1,971 matches
-
când gura zâmbește/ Și când viața în toi ni se pare/ în mijlocul nostru ea hohotește". în ceea ce privește textul al doilea, cel al versificatorului de duzină, aici intervenția lui Sorescu se reduce la operarea a numai patru substituții, pentru a obține poezia Capriciu: scaunele în loc de persoanele, așezi în loc de iei, murit în loc de dormit și sufletul în loc de copilul. Aceeași metodă, a relaxării, poate fi aplicată poeziilor Drumul și Fuga, al căror numitor comun este paradoxul zenonian al mișcării, acceptat în prima dintre aceste poezii, dar
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
cheie) planuri de romane, profiluri de personaje, fișe de lectură, observații din viața cotidiană, pagini de fapt divers decupate din presă, mari revelații, vise, fantezii de tot felul, judecăți estetice și morale, gânduri politice, amintiri ieșite la suprafață printr-un capriciu al memoriei. Intrat într-un asemenea univers, cineva din afară este complet derutat, dacă nu șocat. Cum e posibilă ca formidabila coerență narativă să aibă la bază asemenea elemente? Totul seamănă cu aparenta harababură dintr-un atelier de electrotehnică în
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
a nu mai vorbi de scrierile din raza Bisericii care afurisesc sodomia, nu am putea-o acuza nici de inflație, nici de demagogie, întrucît e vorba de un domeniu esențial al umanului. Aparența sa de nefixare, de varietate deconcertantă, de capriciu impenitent constituie tocmai măsura însemnătății sale. Elocvent, Platon atribuia paradoxurile iubirii unui daimon, id est unei zeități, lămurind patosul său prin imaginea androginului, dramă a diviziunii Unului, metaforă mitică a unei căutări insațiabile, a unei nestinse nostalgii. Ceea ce în Antichitate
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
leagă. Crima nu mai e comisă... Colecția poate lua forme obsesionale și idioate: colecție de cutii de chibrituri sau de capace de bere! Există însă și colecții care se constituie într-un mod mai liber, mai puțin rigid, la voia capriciilor irepresibile și a hazardelor. Atunci, elementele adunate laolaltă scapă autorității unui domeniu strict delimitat, pentru a compune diagrama dorințelor și a dezvălui, în secret, schița unui autoportret. Prin alegerile făcute, tatăl nu desenează contururile unei identități precise, ci schițează o
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
Alutania) e blamată ca o provincie ingrată, neoturcească prin excelență, în care moravurile și instituțiile fanariote cunosc o recurență viguroasă. Oricît ne-am strădui să detectăm în simțămîntul de inadaptare acută a lui I. D. Sîrbu o sensibilitate excesivă sau un capriciu, iată că avem o justificare în plus a întristătoarei incomprehensiuni de care a avut parte, printr-un eseu al Sorinei Sorescu, apărut în 1999, unde în altă parte decît la Craiova? Aflăm de acolo că oropsitul prozator ar fi fost
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
problemă, toți răspund nemijlocit acestei întrebări latente. Beneficiar al unui limbaj gata constituit, ceea ce era în firea lucrurilor, dar și al unui limbaj care-și redobîndise dreptul la asumarea propriei sale existențe, un fapt care ținea, de această dată, de capriciile istoriei, Marin Gherasim se găsește, în deceniul șapte, la intersecția a două tendințe: una a gestului exploziv, a expresiei seduse de propria ei vitalitate și de conștiința proaspătă a libertății - a cărei consecință era un expresionism lirico-abstract - și una a
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
pe aici. Adevărurile noastre nu se impun în fața naturii, ne confirmă transpirațiile spirituale și atât. Cât mai avem de filozofat ca specie, o vom face pentru ca lehamitea să nu își arate îndreptățirea. Vom crea principii și concepte pentru orice neghiobie, capriciu sau viciu, vom merge până la capăt în a ne confirma pe noi înșine. Ne vom investi astfel gândirea în gol până când golul va deveni divinitate, un zeu care știe totul de la noi. * Câte revelații căutând zădărnicia. * Friedrich Wilhelm Heinrich Alexander
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Cu căldura inimii și cu exemplele bune se modelează și se înfrumusețează personalitatea copilului. Greșeli Urmările unor greșeli săvârșite în educația timpurie a copilului se perpetuează toată viața. Greșeli Dragostea fără măsură, toleranța excesivă, scutirea de orice îndatoriri, satisfacerea tuturor capriciilor, oferirea unor sume de bani peste nevoile reale prejudiciază grav educația copilului. Dificultate În educație se poate greși ușor dar este foarte greu, uneori chiar imposibil, de înlăturat urmările. Prevenire Alunecarea spre viciu trebuie prevenită și oprită de la primele manifestări
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
sunt aceia care le pun note mari, nu-i încarcă prea mult cu materia de studiu, nu pun absențe, cu alte cuvinte nu le fac zile grele. Robi Părinții care din prea multă dragoste îi satisfac copilului cele mai fanteziste capricii se transformă în robi ai acestuia. Școală Școala nu mai este cu adevărat școală dacă frecvența elevilor este cvasi facultativă, învățătura aproximativă, notarea și promovarea se fac după criterii obscure iar disciplina se află în mare suferință (nu numai a
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
tentațiilor unui viciu decât să te debarasezi de el, după ce s-a înrădăcinat. Troc Binele făcut cu intenția vădită de a fi răsplătit cu un alt bine nu se poate numi binefacere (în sensul biblic), ci mai curând troc moral. Capricii Capriciile pot fi întâlnite la persoane de toate vârstele și din întregul spectru social. Probabilitate E puțin probabil că mai poți să ți recâștigi încrederea și prestigiul în fața celor pe care i-ai dezamăgit. Caracter Caracterul, ca trăsătură definitorie a
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
unui viciu decât să te debarasezi de el, după ce s-a înrădăcinat. Troc Binele făcut cu intenția vădită de a fi răsplătit cu un alt bine nu se poate numi binefacere (în sensul biblic), ci mai curând troc moral. Capricii Capriciile pot fi întâlnite la persoane de toate vârstele și din întregul spectru social. Probabilitate E puțin probabil că mai poți să ți recâștigi încrederea și prestigiul în fața celor pe care i-ai dezamăgit. Caracter Caracterul, ca trăsătură definitorie a personalității
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
deja de multă vreme și ceea ce a fost, de foarte multă vreme, hotărît."- p. 160). E reticent față de autorii sau lucrările aflate la modă (Spengler, Nietzsche în forma vulgară a asimilării lui), respingînd spontan orice curent ce se bucură de capriciile unui public pentru care singurul criteriu de apreciere e virtutea de a fi în vogă. Merge pînă acolo că refuză să publice o prelegere despre Hölderlin atunci cînd constată că, printre intelectualii vremii, era un obicei să te declari un
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
filmele rusești, ochiul adulmecă o altă scară a lucrurilor și obiectele înseși aspiră la o nouă formă de eternitate. Sala de expoziții și muzeul rămîn, undeva, în urmă, iar locul lor îl ia lumea elementară; pămîntul, vegetația, vibrațiile atmosferei și capriciile meteorologice. Această navetă stereotipă și, în felul ei, confortabilă, între spațiul intim al artistului și natura frustă părea, pînă nu demult, un bun cîștigat definitiv și inalterabil în dinamica lui interioară. Numai că artistul contemplativ, evazionist și măcinat de candori
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
cu limba română scrisă azi? Andrei Cornea a publicat acum câțiva ani un articol despre neoromână în Dilema. Mi-e greu să mai adaug ceva. Se scrie și se vorbește într-o altă limbă decât cea cu care, dintr-un capriciu al cronologiei, m-am deprins eu. N-ar fi grav, dacă noua limbă ar fi la fel de bogată și de nuanțată. Mi-e teamă că e săracă și idioată. M-am întrebat de ce Dumnezeu nu scriu și eu în neoromână, aș
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
stocat bufetul/... Să vedem dacă măcar/ temele ți le-ai făcut:/ În ce an și-n ce hotar/ a domnit Menumorut?/ Ce oraș e capitală/ în Volta Superioară?/ Saltă-te la verticală,/ pune mâna pe vioară,/ și pe loc interpretează/ Capriciul de Paganini.../ Nu te-ascunde după vază,/ nu urla, c-aud vecinii! Ah, copil fără conștiință/ Dă-te jos de pe dulap,/ Că de nu - mă amenință -/ Îți trag cu bazooka-n cap!ť/... Nu c-ar vrea să mă termine,/ dar
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
cînd artele nu erau încă diferențiate. în toată această gesticulație se poate lesne citi o stare de impas și disperare. Ieșirea artistului în stradă, denunțul inutilității de a crea paralel cu viața și dezvăluirea nenumăratelor disfuncții sînt mai mult decît capricii ale unei simple dorințe de înnoire. Ele sînt forme specifice de luptă, strigăte împotriva încorsetării individuale și încercări alternative de a lărgi orizontul libertății. Acte lucide, aceste acțiuni au și o doză de dramatism, măcar și numai pentru a salva
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
cu tatăl său, mort de mult (cap. 15 din Cartea a patra. Trenul de Pietroșița), mi se pare o parafrază ironică după dialogul lui Hamlet cu fantoma părintelui uzurpat, cerând răzbunare. Cursul epic este gata în orice moment să suporte capriciile prozatorului: personajele (sau dublurile lor) pot să moară și să-și reia apoi cursul vieții, rejoacă episoade ale trecutului lor sau sunt preocupate de clipa prezentă, se supun unui destin tragic (ca în Cartea a cincea. Pedeapsa) sau sunt lăsate
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
ca legat de acele ipostaze. Același lucru se petrece și la nivelul literaturii. Fiecare carte este prezentă în mintea ei printr-un element definitoriu, care nu este, de cele mai multe ori, purtătorul mizei narative a respectivului roman. Prima uimită de aceste capricii ale memoriei este chiar Nora Iuga: " De ce tocmai săpunul lui Leopold Bloom! Și din Durell, de ce tocmai fetițele prostituate, și din Orbirea lui Canetti de ce Fischer șahistul, și din Malcolm Lowry, de ce Nux Vomica și din Gabriela Adameșteanu, de ce ochii
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
partidelor de idei", discuție "teribil de hazlie". Mai de mult, au existat două tabere net distincte: liberali și conservatori, acum însă s-au înmulțit parcă prin sciziparitate, "întâmplător, dintr-o conjunctură parlamentară, dintr-o ceartă, dintr-o învoială, dintr-un capriciu". și mai există o explicație: "fripturismul", demisia dintr-un partid pe motiv că e "trădător de neam" și înscrierea în alt partid "salvator de neam". Tot la nivel politic, se iscă un proiect de lege a presei, mai vechi, plagiat
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
se leagă firele acțiunii este cârciuma nu trebuie să mire pe nimeni) este România tranziției, țara tuturor compromisuri-lor morale, în care, peste noapte, tot ce este alb se transformă în negru, negrul devine alb, iar destinul oamenilor depinde exclusiv de capriciile hazardului. Viața în jungla urbană este o loterie la care unii pierd, alții câștigă, aproape independent de calitățile lor intrinsece. Dincolo de micile incursiuni metafizice, tema acestui roman este, indiscutabil, lipsa de comunicare a oamenilor în România de azi. Inginerul Matei
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
operei, a apărut și "conștiința manevrabilității esteticului. Mai exact, criticii au învățat nu doar cum să deosebească valorile de non-valori, ci și cum să le substituie pe cele din urmă celor dintîi. Inatacabilul gust e liber a-și satisface orice capriciu ori interes". O vinovăție nespus de grea apasă astfel pe umerii de umbră ai junimistului: "Dacă Ibrăileanu face din Vlahuță un scriitor de prim rang, gustul e de vină; dacă Mihail Dragomirescu identifică în Panait Cerna un mare poet, iar
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat), Robert Musil (predispoziția mitteleuropeană către banalul cotidian, obiectele din imediata noastră apropiere), Mircea Horia Simionescu (utilizarea numelor unor obiecte sau acțiuni ca pretexte pentru declanșarea unor derulări epice) și Nora Iuga (capriciile memoriei, care aduce aleatoriu la suprafață chipuri, replici, întâmplări, sentimente, din epoci diferite). Totul se topește într-o scriere de mare frumusețe, o adevărată simfonie a Eu-lui profund al unui om care își rememorează cu delicatețe și infinită grijă pentru
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
numele de scriitor:,Uite cum stau lucrurile, se străduia Henrieta să-și limpezească gândurile: după ce muncesc, construiesc, descoperă, inventează, se iubesc, își perpetuează specia, oamenii rămân în suflet cu o insatisfacție ce n-are nici o motivație reală, un fel de capriciu privind întreaga existență. Ei năzuiesc către ceva ce nu are formă, ceva care să înlăture amenințarea pieirii și să le dea iluzia suspendării tuturor preocupărilor care i-au acaparat... Da, da, știu acum despre ce e vorba... Te-ai gândit
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
Perahim, ori Delaunaiy. Jerbe de culori, ce a mai rămas din materia dumicată cu elan decăzut, amestec de voință de Sardanapal și de Midas, legături improbabile, surprinzătoare, dar nu atît de extreme încît să nu placă. Din cînd în cînd, capriciul unui ritm, al unei rime. Transcriu, pentru veselia lui gratuită, în pas săltat, arătînd că știe carte - avangarda e culturală, sau nu e deloc - și se știe și juca, Madrigal-ul pentru Melanie Maxy: "Lasă luna grîul să și-l
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
în recenta și aiuritoarea "campanie" e tocmai caracteristica de bază a pesedismului: lipsa de seninătate și grație. Bolovănoși, primitivi, greoi în gesturi și lipsiți de flexibilitate în limbaj, pesedeii creează impresia c-ar fi niște amărâți de mujici pe care capriciul unui regizor deșuchiat i-a îmbrăcat în majore-te. Trecerea de la albastru la roșu s-a făcut tot ca o for-mă a brutalității neocomuniste, într-un moment în care ochii oamenilor erau îndreptați în altă parte. După încheierea mascaradei
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]