333 matches
-
în Țara Sfântă. Recunoscut oficial de Biserica catolică, prin acceptarea de către papa Inocențiu al II-lea în 1139 a formei lui de organizare, Ordinul a crescut repede ca număr de membri și putere. Ordinul (Organizația) cuprindea călugări militari războinici, călugări capelani și călugări de serviciu (slujitori). Cavalerii templieri puteau fi recunoscuți la îmbrăcăminte, după o mantie albă cu o cruce roșie, distinctivă, și erau printre cei mai bine echipați, antrenați și disciplinați războinici din perioada cruciadelor. Membrii Ordinului care nu erau
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
în liniște, să nu mănânce carne mai mult de trei ori pe săptămână și nu aveau voie să aibă contact fizic cu nicio femeie, nici măcar cu membrii propriei familii. Unui Maestru al Ordinului îi erau atribuiți "4 cai, unui frate capelan sau unui preot 3 cai, unui frate sergent 2 cai și unui gentleman valet, pentru a-și căra scutul și lancea, un cal". Pe măsură ce ordinul creștea, au fost adăugate din ce în ce mai multe îndrumări, lista originală de 72 de clauze ajungând în
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
Din categoria poziționată sub cavaleri ca importanță făceau parte sergenții, aleși din rândurile populației obișnuite. Erau ori echipați drept cavalerie ușoară cu un singur cal, ori serveau în alte moduri, cum ar fi administrarea proprietății Ordinului, treburi domestice sau comerț. Capelanii, constituind a treia clasă a templierilor, erau preoți consacrați ce aveau grijă de nevoile spirituale ale templierilor. Cavalerii purtau robe albe cu o cruce roșie și o manta albă; sergenții purtau o tunică neagră cu o cruce roșie în față
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
jos. În 1850 primește tonsura de la episcopul din Treviso și urmează cursurile în seminarul din Padova al diecezei din Treviso, unde își completează cu succes studiile clasice, filosofice și teologice. Este hirotonit în 1858, și timp de trei ani este capelan la Tombolo unde, însă, trebuia să îndeplinească multe din îndatoririle parohului care era bătrân și bolnav. A căutat să-și desăvârșească cunoașterea teologică prin studierea asiduă a scrierilor sfântului Toma și a Dreptului Canonic; în același timp a înființat o
Papa Pius al X-lea () [Corola-website/Science/298424_a_299753]
-
pentru a le permite primirea Sfintei Împărtășanii de două ori pe săptămână, și chiar mai des. În plus, a recomandat ca Prima Împărtășanie a copiilor să nu fie amânată prea mult după ce aceștia au ajuns la vârsta priceperii. Ca simplu capelan, episcop și patriarh, Giuseppe Sarto a promovat muzica sacră; ca papă a dispus să fie folosit pretutindeni cântul gregorian și a tipărit cărți de cânt. A subliniat importanța catehizării nu numai a copiilor, dar și a adulților, trasând reguli precise
Papa Pius al X-lea () [Corola-website/Science/298424_a_299753]
-
de 6 aprilie 1327, o întâlnește, în biserica "Sainte Claire" din Avignon, pentru prima dată pe "Laura" (probabil Laure de Noves), pentru care dezvoltă o pasiune, devenită legendară prin trăinicia și puritatea ei. În jurul anului 1330, dedicat carierei ecleziastice, devine capelanul cardinalului Giovanni Colonna, ce aparținea unei ilustre și influente familii romane. Întreprinde numeroase călătorii prin Italia, Franța, Olanda și Germania. La Liège descoperă două "Orații" ale lui Cicero. Paralel cu formația sa culturală, se angajează și în activitatea politică, inițiind
Francesco Petrarca () [Corola-website/Science/298430_a_299759]
-
numit de către rege Cavaler al Ordinului Santiago și s-a remarcat ca soldat în serviciul Ducelui de Infantado, în timpul asediului de la Fuenterrabía (1638) și a războiului civil din Catalonia (1640). Hitoronisit preot în 1661, la puțin timp a fost numit capelan la Reyes Nuevos de Toledo. Pe atunci era deja dramaturgul cel mai apreciat la Curte, iar în 1663 regele l-a desemnat capelanul său onorific, ceea ce îl obligă pe Calderón să-și mute reședința la Madrid, unde va muri în
Pedro Calderón de la Barca () [Corola-website/Science/307982_a_309311]
-
și a războiului civil din Catalonia (1640). Hitoronisit preot în 1661, la puțin timp a fost numit capelan la Reyes Nuevos de Toledo. Pe atunci era deja dramaturgul cel mai apreciat la Curte, iar în 1663 regele l-a desemnat capelanul său onorific, ceea ce îl obligă pe Calderón să-și mute reședința la Madrid, unde va muri în 1681, fiind considerat unul din cei mai mari dramaturgi ai epocii sale. Creațiile dramatice ale lui Calderón de la Barca reprezintă culminarea modelului teatral
Pedro Calderón de la Barca () [Corola-website/Science/307982_a_309311]
-
teologie. Revenit de la Viena, a fost hirotonit preot celib, la 10 august 1845, odată cu consacrarea bisericii din Vășad, de către episcopul greco-catolic român Vasile Erdeli-Ardeleanu. A fost numit cancelar și protocolist al cancelariei episcopale. La 19 noiembrie 1845, a fost numit capelan la Macău (azi Makó, în sud-estul Ungariei), iar la 7 decembrie, din același an 1845, având o pregătire și calități sacerdotale superioare, a fost trimis, la Institutul „Sfântul Augustin” („Augustineum”) din Viena, unde a obținut titlul de doctor în teologie
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
dezbaterilor, a atacat pamfletul defăimător a lui Montague, iar acesta drept răspuns a scris alt pamflet "Appello Caesarem", ("Fac apel la Cezar"), aluzie la apelul sfântului Paul împotriva persecutării evreilor. Pentru a-l apăra pe Montague, Carol I îl face capelan regal și îl ia sub protecția sa, ceea ce face ca ostilitate Puritanilor să devină și mai mare. La începutul domniei, politica externă era preocuparea principală a lui Carol. Frederic al V-lea, soțul surorii sale Elisabeta, unul din protagoniștii primei
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
preot în biserica "S. Tomaso in Parione". Rosa îl aduce în casa "S. Girolamo" unde era deja cunoscut și unde va rămâne timp de 32 de ani, mai înainte să meargă - la insistențele papei - la "Vallicella" în 12 noiembrie 1583. Capelanii de la "S. Girolamo" erau împinși de aceeași fervoare de reformă însă erau foarte diferiți între ei prin fel și capacități; de aceea nu se ducea o viață comună, lucru ce răspundea căutărilor lui Filip: timp la dispoziție și libertate de
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
alții un punct de referință, fiind cel mai în vârstă dintre toți și cel mai stimat de Filip. Comunitatea crescu și după 3 ani avea 18 clerici. Tipul de viață pe care îl duceau era similar aceluia de la S. Girolamo. Capelanii puneau în comun finanțele și masa, fiecare dintre ei dedicându-se la toate activitățile de gospodărie care erau necesare. În 1574 florentini, mândri că biserica S. Giovanni prin zelul preoților devenise un punct de referință în Roma, construiră un edificiu
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
în 1585 și a fost ales canonic la o catedrală din Córdoba, funcție care i-a permis să călătorească prin regiuni precum Navarra, Andalucía și ambele Castilii (Madrid, Salamanca, Granada, Jaén, Cuenca, Toledo). Felipe al III-lea l-a numit capelan regal și l-a primit la Curte până în 1626, timp în care Góngora a încercat să obțină posturi și favoruri pentru membrii familiei sale; în 1627, Luis de Góngora avea să moară în Córdoba. Velázquez i-a făcut un portret
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
de a o lua cu el pe Madame de Châteauroux. În august, regele a căzut grav bolnav la Metz. Decesul părea iminent și s-au organizat rugăciuni publice în întreaga Franță pentru salvarea regelui. Sub presiunea facțiunii "dévot", Fitz-James, primul capelan al regelui a refuzat să-i acorde lui Ludovic iertarea fără o mărturisire publică a păcatelor lui în care regele a fost văzut ca o persoană imorală, nevrednic de a purta titlul de rege creștin. Trâmbițată în întreaga țară de către
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
întreaga țară și-a numit regele cu calificativul "Louis le Bien-Aimé". Cu toate acestea, Ludovic al XV-lea a resimțit dureros umilința provocată de facțiunii "dévot". Întors la Versailles, el l-a demis pe episcopul Fitz-James din funcția sa de capelan, l-a exilat la dioceza sa și a rechemat-o pe Madame de Chateauroux, care a murit înainte de întoarcerea sa oficială ca favorită. Jeanne-Antoinette Poisson, mai târziu marchiză de Pompadour, care l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
Edinburgh. Maria devenea astfel prima prințesă britanică, după câteva sute de ani, care se căsătorea cu un prinț catolic. Cea de-a treia ceremonie, cea protestantă, a fost una mai modestă, fiind oficiată în unul din saloanele palatului de către un capelan al Marinei Regale Britanice. Deși regele Carol I, preocupat permanent de simțul datoriei, le-a urat doar "„Honigtag”" („"o zi de miere"”), proaspătul cuplul regal avea să petreacă totuși o lună de miere la castelul Krauchenwies din Bavaria. De aici
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
1964. În primul său drum, direct din temniță, s-a dus la Mănăstirea Maria Radna. Timp de 41 de ani, statul comunist i-a interzis exercitarea funcției de episcop, astfel că a slujit până la pensionare la parohia din Timișoara-Elisabetin în calitate de capelan/preot-ajutor, iar apoi a ținut slujbe în Biserica romano-catolică din Iosefin. După Revoluția din decembrie 1989, era prea bătrân pentru a-și asuma răspunderea episcopală. La 14 martie 1990, totuși, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit Arhiepiscop
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
Episcopiei Romano-Catolice a Timișoarei. A avut tăria sufletească să considere anii de detenție cei mai valoroși ani ai vieții sale. Nu a cunoscut ura, mânia sau disperarea. Timp de 25 ani în parohia Timișoara-Elisabetin a acceptat să slujească asemenea unui capelan. Întreaga lui viață era marcată de echilibru interior și mărturisire creștină. Pentru fiecare vizită sau mână de ajutor a avut întotdeauna cuvinte de mulțumire. Doar istoricii de artă știu că printre marile merite ale celui care a fost arhiepiscop dr.
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
traducerile Bibliei existente în acea vreme. . Cornilescu a tradus mai întâi Noul Testament, care a văzut lumina tiparului în 1920. O primă informație despre tipărirea acestei ediții se află într-o scrisoare din 14 mai 1920, trimisă de John Howard Adeney (capelan anglican la București) către Robert Kilgour, unul dintre editorii Societății Biblice Britanice: „Cornilescu, ajutat de niște prieteni din Elveția ai dlui Broadbent (Dl. Berney) va începe săptămâna viitoare tipărirea unei prime ediții a NT tradus de el.” Vestea tipăririi acestei
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
data precisă la care s-a încheiat tipărirea Bibliei 1921, dar ea trebuie să fi avut loc în prima parte a anului, dat fiind că într-o scrisoare din 22 august 1921, Robert Kilgour îi comunica lui John Howard Adeney (capelan anglican din București) că Societatea Biblică are deja un exemplar în bibliotecă și că ar mai fi nevoie de încă trei. Biblia Cornilescu 1921 reia fără modificări textul NT 1920. Analiza comparată a Bibliei Cornilescu 1921 și a versiunii Segond
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
maghiară. Studiile teologice le va urma la Seminarul din Timișoara, obținând titlul de Doctor în teologie și fiind hirotonit preot la 12 august 1893. Datorită priceperii și seriozității sale el va deveni, pe rând, actuar al episcopului Sándor Dessewffy (1900), capelan la Mezökovácsháza, asesor al tribunalului diecezan, secretar episcopal, fiind numit deja la vârsta de 36 de ani canonic onorific și decorat cu ordinul pontifical "Pro Ecclesia et Pontifice". Din anul 1911 primește titlul de "Canonicus a latere", ocupând totodată funcția
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
insistența asupra formării permanente a tuturor (preoți și laici), într-un spirit de comuniune surprinsă admirabil în expresia „spiritualitate împreună cu...”. Fidel trediției episcopatului genovez a întreținut cele mai bune raporturi cu toate instituțiile locale și cu economia regiunii. Ajutat de capelanii diferitor sectoare de lucru sau instituții au celebrat mai multe Liturghii fie în locurile de muncă fie în instituții (spital, azil, garnizoană, penitenciar etc.) intervenind chiar și în controversele cele mai dificile cu medierea sa. Pe 20 iulie 2004 a
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
pendulând între Neustria și Austrasia, înre reședințe rurale și mari abatii de la periferia orașelor . Majordomii au fost eliminați, iar funcțiile instituției lor au fost preluate de comes palatii și de camerarius. Au fost însă menținute dregătoriile moștenite. În sarcina clericilor capelani a intrat redactarea actelor sub aspectul sintaxei, ortografiei, prezentării și scrisului. Pepin cel Scund a fost urmat la conducere de cei doi fii ai săi, Carol și fratele sau, Carloman. Cei doi au decis să-și împartă teritoriile, astfel, Carloman
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
pictorul finisa chipul Fecioarei Maria în cupola turlei. Karl Grünn a scris o poezie despre această pictură. A urmat apoi gimnaziul la Seghedin, după care a studiat teologia la Timișoara. În 1878 a fost hirotonit preot și a slujit în calitate de capelan la bisericile din "Großjetscha" (Iecea Mare), Lenauheim, "Orzydorf" (Orțișoara) și, timp de trei ani, în "Deutschzerne" (Srpska Crnja). Aici a cunoscut-o pe "Katharina Maria Weber". După trei ani au început o cale comună în "Gertjanosch" (Cărpiniș), ce a durat
Karl Grünn () [Corola-website/Science/312614_a_313943]
-
care se pregătește să țină o predică de la amvon și se pregătește să plece. Dar în loc să țină o predică, preotul îl strigă pe nume pe K., iar acesta din urmă se apropie de amvon. Preotul îi spune că el este capelanul închisorii și îi povestește o fabulă, (care fusese publicată separat sub titlul „În fața legii”), care are menirea de a explica situația sa. Cei doi discută acea parabola. Preotul spune că K. parabola este un vechi text al instanței, și multe
Procesul (roman) () [Corola-website/Science/312728_a_314057]