32,043 matches
-
aceste inovații este adjectivul fițos, derivat cu sufixul -os de la substantivul fițe, într-un mod absolut firesc, repetînd procesul derivativ care a produs, din expresia similară a face mofturi, adjectivul mofturos. Fițos se folosește cu două sensuri principale: aplicat persoanelor, caracterizează tendința de a face mofturi, de a avea pretenții nejustificate; aplicat obiectelor, indică apartenența la categoria de produse de lux, căutate în primul rînd pentru prestigiul social pe care îl demonstrează. Pentru ambele sensuri, sfera semantică tipică este cea a
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
lipsei de bani și de strategie” (observator.info, 2003); “un volum cu titlu fițos, ce se vrea epatant” (observatorcultural.ro). Și mai inovatoare e folosirea locuționară a construcției de fițe: sinonimă celui de-al doilea sens al lui fițos, formula caracterizează obiecte și spații alese “pentru impresie”, în funcție de standardele modei și ale luxului: “Parada cîinilor de fițe” (EZ 12.02.2004), “un restaurant «de fițe»” (eva.ro), „sună ușor a mâncare de «fițe»“, “vezi-doamne, nu mai putem fără broccoli acum!” (viva
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
Dorei e un neputincios răsfățat, mama ei are forța impulsurilor necontrolate, un cuplu dotat cu autoritate de societatea tradițională, dar incapabil să și-o exercite. O sexualitate liberă, lipsită de bucurie, redusă la gesturile unui viol în grup. Constantin Cojocaru caracterizează caricatural absența bărbăției la bărbatul capricios cu scurte și dureroase străfulgerări de luciditate. Lucia Ștefănescu, mamă iubitoare, trece mereu pe lângă adevărul Dorei, autoare fără de voie a tragediei. Beneficiari ai libertății obținute de generația care a luptat pentru “puterea florilor” ei
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
prietenilor săi de temele generației lor: absolut (sensul ultim, moartea și rostul vieții), identitate națională (deși tangențial; problema exilului nici nu se pune), Istoria față de interpretarea ei creștină (istoria duce la mîntuire), sentimentalism sau (și) sobrietate, răceală. Eugen Ionescu e caracterizat printr-o contradicție și, apoi, o cascadă de calități: „omul acesta lucid, caustic, corosiv cu alții, era uneori leșinat de dulceag în sentimentele lui amoroase pînă a fi melodramatic, el care detesta melodrama ca pe un gen vulgar”, „Eugen era
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
din Noaptea cabotinilor, Chitlaru din Opinia publică, Tufaru din Cartea lui Ioviță, Nebunul din Moartea accidentală a unui rebel). De neuitat sunt Însă și alte creații ale sale de mare profunzime și subtilitate, lucrate cu inteligența și migala care-l caracteriza: Smerdeakov ( Frații Karamazov), Contele de Warwick (Ciocârlia), Crăcănel, Soldatul Honterius (Evul mediu Întâmplător), Profesorul de filosofie (Burghezul gentilom), Topaze, Locatarul (Există nervi), Richard II, roluri de o complexă și diversă varietate. De fiecare dată talentul său de netăgăduit a radiat
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
dincolo de orice partizanat și astfel artistic cu atât mai eficientă. Căci nimic nu este întâmplător în această recoltă de multe cicluri, altfel dăruite celei mai pure gratuități, jocului, liberei risipe, năstrușnicelor combinații, curioaselor teme și unei subterane muzici care o caracterizează, semnând fiecare vers cu numele lui Petre Stoica. Un moralist căruia, oricât ar protesta, bătrânețea îi convine. O intuiție de-a mea, de prin 1956.
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
în soluție salina, prin fermentație, a unei concentrații de acid lactic, pornind de la glucidele existente în produse. Fazele fermentației lactice sunt : 1. Heterofermentativă dată de Lactobacillus, Leuconostoc, Streptococcus care transformă glucidele în acid lactic și acid acetic, etanol, manitol. Se caracterizează prin degajare de CO2 (foarte tumultoasa), temperatura optimă de degajare fiind de 15-20˚C. 2. Homo fermentativa în care glucidele rămase și manitolul sunt transformate în acid lactic cu degajarea de CO2 în cantitate mică. Aciditatea produsă crește în final
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
cu caremi tratase paltonul Îmi trecuse mai ales când l-am zărit Întorcându-se tot Într-o fugă cu ce-i cerusem. Hai să facem repede o capcană, i-am zis ieșind din groapă. Am apucat cu nerăbdarea ce mă caracterizează, valul adus, desfășurându-l. Folia groasă, transparentă se dovedise a fi exact ceea ce căutam. L-am trimis să aducă și niște țevi metalice ușoare pe care le-am Înfipt În pământ și peste care am improvizat destul de repede o mică
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
a Luceafărului, acesta afirmă că„spațiul său existențial se contaminează astfel, prin posibila fuziune cu spațiul psihic al pământenei” (s.n.), de cele două câmpuri energetice ale condiției umane: patima și suferința”. Dacă admitem că profanul și sacrul, imanentul și transcendentul caracterizează lumi diferite, atunci o idee ca aceasta este extrem de valoroasă : „Hyperion vrea să insereze În sfera lucrurilor nemuritoare o nouă valoare, un nou spațiu: spațiul spiritual al iubirii pentru o ființă omenească”. Din păcate, această năzuință este Înțeleasă de Cătălina
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
Din sine pururi naște,/ Doar vălul său e’n absolut,/ Nici ea nu se cunoaște”. La rândul său „Menit e omul de cu zori/ Doar umbre să cunoască”, În timp ce conștiința sa „E-un martor fără vină”. Totuși, În lumea această caracterizată prin finitudine, există o ființă care poate face din absolut (relativ, În viziunea Demiurgului) un reper existențial fundamental. El se numește geniu și reprezintă piscul cel mai Înalt al gândirii și creativității umane. Caracterizarea geniului (cu uneltele poetice atribuite de
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
românesc mergea măreț și liniștit pe albia cunoscută, verificată, Eliade încearcă să-i mute cursul. Agită spiritele, schimbă conflictele, tipologia..." "Un spirit al amplitudinii", "al întregului", "un spirit al totalității", aceștia sunt termenii deseori folosiți de Simion pentru a-l caracteriza pe Eliade dar care i se potrivesc și lui însuși. Spuneam și mai sus: critica sa este mobilizată de viziunea totalității. Se poate vedea în multe din cărțile sale, în trilogia critică închinată "ficțiunii jurnalului intim" și la fel în
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
Atingînd în treacăt acest moment, Cornelia Cîrstea pedalează, în analiza poemului respectiv, doar pe "temeiul clasic al romantismului" pușkinian. Discuția ceva mai amplă despre deschiderea operei pușkiniene spre poetica realismului își găsește locul în cadrul analizei romanului în versuri Evgheni Oneghin; caracterizat ca o operă aflată "la confluența romantismului - ca aspect și stare de spirit și construcție tipologică - cu realismul - ca viziune totalizatoare a vieții și ca discurs narativ, detașat, obiectiv", acest "roman liber" (l-am citat pe Pușkin) este însă calificat
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
specialitate de 23 de ani și o trimiți În multe țări. În fiecare număr ai articole personale și observații critice, care judecând după scrisorile pe care le primești sunt foarte apreciate. Personal, sunt tentat să cred că trăsătura care te caracterizează cel mai bine este cea de cercetător și om de știință. Cred că ai ajuns om de afaceri din necesitate, nu din Înclinație. Totuși, sunt convins că la un moment dat a trebuit să te axezi mai mult pe business
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
pîclă deasă pe creier..." Nu discut cu cîtă dreptate împarte poetul responsabilitatea pentru eșecul mișcării politico-naționale basarabene de la sfîrșitul secolului trecut, acesta fiind un subiect mai delicat, dar trebuie să observ că principalul actor și perdant în acele frămîntări este caracterizat reușit, fie și cam dur; "zdreanță de neam", "cușmă de nori peste ochi", "o pîclă deasă pe creier" sînt expresii care merită să nu fie trecute cu vederea. Eugen Cioclea este un poet născut, nu făcut, cum sînt atîțea alții
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
Enescu depășește etapa citatului folcloric, bazele creației sale putând fi dezvăluite prin analize scalare sau prin descoperirea arhetipurilor muzicale utilizate. Evoluția Preludiului se face prin dezvoltarea ritmicomelodică a trei motive muzicale de o simplitate arhaică, a căror structură inițială se caracterizează printr-un modalism oligocordic, sugerând apartenența la straturi vocale străvechi, stilizate și valorificate instrumental. Ex. nr. 1: George Enescu - Suita I pentru orchestră, op. 9, partea I Preludiu la unison, m. 1-3; MOTIVUL I Acest motiv muzical enescian, poate fi
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
Sfintei Liturghii, p.84, s. 4-5. footnote> Ex. nr. 14: Al doilea motiv muzical enescian corespondență în muzica bizantină<footnote Nectarie Ieroschimonahul - Brațele părintești, gl V, în: Cântările Sfintei Liturghii, p.247, s. 4. footnote> Motivul secund expus în Preludiu, caracterizat printr-o exprimarea laconică, alcătuit doar din trei sunete, apare dezvoltat în măsurile 52-54, prin formarea unei melisme în jurul sunetului median. Ex. nr. 14: George Enescu -Preludiu la unison, m. 52-54 În ceea ce privește muzica de cult, primele patru sunete din această
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
am găsit mult rău dar asta nu m-a Împins decât să fac și mai mult bine. Cred În "iartă și uită". Am Înțeles, În final, de ce viața mea curge cu viteza luminii. E mânată de aceeași nerăbdare care Îmi caracterizează inima si spiritul. Încă mă mai lupt cu timpul și cu mintea mea care nu tace niciodată. Consider că cine nu a iubit cu adevarat, măcar o dată in viață, este un om sărac. Trăiesc la capătul pământului, legănată de frunze
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
una alegorică, esențializată, iar personajele sunt caractere puternice, memorabile, dar rotunde, având infinite trăsături în nuanțe din cele mai diverse. Aceste perticularități ale teatrului liric fac ca receptarea să fie o trăire personală și înălțătoare. Cu tot fastul care îl caracterizează, spectacolul de operă este o experiență unică și efemeră, ce își găsește adevărata strălucire în cea mai profundă intimitate a spectatorului, dar și a artistului liric. Importanța variabilelor, așa cum reiese din rezultatele experimentului și din informațiile oferite de soprana Carmen
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
Traiectoria componistică parcursă de creatorii români în secolul al XX-lea confirmă aspirația acestora către realizarea unei arte adânc înrădăcinate în solul atât de fertil al culturii autohtone, într-un cuvânt, crearea unei arte profund originale. Afluxul de modernitate ce caracterizează o creație, dinamică prin varietatea temelor propuse și a mijloacelor sale de expresie, conduce la apariția unui proces de configurare a unei școli distincte, care să consolideze, să accentueze constantele și variabilele unei deveniri ascendente în muzica cvartetului românesc. Momentul
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
ciclul cvartetelor sale romantic-clasicizante, dar de inspirație românească, Cvartetul de coarde nr.7 în la minor. La Leipzig, 1924, apare Cvartetul de coarde op.10 de Ionel Perlea (1970). Atât cvartetul de Rogalski, cât și cel compus de Perlea se caracterizează printr-o modalitate concretizată în limbaj și formă, într-o rigoare neoclasică sub raportul conciziei și unității ciclului de mișcări. Suplețea scriiturii instrumentale și eficiența detaliilor sunt alte calități ale celor două compoziții. Ele dezvăluie predilecția autorilor lor pentru climatul
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
contrariilor. Saxofonul a avut un aport complementar corului, suplinind rolul unor virtuale voci grave. În secțiunea Piu mosso,(إ = 76, măs. 23-64) acest lucru se va schimba; instrumentul se detașează de fundal, linia sa melodică având un profil crenelat, divers, caracterizat prin salturi ample, de o mobilitate intervalică destul de contrastantă față de secțiunea anterioară. Cu toate acestea, materialul sonor este același. Anterior el era observabil pe verticală, în timp ce în Più mosso același set de sunete (do, reb, re, mib, fa, sol, lab
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
Dumnezeu, devenind o fecioară castă în loc de mire. Verna Harrison<footnote „Gender, Generation and Virginity in Cappadocean Theology”, în The Journal of Theological Studies, 47, 1996, p. 38-68. footnote> indică modul în care acest al treilea stadiu al vieții spirituale este caracterizat de temele fundamentale ale spiritualității gregoriene: „Sufletul care Îl caută pe Dumnezeu trebuie să se avânte dincolo de granițele propriei capacități spre incomprehensibil. În această situație, cererea tânărului de a dobândi, poseda Și controla Înțelepciunea trebuie să fie abandonată”<footnote Frances
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
129; trans. 104; cf. Bernard McGinn, „The Language of Inner Experience in Christian Mysticism”, în Spiritus: A Journal of Christian Spirituality, I, Nr. 2, 2001, p. 159-160. footnote>. Cu siguranță unul dintre cele mai interesante exerciții incluse în Cântarea Cântărilor caracterizează tripticul provocator al Sfântului Grigorie asupra rănii din dragoste în omilia a patra, a doisprezecea Și a treisprezecea. În cea mai laborioasă analiză a acestei teme, omilia a patra prezintă săgeata ca imagine trinitariană explicită. Arcașul este iubirea (ἀγάπη), ulterior
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
C. M. Weber și F. Busoni - se plasează voit în epilogul tradiției grand opéra cu mari scene de ansamblu, costume strălucitoare și o poveste de dragoste în care binele triumfă spectaculos. Premiera operei Turandot nu a fost bine primită de presă, caracterizată drept ... un edificiu de stuf, ambițios și gol<footnote Tranchefort, Francois-Rene. L’Opera, ed. Seuil, Paris, 1983, pag. 433. footnote>. Nimic nou. Istoria muzicii a consemnat deja gafe celebre, porintre ele căderea operei Traviata cu ocazia premierei mondiale de la Veneția
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
săi, Rossini, Bellini, Meyerbeer, Donizetti și Mercadante dar și în unele lucrări de maturitate de contemporanul său Wagner și de muzica rusă popularizată de Franz Liszt, în urma turneului său în Imperiul Rus, ca pianist, Verdi a cristalizat un limbaj muzical caracterizat de realismul expresiei, realizat printr-o impresionantă evoluție a mijloacelor componistice. Etapizând evoluția creației sale, descoperim parcurgerea unui traseu ferm, de la opera istorică, la melodrama lirică, pentru a ajunge la drama muzicală italiană. Remarcăm interesul lui Verdi pentru orchestrație și
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]