517 matches
-
de „permanență”. Bârfeau, vorbeau continuu despre boli, excreții și organe interne, despre moarte și sfârșitul lumii. Babele (de fapt, femeile peste 35 de ani, prematur îmbătrânite) erau, în general, diforme, obeze și șleampete, cu coafuri „permanent” vopsite roșcat, varice și capoate slinoase. Îmi evocau bătrânele rusoaice de gubernie din romanele lui Gorki și Dostoievski. În agora masificată a cozii poveștile de viață se țeseau naturalist, scatologic și morbid. Moși clămpănitori, parkinsonieni, păpuși dezarticulate. Aproape întotdeauna se aciua câte (cel puțin) un
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ei mi-a mângâiat fața. Gura i s-a înălțat spre mine ca să fie sărutată. Tot corpul îi tremura. Buzele i se întredeschiseseră și limba îi fremăta. Apoi și-a lăsat brațele în jos, a făcut o mișcare bruscă și capotul i s-a desfăcut. Sub el era goală ca Dimineața de septembrie, dar de șapte ori mai puțin sfioasă. - Pune-mă în pat, a gâfâit ea. M-am supus. Strângând-o în brațe, i-am atins pielea, pielea moale și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să nu mănânc eu și să aibă ea... In: Asta v-a enervat rău... I: Da, când fata a venit jos plângând, am văzut-o cu genunchiul zdrelit..., am văzut roșu..., m-am dus sus la ea, în papuci și capot. Am acuzat-o, i-am spus: Cum îți permiți să lovești copilul meu, ai văzut cum se naște și crește un copil singură, cum mi l-am crescut eu pe al meu. A dat și ea, am dat și eu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
diminețile vizitelor doctorului Philobosian, cât și natura afecțiunilor lor, care mergeau de la glezne sucite pe ringul de dans până la julituri mai intime, ceva mai sus. Lucruri față de care fetele nu arătau nici urmă de pudoare, deschizându-și dintr-o mișcare capoatele de mătase și spunând: ― E foarte iritat, doctore. Fă ceva. Trebuie să ajung la cazinou până la unsprezece. Toate fetele astea erau acum plecate, scoase din oraș de părinții lor Încă de la primele lupte, cu câteva săptămâni Înainte, trimise la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
erau acum plecate, scoase din oraș de părinții lor Încă de la primele lupte, cu câteva săptămâni Înainte, trimise la Paris sau la Londra, unde Începea sezonul, iar casele erau tăcute când trecea doctorul Philobosian pe lângă ele. La gândul tuturor acelor capoate desfăcute simți cum Îl mai lasă Încordarea. Dar apoi dădu colțul, ajungând la chei, și senzația de pericol Îl cuprinse din nou. Dintr-un capăt al portului până În celălalt, soldați greci extenuați, cadaverici, murdari, șchiopătau spre punctul de Îmbarcare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Phil să evite neuitându-se la mine? Oare fantomele fetelor lui levantine bântuiau aceste examinări superficiale, sugerate de delicatețea claviculei mele, sau de ciripitul plămânilor mei mititei, Înghesuiți? Încerca oare să nu se gândească la palate pe apă și la capoatele descheiate sau era pur și simplu obosit, bătrân, pe jumătate orb și prea mândru s-o recunoască? Indiferent care ar fi fost răspunsul, an de an Tessie mă ducea, loială, la el, ca răsplată pentru un gest caritabil din timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făcut. Cornurile, cafeaua, bucățelele de zahăr Împachetate În hîrtie, ziarul de la Clermont-Ferrand... Maigret, În fotoliu, lîngă fereastră, fuma prima pipă, Îmbrăcat În pijama, bînd cafeaua cît putea de Încet. CÎnd Îi auzi exclamația, doamna Maigret ieși imediat din baie, În capot cu flori albastre și periuța de dinți În mînă. Ce s-a Întîmplat? — Uite... Pe prima pagină consacrată orașului Vichy: fotografia doamnei În lila. Era mai tînără cu cîțiva ani și se vedea că făcuse un efort să zîmbească. — Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
bibliotecile municipale și librăriile care fac abonament de lectură. O ștampilă cu tuș violet indica numele librarului și adresa. Puse cartea la loc și ieși din casă. O fereastră se deschise În dreptul lui. O femeie cu bigudiuri În păr și capot Îl Întrebă: — Spuneți-mi, domnule comisar, e adevărat că se poate vizita? Expresia Îl surprinse și o clipă nu Înțelese Întrebarea. Cred că da, pentru că există o cameră mortuară și ușa e Întredeschisă. — Poate fi văzută? — După cîte știu, sicriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Tashiro știe să folosească un obiectiv cu unghi larg de deschidere. Apoi, mai era albumul „Semnificația amintirilor”. Ea fusese pe deplin conștientă că este fotografiată și chiar Își luase o poză corespunzătoare... o fotografie de-a ei... Îmbrăcată doar În capot, prin care se distingeau clar conturile. (Oare cum de Își permisese să se lase expusă privirilor mele: din dezinteres, sau fusese distrată? Oare Își dăduse seama de ceea ce făcea sau o făcuse pur și simplu dintr-o cochetărie firească?...) Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu ei vreo două ore, nu știau cu ce să mă servească de-ale gurii, și, după o mică întârziere, anume calculată, odată cu aducerea clondirului cu țuică, desfăcui micul pachet ce-l țineam la mine, și le dădui; ei, un capot înflorat, de „bună calitate”, mă asigurase doamna Pavel, iar lui o tabacheră de metal argintat, cu încrustări și reliefuri geometrice, nouă, cumpărată de mine de la un bijutier evreu, prieten cu tata, o marfă comună dinainte de război. Era lucrată cu migală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și în parte nepăsător ca păsările cerului. Doream să-l văd și pe primar, dar era plecat la oraș, se întorcea a doua zi. Soția lui Lung, vrând să-mi facă plăcere, sau bucuroasă ea însăși, își puse pe ea capotul ce i-l dădusem, și o clipă fața-i străluci de frumusețe. Lung, zâmbind, își trecu țigările din pachetul lor, cum le cumpărase, în tabachera de metal; adăugă, glumind: - Așa tabacheră cere numai țigări boierești! M-am boierit, domnule judecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vorbeam asemeni. Mai era din parte-i o anume ciudățenie de comportament, potrivit căreia i se părea firească (știam de la mătușă-sa, care făcuse cândva haz) primirea unui musafir de către o femeie (era vorba de ea), îmbrăcată numai într-un capot tras la repezeală peste trupul gol abia ieșit din baie, încins însă - în acoperire completă - cu un cordon strâns bine pe mijloc, neavând nici o importanță că musafirul, fie el și bărbat, era înștiințat, drept scuză, asupra vestimentației grăbite, purtarea fiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Eram din nou elev de liceu, lucrările de sinteză de peste an. Seara, târziu, era la mijlocul lui mai, nemairezistând, m-am întors la casa muribundei, convins să-i vorbesc. Am bătut la poartă; mi-a deschis aceeași doamnă, purta acum un capot maro cu desene în locul rochiei cu care ne întâmpinase dimineața, probabil cea mai elegantă ce o avea. - Sărut mâna, vorbii. - Domnul judecător! făcu mirată. - Aș dori să stau de vorbă cu doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
el îmbrățișându-l. - Să nu ne uitați, rostii. El mă îmbrățișă din nou. 20. Când ajunse acasă, Marga Popescu deschise ferestrele dinspre curte, atentă la perdelele de voal, albe și lungi, - nu le mișca nici o adiere. După ce-și puse capotul pe ea, ieși în curte, potrivi furtunul pe care-l ținea într-o ladă lângă cișmea și stropi asfaltul încins din fața ferestrelor, răcorindu-l. Apoi intră în casă, își făcu un duș și la urmă se întinse pe canapeaua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
singurătatea să îți intre în casă, în oase. După un timp singurătatea îți va pătrunde în oase). Ca un adolescent, tremurând și cu gura deschisă, sărmanul meu apartament tânjește după o prezență feminină. Același lucru mi se întâmplă și mie. (Capotul ei, cremele hidratante, caseta cu bijuterii din sertarul cu desuuri - nu mai sunt aici, toate au dispărut.) În casa mea sunt îngrămădite covoare crem, o canapea acoperită cu piele de rinocer și un pat oval ca o cuvertură de satin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
azi o fată cât se poate de fericită, spuse tatăl meu răgușit Nu-i așa, scumpa mea? Vron își înclină capul în semn de aprobare. — E o zi deosebită pentru Vron. Arată-i, Vron. Vron se ridică, adunându-și cutele capotului. Se duse la măsuța de serviciu și luă de sub ea o revistă pornografică, numită Debonair... Drept să spun, eu îmi cunosc revistele pornografice: Debonair făcea parte dintr-o categorie inferioară, destinată labelor muncitorilor necalificați, cu multe gospodine deșănțate sau suedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cluburilor corupte, în cârciumile prospere, în strălucitoarele apartamente ale arabilor. Lui Mandy și Debby li se potrivea rolul, păreau destul de dure pentru așa ceva, mai cu seamă Debby, care mă privea numai în ochi, oferindu-mi atingeri-de-genunchi și dezvăluiri făcute de capot, care mă împinseseră pe punctul de a-i cere numărul de telefon. Bineînțeles însă că mi-am dat seama că gestul ar fi fost gratuit. Aveam deja numărul ei de telefon. Am completat un cec de trei sute douăzeci de lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Agnes își pierde răbdarea și onorariul. Eu mi-ara scos picioarele pe geamul Boomerangului, când se aud palme grele căzând pe capota mașinii. Mi-am zis: tribunalul. Poliția de moravuri! Mi-am îndreptat gâtul. O gospodină frumoasă, îmbrăcată cu un capot se uita la noi prin geamul deschis, fața fiindu-i încadrată de pantofii mei. — Grăbește-te, amice, îmi spuse ea. Ești pe drumul de acces în curtea mea! În aceeași clipă Agnes îmi scuipă sula din gură, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu forme ascuțite. Cotul îi alunecă și râse fără motiv. A venit ora repetițiilor. — Pentru ce? Pentru capodopera mea, John. — Faci repetiții? — Tu trebuie să faci repetiții, John. Ar fi trebuit să mă distribui în filmul ăla, John. Își strânse capotul. Ridică paharul, trei înghițituri, patru înghițituri. Se apropie de scară. Se lăsă cu toată greutatea peste balustradă, peste parmaclâc, peste sistemul de protecție. Îmi luă mâna. Asta era camera în care dormea mama mea. Aici a murit. Pe pat, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care dormea mama mea. Aici a murit. Pe pat, un alt pat, îmbrăcată cu mătase de un verde țipător - mătasea oamenilor, nu a viermilor, părând umedă, cu pete lucioase, ca morganicele băltoace de pe macadamul fierbinte - era toată înveșmântată în regalitatea capotului. Nu mi-a aruncat nici o privire, Vron. Pătrunsă de gravitatea momentului, se adresă oglinzii mari de pe peretele din față. În opinia mea, imperfecta oglindă nu oferea decât o imagine cenușie a norișorilor învolburați. Dar pentru Vron oglinda nu făcea altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ei brut. — Depinde de carte, John, începu ea din nou. Unele cărți sunt mai adulte decât altele, John. Mai explicite. Fără ca ochii ei să-i întâlnească pe ai mei, Vron se ridică și, cu tot gâtul întins, își dezlegă părul. Capotul îi alunecă ușor de pe umeri: cu un gest explicativ sau dezvăluitor al ambelor mâini își dădu jos capotul. Sunt cărți în care oferi mai mult decât altele. — Și depinde cât de mult vrei să oferi, John. Acum îngenunche, îndreptându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Mai explicite. Fără ca ochii ei să-i întâlnească pe ai mei, Vron se ridică și, cu tot gâtul întins, își dezlegă părul. Capotul îi alunecă ușor de pe umeri: cu un gest explicativ sau dezvăluitor al ambelor mâini își dădu jos capotul. Sunt cărți în care oferi mai mult decât altele. — Și depinde cât de mult vrei să oferi, John. Acum îngenunche, îndreptându-și spatele și i-am putut vedea tot decorul fastuos - pantofii lungi și ascuțiți, ciorapii plasă, tocul argintiu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
altele. — Și depinde cât de mult vrei să oferi, John. Acum îngenunche, îndreptându-și spatele și i-am putut vedea tot decorul fastuos - pantofii lungi și ascuțiți, ciorapii plasă, tocul argintiu ca de revolver al chiloților, sutienul cu bretele duble. Capotul i-a alunecat de pe umeri. — Sunt cărți care se mișcă o dată cu timpul, John. Și cu toate astea, mai poți face încă artă. Își întinse spatele cu ambele mâini, ținându-și gâtul încordat și umflat. În timp ce se descheia - aripile i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oraș. Așteptam sub fereastra ei ușor înfrigurat. Mi-era teamă să nu fiu surprins. D. mă pitise după o tufă mare de oțetar, chiar în dreptul ferestrei. Lumina, într-adevăr, s-a aprins. Curva a intrat în odaie. Era într-un capot gălbui. Și l-a scos și a rămas într-un furou albastru. Se plimba nehotărâtă prin cameră, parcă nu știa ce să facă. A privit în șifonier, a aruncat o rochie pe pat. A tras un lighean de sub pat. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și-și dădu ochii peste cap. Și eu, de colo, nu știu de ce mai Întreb, zise el. Cine putea fi, la ora asta? Isaac era Înveșmîntat cu ceva ce mi s-a părut a fi un straniu metisaj Între un capot, un halat de baie și o manta din armata rusă. Papucii matlasați se asortau la perfecție cu o beretă din lînă, cadrilată, cu ciucure și baretă. — Sper că nu te-am scos din pat, am zis eu. — Da’ de unde. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]