297 matches
-
hermeneutice și chiar rezolvări interpretative originale, tot atâtea rezultate, la Ion Vartic, ale unei ingeniozități de veritabil “șahist” al criticii literare. După ce propune “revizuirea” critică a cazului insolitului casier Anghelache din caragialiana Inspecțiune, prin integrarea sa într-o altă serie caracterologică (adică într-o “viață paralelă” cu domnul Belikov, “omul din carapace” al lui Cehov), eseistul întrerupe pentru moment fluxul argumentației sale critice - pune în abis, în fond, întreaga sa demonstrație -, inserînd următoarea revelatoare frază în paranteză : “(Datorită criticului, iar, în
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
cu un narator omniscient, în Proprietatea și posesiunea perspectivele apar și dispar prin discursul auto-centrat al unuia dintre personaje. Se întâmplă că acesta e un bun observator și totodată un spirit reflexiv; astfel că subiectivitatea lui, inerentă, nu acoperă datele caracterologice și comportamentale ale celorlalți. Erasmus Ionescu este al doilea personaj memorabil al acestui roman, al cronicii în care toți trăiesc, dar pe care numai el o scrie. Și cu implicare în evenimente, și cu distanțare față de ele. După douăzeci de
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
nuvela abandonată, probabil în lipsa unui conflict literar suficient de productiv, într-o pagină din eseul Câteva ore la Snagov, din 1862, care deschide alte orizonturi în fața scriitorului: în portretul lui Matei Basarab. În trăsăturile acestuia, Odobescu distinge elemente morale și caracterologice destinate să explice și să coloreze domnia unui prinț care, cum spune el, „nu știa multă carte, nu vorbea altă limbă decât limba țării, dar vorba-i era vorbă sănătoasă și, când lua condeiul în mână, apoi condeiul plătea cât
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
divinului, existențelor anterioare și refacerea itinerantă, prin „regresiune“, controlată mistic, a venirii noastre într-o temporalitate delimitată de Voința Divină. * Mentalul este al Divinului. Orice viteză a vreunei mașini pălește față de a sa. Omul imită. Omul fie că păstrează dominanta caracterologică a primatelor/maimuțelor, ca un dat ancestral, ca o relicvă genetică, probabil după una sau mai multe corecțiuni genetice pe omul străvechi. Aceasta în ipoteza unei creații prin corecțiuni, în viziunea cumva catastrofică, prezentă și în teoriile despre planetă. Dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
se poate citi viitorul (ajuns nu se știe cum în posesia sa), băiat sărac ajuns în București în zilele finale ale ultimului război, dezorientat de împrejurări care ar trebui să aibe semnificații, dar pe care el nu le descifrează, redus caracterologic la o continuă decădere, în timp ce singura lui dorință și semn de posibilă emancipare rămîne "primirea în partid". Respinsă mereu (!) ca un semn al deraierii sale totale într-un timp al deraierilor de tot felul, cererea i se acceptă printr-o
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
care de altfel avea cultul evenimentelor perimate. Ioanide, în momentele liniștite, avea o teorie după care clasifica indivizii în oameni metafizici și oameni pragmatici. - Tudorel, zicea el, e un individ pragmatic, nu-mi seamănă! În categoria metafizicilor, Ioanide băga persoane caracterologic foarte disparate, pe Suflețel, pe Hagienuș, pe Gonzalv și pe el însuși. Gulimănescu, Smărăndache, Gavrilcea, Tudorel erau în grade felurite pragmatici. Calitatea spirituală, cum se vede, nu intra în chestiune. Un metafizic însemna un om care urmărea liniștea gândurilor sale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sau la epicul de fasciculă (gen Eugène Sue, dar și Stendhal). Cele mai variate mijloace de expunere (narațiunea propriu-zisă, descripția, portretul, reportajul de anchetă, memoriul, jurnalul intim, confesiunea, până și fișa grafologică sau horoscopul) sunt utilizate, autorul excelând în portretul caracterologic, uneori abia inserat în acțiune, ca în cazul eroilor Saferian Manigomian, Dan Bogdan, Hergot, Oprescu. Dar oricât de puțin e ținut în scenă, eroul capătă contur. Manigomian e negustorul colecționar voluptos, Dan Bogdan e veșnicul oponent, Hergot e dezadaptatul total
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aceiași eroi prezenți în casa profesorului Conțescu, alcătuind un grup simetric ordonat. În ample paranteze epice, și ne este bine cunoscut modelul din Enigma Otiliei, roman prin excelență balzacian, se elaborează "fișele biografice" ale personajelor prin enumerarea unor trăsături (dominante caracterologice) și prin ilustrarea lor în cadrul unei demonstrații epice de tip descriptiv. Pe rând, Gonzalv Ionescu (obsesia carierei universitare), Bonifaciu Hagienuș (leit-motivul avariției și al cupidității enorme), Ermil Conțescu (ramificațiile particulare ale clanului), Panait Suflețel (parodierea unor însușiri prin hipertrofiere caricaturală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Călinescu este nu numai un observator, ci și un moralist, în sensul unui clasicism epic remarcat la modelul său statornic, Balzac. Reflecțiile moralistului se traduc, epic, în desenul portretistic și în tipologia personajelor privite hiperbolic, prin deformare și prin enorm caracterologic. Caricatura și hiperbola se asociază într-o strategie epică remarcabil prevăzută de scriitor, care desfigurează sau amplifică voit pentru a surprinde, a extrage și determina semnificații, carențe și date morale. Portretele, în special ale lui Hagienuș (vezi cap. XI, un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
recomande a medita "a posteriori" la structura unor "romane solide și universale", cum se impun, în primul rând, acelea ale lui Balzac, în care "documentul istoric" s-a prefăcut magistral în "document fictiv", căpătând o "înaltă semnificație umană" prin viziunea caracterologică fundamentală, reflectată de tipologia personajelor. Susținând că "subiecte de roman nu sunt decât puține" și că "lista acestora poate să fie întocmită dinainte", G. Călinescu își exemplifică punctul de vedere, dând în concluzie un breviar tematic concentrat în șase puncte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gazetar având "despre realitate o noțiune sinonimă cu contingența". Ca remediu pentru o asemenea stare de lucruri, într-o literatură în care găsea că "se face prea multă sociologie și istorie", el propune soluția orientării romanului nostru "spre o psihologie caracterologică și spre umanitatea canonică"... Dinu PILLAT, Itinerarii istorico-literare, București, Ed. Minerva, 1978, p. 280-281. În Bietul Ioanide (1953), complexiunea lui Pomponescu, față de toate celelalte personaje ale romanului, vine din antipatia creator disimulată a aceluiași autor pentru eroul său. La fel de firave
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înscrie într-o simetrie cutremurătoare... Ce face Tolstoi? Înregistrează, aparent, ultimele zile din viața unui erou. Un adevărat erou de data aceasta, așa cum n-o prea mai făcuse niciodată: Hagi-Murad pare a fi desprins din romanele romantice Ădeși, ca structură caracterologică, mi-a amintit mai mult de personajul lui Yasushi Inoue, din Lupul albastru). După o viață de luptă atât împotriva „clanurilor“ adverse, dar, mai ales, împotriva rușilor, se vede nevoit, pentru a-și salva familia, să se predea țarului. Schema
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
predestinată părăsirii, Aurica, fata care nu se poate mărita, invidioasă, Otilia, exponentă a misteriosului și atrăgătorului etern feminin cu instinct practic. S-au recunoscut romancierului, în afară de însușirea de a observa umanitatea sub latura G. Călinescu morală și a face clasificație caracterologică, puterea de a zugrăvi în detaliu un mediu, după metoda aceluiași Balzac, evocarea Bucureștiului dinainte de primul război mondial, ca și viziunea picturală a imensității Bărăganului, loc de repaus pentru gentilomul cu suflet de artist, Leonida Pascalopol. Cele două romane erau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Sorcaru, Mateuț, destul de antipatice ca să mai fie nevoie de o „scară tâlcuitoare” (D. Cantemir) a numelor. Importantă pare a fi eliberarea de un balast „social cultural” peste care imaginația poetului încerca odinioară să zboare. Cartea este un document istoric și... caracterologic, dar, în primul rând, o lectură antrenantă, un text scris cu vervă satirică, ironia și calamburul colorând pagina prin care debutantului din 1971 i se îngăduie, în fine, să respire! ( Atunci i s-a cenzurat placheta de versuri începând chiar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Sorcaru, Mateuț, destul de antipatice ca să mai fie nevoie de o „scară tâlcuitoare” (D. Cantemir) a numelor. Importantă pare a fi eliberarea de un balast „social cultural” peste care imaginația poetului încerca odinioară să zboare. Cartea este un document istoric și... caracterologic, dar, în primul rând, o lectură antrenantă, un text scris cu vervă satirică, ironia și calamburul colorând pagina prin care debutantului din 1971 i se îngăduie, în fine, să respire! ( Atunci i s-a cenzurat placheta de versuri începând chiar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Paul Georgescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Ury Benador, Al. Cazaban, Sorin Titel etc. Cu totul demne de interes sunt, în această carte, profilurile de scriitori, reconstituite din frânturi de amintiri, din fragmente de trecut asamblate cu minuție și montate în cadrele caracterologice ale unor portrete sugestive prin culoare afectivă, prin rigoare a descripției și amprenta morală, mai apăsată ori mai fragilă, pe care o așază asupra lor autorul. Stilul critic pus în mișcare de aceste pagini cu caracter predominant autobiografic este dominat
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
cercul vicios al expedițiilor născute din sângele vărsat nu poate fi spart. În drumurile sale, de o parte și de alta a frontierei, Kenton întâlnește câteva dintre figurile memorabile pe care istoria americană le reține ca efigii ale pionierilor. Paleta caracterologică este vastă, de la patriarhii ce fondează orașe până la cei care se avântă singuri în păduri sau preerie, mânați de focul lor lăuntric. Dintre aceștia din urmă, Lew Wetzel este omul în care se întruchipează această energie demonică a răzbunării familiei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lăsata secului tot un motiv carnavelesc. Personajele sunt parodice, dar numai noi, cititorii și spectatorii, avem această conștiință, a caricaturii lor, în timp ce ei își joacă pătrunși rolurile, cu convingere, ascunzându-se sub măștile care nu cad niciodată. Masca „îngheață” trăsăturile caracterologice ale lui Chiriac, Tipătescu, Nae Girimea, Cațavencu, Zoe și devine pentru comedie „ceea ce e simbolul pentru literatura necomică”<footnote Valentin Silvestru, Elemente de caragialeologie, București, Editura Eminescu, 1979, p. 183. footnote>. În D-ale carnavalului, personajele, poartă de bunăvoie măști
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
care nu semăna cu nici una din fetele pe care le cunoscusem până atunci. Semăna mai degrabă cu mine, fiind dotată cu un orgoliu la fel de atotputernic. Așa că hotărârea de a o părăsi ca și pe celelalte era perfect îndreptățită, pe linie caracterologică. Numai că de rândul acesta se întîmplă ceva neașteptat, care frânse echilibrul. Gândul despărțirii se născu prea târziu, când eram deja iremediabil subjugat de farmecul ei. Fusese o coaliție a simțurilor care adormiseră inconștientul pururea de veghe? Sau el însuși
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o serie de considerații asupra dandysmului lui Mateiu. Observația, formulată prima dată de Perpessicius, a fost abuziv dezvoltată de Vladimir Streinu și, mai aproape de noi, dar În același spirit, de Liviu Petrescu. Tânărul critic vede În dandysm una dintre trăsăturile caracterologice fundamentale (Împreună cu melancolia) ale personajelor lui Mateiu. Iritarea cu care a fost Întâmpinată această teză de către Al. George (pe cât de sever cu Liviu Petrescu, pe atât de Îngăduitor cu Vladimir Streinu) justifică luarea mai atentă În considerare a acestei probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pretindea o asemenea simplicitate vestimentară, Încât dandy-ul să treacă neobservat)2. Traiectoria acestui dandy poate fi circumscrisă Într-un stadiu estetic kierkegaardian. De altfel, o formulare a filosofului danez, după care inocența este totodată angoasă, are echivalențe În comentariul caracterologic matein: „...dacă păpușii acesteia sulemenite Îi flutura uneori pe buze un surâs neliniștitor, sub arcul sever al sprâncenelor, trase negre cu condeiul, ochii aveau acea nevinovată limpezime ce strălucește numai sub pleoapele eroilor și ale copiilor”. În această ipostază, indeterminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și un lavoar spunea Huxley ce deosebire există Între vecina mea și o găleată de gunoi sarcinile electrice care le determină nu diferă decît prin alcătuirea lor specifică poate că un microscop special ar putea da la iveală și atomi caracterologici să poți demonstra științific că personalitatea doamnei Oprișan nu este chiar atît de incompatibilă cu personalitatea unei găleți de gunoi dar cine ne dă dreptul să Împărțim oamenii În categorii valorice după culoarea pielii după sonoritatea numelui după forma nasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
frezor din Lugoj, R.T., profesor de română, București, B. I., dactilografă la cooperativa Decorativa. Pentru o mai riguroasă sistematizare a răspunsurilor naratorul a atașat la textul trimis și un chestionar privind datele personajului: Numele: VÎrsta: Detalii fizionomice: Starea civilă: Ocupația: Date caracterologice: Date biografice: Trăsături particulare distinctive: În urma acestei demers naratorul a primit următoarele răspunsuri pentru care aduce mulțumiri celor trei co-naratori cvasi-anonimi. 1. MARCEL ALBU țvăzut de S.G. maistru frezor) 2. Nu știu, după ani Îi copt, da la minte ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că nu are nici o pasiune. S-ar putea să-i placă footballul sau filmele de aventuri, tocmai pentru că acestea presupun o anumită dezlănțuire de forță și virilitate de care el se simte frustrat. Ce mi se pare interesant În schema caracterologică a lui M. A. este faptul că acesta prezintă unele trăsături care apar, mai mult sau mai puțin evidente, și la celelalte personaje; presupunînd că acestea ar intra sub incidența unor mutații conjuncturale similare, nu ar fi exclus ca destinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sângele fierbinte latin și mai noua șmechereală flegmatico-manelistică, importată din Balcani, care a creat un hibrid, destul de ciudat, pe care mulți străini nu îl înțeleg, deși ne vizitează de ani de zile și de fiecare dată, observă cu surprindere trăsături caracterologice noi. Ajung să cred uneori, că nici noi nu ne mai înțelegem pe noi înșine, primul motiv pentru această lipsă de auto- cunoaștere, fiind o derutantă și cronică lipsă de memorie a lucrurilor importante din viața noastră socială la nivel
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]