1,192 matches
-
deformanți" de ordin ficțional sau speculativ care invadează și subminează non-fictivul relatării jurnalistice. Textul devine rezultatul unei munci precise care ordonează un ansamblu de artificii, ce fac imposibilă inocența, naturalul sau transparența totală, trădând astfel fragilitatea formulei postulate de Truman Capote. Volumul are trei părți distincte. Prima, numită chiar Muzică pentru cameleoni include șase povestiri, în timp ce a doua este un scurt roman non-fictiv - Cioplitorul de sicrie - care, ca și Cu sânge rece, are o captivantă intrigă detectivistică, fiind construit în jurul unor
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
cu prieteni sau cunoștințe. Povestirile sunt departe de a fi o înregistrare simplistă a unor evenimente sau a unor discuții. Nicăieri în volum nu există acte existențiale pure, căci în prim plan se află discursul (o artă, pe care Truman Capote o stăpânește strălucitor) și nu seria de evenimente propriu-zise, private de neutralitate, de „primitivitate", grație privirii perspectivice a autorului ce privilegiază anumite elemente sau alege să pună punct relatării după bunul plac. Deși textele nu abundă în speculații, considerații moralizatoare
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
din artificialitatea mondenă, aceasta nu mai este pentru scriitor decât „un copil frumos". În ultimul portret intitulat Frământări nocturne sau cum fac sex frații siamezi, interlocutorul scriitorului nu este altul decât dublul său spiritual. Dialogul și interviul imaginat de Truman Capote, în care el pune întrebările și tot el oferă răspunsurile, prilejuiește o revizitare a trecutului și oferă un portret semnificativ și substanțial al autorului. O trecere în revistă a situațiilor în care autorul a simțit cu adevărat teama, aduce cu
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
este întotdeauna sfârșit. „Relatarea" este, de cele mai multe ori, întreruptă brusc, parând un decupaj cinematografic, iar cititorul rămâne rătăcit într-un labirint, din care știe totuși că există cel puțin o ieșire. Și mai are o certitudine: precizia spectacolului orchestrat de Capote este fantastică.
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
pentru tine... Mai trece ceva timp: - Dragul meu, de ce nu te uiți la fotbal? Ia zi, vrei ceva de mâncare mai special, mai bun, ceva? Soțul, cu o privire îngândurată: - Ia zi, cât de tare...? - Un pic... așa... farul din dreapta, capota și parbrizul...
Bancul Zilei: O soție neobișnuită - Bere și fotbal pentru soț by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63649_a_64974]
-
la fața locului și au demarat o anchetă. Din primele date se pare că decesul a survenit în urma unei supradoze de droguri. Philip Seymour Hoffman, în vârstă de 46 de ani, a fost recompensat cu premiul Oscar pentru rolul din "Capote" în 2006 și a mai fost nominalizat de alte trei ori la categoria "cel mai bun actor în rol secundar" pentru prestațiile sale din filmele "Charlie Wilson's War" (2007), "Doubt" (2008) și "The Master" (2012). Actorul american are o
Un celebru actor a fost găsit fără suflare în apartamentul său () [Corola-journal/Journalistic/46901_a_48226]
-
exemplul unui băiețel păcătos, care din cauză că a mințit este pedepsit de Dumnezeu și este lovit de o mașină. Mai mult decât atât, în manualul de religie este prezentă și o imagine în care se arată clar cum băiatul ajunge pe capota autoturismului. Același lucru se întâmplă dacă într-o zi de Sărbătoare mergem în alte locuri în afară de biserică. Mai mult decât atât! În alt manual, micuților li se sugerează că este păcat să poarte un alt simbol la gât decât semnul
Descoperire șocantă în manualele de religie () [Corola-journal/Journalistic/49977_a_51302]
-
ca probe de procurorii DNA reprezintă frânturi, mixaje și colaje din diferite discuții purtate cu diverse ocazii cu mai multe persoane, printre care omul de afaceri Marius Locic, fostul șef al Poliției Capitalei, Mihai Călinescu sau patronul localului "Select" Liviu Capotă. "Nu am avut această discuție - este trunchiată, e un mixaj din alte două convorbiri mai lungi. Nu am înțeles nicio frază cap-coadă, iar pe alocuri nu-mi recunosc vocea", a declarat Cătălin Voicu după audierea mai multor fișiere audio puse
Cătălin Voicu acuză DNA: Toate înregistrările DNA reprezintă un mixaj () [Corola-journal/Journalistic/45666_a_46991]
-
timp relevante și efemere, și compunând totul într-un tablou deopotrivă fidel și reinventat, portret al lumii și al călătoriei prin lume. Poate călătoria este prin excelență o expresie a acelei literaturi, a acelei narațiuni «non fiction» teoretizate de Truman Capote”.
Utopie și deziluzie by Claudio Magris () [Corola-journal/Journalistic/5848_a_7173]
-
Mircea Mihăieș Între personajele cărții (Sam Wasson se amuză, în paginile introductive, să ni-i prezinte ca pe genericul unui film), un loc central îl ocupă - sau ar trebui să-l ocupe - Truman Capote. Deși „distribuit” într-un rol important, el dispare curând din prim-planul cărțiifilm derulate sub privirile noastre. Cu atât mai mult, cu cât, fiind al doilea pe „generic”, interpretează partitura „Romancierului care voia o mamă.” Parcurgând biografiile lui Gerald Clarke
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
Deși „distribuit” într-un rol important, el dispare curând din prim-planul cărțiifilm derulate sub privirile noastre. Cu atât mai mult, cu cât, fiind al doilea pe „generic”, interpretează partitura „Romancierului care voia o mamă.” Parcurgând biografiile lui Gerald Clarke (Capote. A Biography, Simon and Shuster: New York, 1988) și George Plimpton (Truman Capote, Nan A. Talese: New York, 1997), care, la rândul lor, au stat la baza a două filme relativ recente, Capote și Infamous, constatăm că autorul lui Breakfast at Tiffany
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
cărțiifilm derulate sub privirile noastre. Cu atât mai mult, cu cât, fiind al doilea pe „generic”, interpretează partitura „Romancierului care voia o mamă.” Parcurgând biografiile lui Gerald Clarke (Capote. A Biography, Simon and Shuster: New York, 1988) și George Plimpton (Truman Capote, Nan A. Talese: New York, 1997), care, la rândul lor, au stat la baza a două filme relativ recente, Capote și Infamous, constatăm că autorul lui Breakfast at Tiffany’s nu putea fi descris mai bine decât în necontenita lui obsesie
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
care voia o mamă.” Parcurgând biografiile lui Gerald Clarke (Capote. A Biography, Simon and Shuster: New York, 1988) și George Plimpton (Truman Capote, Nan A. Talese: New York, 1997), care, la rândul lor, au stat la baza a două filme relativ recente, Capote și Infamous, constatăm că autorul lui Breakfast at Tiffany’s nu putea fi descris mai bine decât în necontenita lui obsesie pentru mama pierdută. Chiar la maturitate, Lillie May continua să fie o prezență obsesională în viața lui. Excepționalul „reportaj
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
la culcare, a luat treizeci de Seconale și nu s-a mai trezit niciodată»”. Pe Holly Golightly, eroina din Breakfast at Tifanny’s, o cheamă, de fapt, Lulamae Barnes - o convertire cât se poate de străvezie a numelui mamei lui Capote. Asemănările biografice se opresc aici, dar cele comportamentale vor fi fost suficient de puternice pentru a-l împinge pe romancier la acest travesti cu pronunțate conotații psihanalitice. Cartea lui Sam Wasson nu e, însă, o exegeză a operei lui Capote
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
Capote. Asemănările biografice se opresc aici, dar cele comportamentale vor fi fost suficient de puternice pentru a-l împinge pe romancier la acest travesti cu pronunțate conotații psihanalitice. Cartea lui Sam Wasson nu e, însă, o exegeză a operei lui Capote. Din complicata rețea de scrieri imaginar autobiografice, el a decupat doar secvențele în care Capote a interacționat cu cei doi producători ai filmului făcut după cartea sa, Marty Jurow și Richard Shepherd. N-a fost nici măcar scenarist, postură în care
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
pentru a-l împinge pe romancier la acest travesti cu pronunțate conotații psihanalitice. Cartea lui Sam Wasson nu e, însă, o exegeză a operei lui Capote. Din complicata rețea de scrieri imaginar autobiografice, el a decupat doar secvențele în care Capote a interacționat cu cei doi producători ai filmului făcut după cartea sa, Marty Jurow și Richard Shepherd. N-a fost nici măcar scenarist, postură în care-l vom întâlni pe George Axelrod. Cu simțul omului de la Hollywood și cu dezinvoltura celui
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
să umble cu foarfeca prin munca prozatorilor, Axelrod a modificat intriga și a schimbat finalul, astfel că dintr-o carte cu încheiere ambiguă a rezultat un happy-end în cel mai pur stil californian. Când scrie Breakfast at Tifanny’s, Truman Capote era deja o celebritate. Cu toate acestea, Harper’s Bazaar îi refuză cartea. Motivul: limbajul vulgar și neîngrijit. În plus, eroina ere „prea carnală” și publicarea povestirii ar fi constituit un risc. Cei de la Esquire cumpără însă imediat drepturile și
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
Cu toate acestea, Harper’s Bazaar îi refuză cartea. Motivul: limbajul vulgar și neîngrijit. În plus, eroina ere „prea carnală” și publicarea povestirii ar fi constituit un risc. Cei de la Esquire cumpără însă imediat drepturile și măresc suma primită de Capote. Cartea apare aproape simultan la Editura Random House și în revista sus-menționată. Succesul e considerabil. Mai mult, tot felul de femei din lumea înaltă a New York-ului pretind că ele ar fi modelul care l-a inspirat Capote. Adevărul e
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
primită de Capote. Cartea apare aproape simultan la Editura Random House și în revista sus-menționată. Succesul e considerabil. Mai mult, tot felul de femei din lumea înaltă a New York-ului pretind că ele ar fi modelul care l-a inspirat Capote. Adevărul e că Truman Capote a pus în Holly Golightly câte puțin din celebritățile pe care le frecventa. Și Gloria Vanderbilt, și Babe Paley (considerată cea mai frumoasă femeie a vremii), și Oona O’Neill (fiica lui Eugene O’Neill
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
aproape simultan la Editura Random House și în revista sus-menționată. Succesul e considerabil. Mai mult, tot felul de femei din lumea înaltă a New York-ului pretind că ele ar fi modelul care l-a inspirat Capote. Adevărul e că Truman Capote a pus în Holly Golightly câte puțin din celebritățile pe care le frecventa. Și Gloria Vanderbilt, și Babe Paley (considerată cea mai frumoasă femeie a vremii), și Oona O’Neill (fiica lui Eugene O’Neill și soția lui Charlie Chaplin
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
Chaplin), și Carole Marcus și Gloria Guiness au împrumutat câte ceva personajului. Sam Wasson are dreptate: „Ca orice ficțiune, Holly Golightly era alcătuită din mai multe nonficțiuni. Visele ei despre societatea înaltă sunt împrumutate de la mama lui Truman, neliniștea existențială de la Capote însuși, dar personalitatea ei, care părea să-i aparțină într-un mod atât de intim, provenea din acea coterie de dive din Manhattan pe care Truman le adora cu pasiune. Le numea lebedele lui.” Pentru rolul lui Holly, Truman Capote
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
Capote însuși, dar personalitatea ei, care părea să-i aparțină într-un mod atât de intim, provenea din acea coterie de dive din Manhattan pe care Truman le adora cu pasiune. Le numea lebedele lui.” Pentru rolul lui Holly, Truman Capote o visa pe Marilyn Monroe. Producătorii nu erau prea încântați. Marilyn aflase de la fotograful ei despre carte și părea interesată de rol, chiar dacă nu i se potrivea: Holly reprezenta tipul fetei voluntare, aproape agresive, plină de inițiativă, pe când Marilyn era
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
realitate, și în rolurile care i-au adus celebritatea, o întrupare a fragilității și neajutorării. Ieșirea din această situație potențial explozivă a venit de la Marilyn însăși. Oricât i-ar fi plăcut rolul și oricât l-ar fi admirat pe Truman Capote, nu era pregătită să joace o eroină care fuma dintr-un țigaret de-un metru, bea direct din sticlă, se prostitua în lumea înaltă și asigura legătura între șeful și membrii unei bande de mafioți. Truman Capote, fericit că încasase
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
admirat pe Truman Capote, nu era pregătită să joace o eroină care fuma dintr-un țigaret de-un metru, bea direct din sticlă, se prostitua în lumea înaltă și asigura legătura între șeful și membrii unei bande de mafioți. Truman Capote, fericit că încasase o sumă regească, iese și el din scenă, refuzând să se implice în producția filmului. Mintea îi zbura deja în altă parte: la scrierea unei cărți docufictive, despre masacrarea unei familii din Kentucky. Cartea avea să apară
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
alte zone din Manhattan (Sam Wasson are buna inspirație să ne ofere o hartă numită „New Yorkul lui Holly Goligtly” în care sunt identificate cu precizie itinerariile eroinei, dar și ale celor implicați în realizarea filmului, de la producători la Truman Capote), povestea e plină de suspans și dezvăluiri privind stiluri, comportamente și situații. Dacă, în viața privată a lui Audrey Hepburn, personajul insuportabil era Mel Ferrer, pe platourile de filmare Marele Antipatizat este George Peppard. Tânărul politicos, înțelegător, depozitar al valorilor
Mic-dejun cu Aundrey (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5838_a_7163]