Întoarcă la o viață conștientă după cinci ani În care stătuse Îngropat, croindu-și drum pe după catedre, expunându-și transparența În fața tablei și a elevilor nedisciplinați, ghemuit În capelă, la o slujbă În care cel viu nu crezuse niciodată, cerându-i lui Dumnezeu, În discordanta mulțim de oameni răsuflându-i alături, să-l elibereze prin binecuvântarea Lui. Și uneori era ca și cum o fantomă s-ar fi putut Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în care l-am găsit pe Patrick. Se tot învârtea prin parcul de rulote unde stăteau, îmi spune Helen, când a văzut o tânără exact ca femeia cu șorțul imprimat cu puișori. Aceleași flori de înmormântare uscate, aduse acasă de la capelă. Același pătuț gol. — Reușeam să fac bani frumoși din fond de ten și farduri groase, zice Helen, zâmbind, mai ales spre sfârșitul lunii, când stăteam mai prost cu bugetul. Acum douăzeci de ani, femeia respectivă avea exact vârsta lui Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Makutsi se uită în sus, de parcă ar fi vrut să scruteze tavanul pe care-l spărsese. Dar nu văzu decât scândurile familiare din tavan, plin de urme de muște și vălurit din cauza căldurii. Dar, în momentul acela, nici măcar tavanul din Capela Sixtină n-ar fi putut fi în ochii ei mai splendid, mai plin de speranță și bucurie. CAPITOLUL DOISPREZECE O noapte la Gaborone Singură în casa ei din Zebra Drive, Mma Ramotswe se trezi, cum i se întâmpla adesea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
A avut vreo șase, dar au rămas numai două, alea cu cioc, cumpărate de la Neamț. N-a știut că-s carnivore și le-au hărtănit pe alea mai mititele, de apă dulce. La demisol, unde nu s-a mai construit capela și-a rămas numai un soi de fundație și doi stâlpi, a atârnat pe pereți diplome de excelență, crose de golf, măști din Bucovina, gravuri, câteva icoane vechi și-un tablou mare, cu el în redingotă, cu papion la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
oasele mele bătrâne... Îmi arată mâinile cu bonturi. - Mergi matale și te închină mai ’nainte pe la icoane, pe la Născătoarea, pe la sfinți, vezi mortu’, până termin eu aici. Of, de-aș muri, să scap odată de blestematu’ ăsta de mucegai... În capelă sunt doar vreo cincisprezece oameni, în jurul unui sicriu de brad. Masa cu pomul mortului, cu mere și prune înfipte-n țepușe, cu struguri pe-o tabla albastră de plastic, cu prosoape flaușate, chinezești, legate la lumânări, cu sticla de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
carnețel într-o mână și-o batistă cu lumânare în cealaltă. - Din partea lui, Dumnezeu să-l ierte, a lui Costache, nepot de văr... iau lumânarea. - Aha, e bine! Ești avocatul? - Nu, profesorul. De ce? - Ai pus ceva bani pentru lumină și capelă? - Nu, dau acum... întind trei sute. - Ajunge. La cei din partea lui Costache le dau la poduri cămăși și la cei din partea Tincăi le dau pături. La bărbați, de femei se ocupă Dana. Și-avem mai multe cămăși. Se uită la verigheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]