466 matches
-
Ultranaționaliste a reușit să evite prima lovitură. Apoi s-a refugiat rapid Într-un colț, cu ochii la ușă. Nici nu și-a dat seama. Gazetarul Homosexual Ascuns a țâșnit de pe scaunul lui și s-a năpustit În colț cu carafa În mână. În clipa imediat următoare scenaristul zăcea pe jos, iar sângele Îi șiroia pe frunte. Tamponându-și capul cu un șervet Însângerat, ca o victimă de război, s-a holbat mai Întâi la gazetar, apoi la caricaturist, apoi Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
toți erau de acord că sala era căptușită cu oglinzi mari venețiene, în care lumina candelabrului se reflecta orbitoare continuu, și că Bătrânul stătea acolo numai noaptea, trântit într-unul din fotoliile de răchită, celălalt fiind permanent gol, cu o carafă de limonadă galbenă în față, din care sorbea din când în când. Se gândea probabil la tinerețea lui aventuroasă; sau poate îi plăcea să se vadă reflectat de peste tot în oglinzi, cu fața lui pergamentoasă și cu ochii scânteind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oglinzile da. Sala în care mă găseam părea făcută anume ca să nu mai visez cu capul vârât sub pătură. Acum puteam să visez cu ochii deschiși, instalat comod într-un fotoliu de răchită, gustând din când în când limonada din carafă. Sub lumina scânteietoare a candelabrului spânzurat de tavan, nu mă mai limita nimic, nu mă mai stingherea nimic, puteam să cred despre mine orice, că eram genial și pregătit să devin nemuritor. Nu mă contrazicea nimeni. Îmi venea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și am fost fericit că s-a repezit imediat să-l ridice. Altădată, l-am chemat să schimbe limonada pretextând că se încălzise și, iarăși, am răsuflat ușurat când Francisc a rânjit politicos, a dat din cap supus, a luat carafa și a ieșit să-mi îndeplinească rugămintea. Modestia nu-mi mai atârna demult ca o piatră de moară de picioare, dar nici nu țineam să mucezesc între oglinzi. Mi se părea mai avantajos să trag foloase pe rând din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
moartea Laurei? Mă privea cum ai privi o insectă care se crede liberă lângă laba unui tigru, dându-mi de înțeles că răbdarea lui avea limite. Regret că n-ai mai lucrat în ultimul timp, zise el după ce bău din carafa cu limonadă. Vorbele sunau ca un avertisment. I-am declarat că eram un artist și că, la urma urmei, cimitirul era opera mea, o cream în funcție de momentele mele de inspirație. M-a ascultat fără să mă întrerupă. La sfârșit, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poate că asta mă îmbătrânea. Simțeam pe buze, în gură, gustul sărat al transpirației, mă obosea lumina prea multă, prea curată, prea orbitoare, strălucitoare ca în sala cu oglinzi și mi se făcuse sete, am vrut să întind mâna după carafa cu limonadă, stai nebunule, mi-am zis, aici nu ești în fotoliul de răchită pe care te-ai așezat fiindcă ai crezut, n-ai crezut așa? că nu avem decât ce dominăm. Da, așa crezusem și mai credeam încă, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vechi de cel puțin două sute de ani. Redbone arată cu mîna la un set de jilțuri sculptate În lemn și se așează Într-unul din ele. Îi oferă lui Wakefield un trabuc și i-l aprinde. Toarnă cognac dintr-o carafă romană de sticlă. — De ce? Întreabă Wakefield. Ce altceva să Întrebe În fața acestui exces? — E o țară mare, spune Redbone, dar nu mai are unde crește. De acum Înainte nu mai poate deveni decît mai adîncă. Înțelegi ce vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Henrietta strălucea de mândrie. — Ba da, sigur că da. De ce l-aș fi invitat altfel? De-abia dacă-l cunosc. Deocamdată. Până să apuce Fran să facă vreun comentariu, prietena ei o împinse spre ușă cu cafetiera și cu o carafă cu lapte în mâini. Laurence Westcott ridică privirea spre ea, de parcă ar fi observat momentul exact în care ieșise din cameră și momentul în care revenea. Ochii lui verzi îi întâlniră pe ai ei o fracțiune de secundă și Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Dacă tot veni vorba, n-am mai adus pe nimeni acasă de șapte ani. Fran fu intrigată de cât de bine își amintea. — Și ce i s-a întâmplat? Cum a scăpat? Laurence se întoarse brusc, lovind din greșeală o carafă de cristal plină cu sherry, care se făcu țăndări pe pardoseala de piatră din bucătărie. — Scuze, zise el aplecându-se să strângă, sunt foarte neatent uneori. Uite, Francesca, voiam să te întreb ceva. Ai fi de acord să plecăm undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lume. Fran îi căută prin mulțime pe cei de la Citizen și îi zări din cele din urmă cuibăriți în colțul opus. Cele două mese în jurul cărora se strânseseră erau deja pline de pahare goale și Sean, ținând în mână o carafă cu un lichid portocaliu, care prevestea ce era mai rău, tocmai le umplea. — Vrei o sangria, Fran? Fac cinste. Fran se cutremură la gândul de-a gusta din licoarea dezgustătoare, care, după părerea ei, ar fi trebuit să rămână bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a gusta din licoarea dezgustătoare, care, după părerea ei, ar fi trebuit să rămână bine mersi în Spania, și pofti în schimb la puțin vin alb sau, și mai bine, la o apă minerală, dar Sean ținea încă în mână carafa, privind-o cu niște ochi plini de speranță. — Bine, se trezi Fran rostind cuvintele bine cunoscute proprietarului oricărui asemenea lăcaș, doar un pic. De fapt, nu era prea rea la gust. Dulceața și aroma ei subtilă de portocală erau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
portocală erau o neașteptată alinare pentru gâtul ei. Vino și stai cu noi, Fran, îi făcu Stevie loc pe banchetă. Acești doi reporteri dedicați - arătă spre Mike Wooley și Keith Wilson cu paiul fistichiu pentru cocteil ce fusese adus împreună cu carafa de sangria - încercă să decidă care a fost cel mai prost articol pe care l-au scris vreodată. Un reportaj despre hotărârea consiliului parohial din Woodbury Dene de-a achiziționa o nouă stropitoare în urma unei discuții de doar două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
slavă Domnului“, Stevie a zis: „Atunci nu ne interesează“. Stevie roși cu nasul în paharul de sangria. Știți ce-am vrut să spun, n-am vrut să par lipsită de inimă. — Da, Fran își turnă din nou în pahar din carafa care, asemenea coșurilor cu pâine și pește, părea să se fi umplut iar în chip miraculos - dar asta face totul și mai nostim. Știm cu toții exact ce ai vrut să spui. Fran, observă Stevie ușurată, se destindea în sfârșit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
exact ce-i trebuia acum. Pe de altă parte, poate era mai bine să meargă cu toții să mănânce ceva în curând, ca să atenueze efectul afurisitului ăla de punci. Se pregătea să le propună asta, dar apăru din senin încă o carafă. Când ea protestă că n-o comandaseră, barmanul arătă spre cineva din mulțimea zgomotoasă. — De la domnul de colo! Stevie întinse gâtul și în cele din urmă îl zări pe Jack Allen la o măsuță de lângă ușă. Era împreună cu Miriam Wolsey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe Laurence la dispoziție 24 de ore din 24 e de-ajuns ca să mă motiveze. Va fi raiul pe pământ. — Aham, aprobă Stevie, turnând pentru fiecare o ceașcă de cafea neagră, lipicioasă, din cele două degete de lichid rămase în carafă. Ca de obicei, nici unul dintre reporteri nu se deranjase să o golească și să facă alta. Cred că n-o să mai fii insultată niciodată de secretara doctorului tău de familie când încerci să-ți faci o programare. O să ai propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
făcut în onoarea mea! A doua dezamăgire nu a zăbovit prea mult. În dreptul fiecărui loc la masă exista o cârpă de in pentru ștersul mâinilor, plus un mic lighean cu apă, o farfurie de lemn cu o azimă și o carafă de teracotă pentru băut. Din seara în care luasem masa cu negustorii, nu mai pusesem în gură o picătură de vin, și mare poftă mi-era. În schimb, la masă erau aduse doar niște mici amfore cu soiul acela de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu mai sunt? ne-a întrebat. - Mâncare ai? a întrebat Ariald. Bărbatul a arătat spre vatră, unde se frigeau la proțap o jumătate de duzină de iepuri sălbatici. - Doar ăia au mai rămas. - Buni și ăia, și adu-ne o carafă de apă și oțet. De dormit, nu-ți face griji, o să stăm aici, departe de păduchii tăi, a decis Gundo. Când ni s-au alăturat și cei doi soldați, albinosul ne-a adus iepurii, ațoși și fără sare. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sub peron, patru aici și cu alți doi care probabil că dormeau, deoarece asiguraseră garda de noapte. În total, nouă. Am îndrăznit să constat: - Nu sunteți prea mulți pentru a asigura paza puternicului Andras. Veteranul, cu fața ascunsă într-o carafă de vin, mi-a răspuns nepăsător: - Nouă ajung și prisosesc atunci când el nu e-aici. Și-apoi, cine ar avea îndrăzneala să ridice mâna asupra Luminăției Sale? Când, peste puține ore, am părăsit cazarma, aveam deja un plan pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
toarnă vinul din amfore, cum este amestecat cu apă și miere, dar nimeni n-a comis ceva care să dea de bănuit. Numai că, atunci când ajutorul de paharnic, zis și pincerna, cel care aducea vinul regelui, s-a îndepărtat cu carafa în care fusese pus vinul, am observat că se oprea o clipă în întunericul spațiului din fața sălii, și parcă mi s-a părut că manipula ceva pe sub glugă. L-am urmărit și l-am văzut punând carafa pe masă. Ospătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a îndepărtat cu carafa în care fusese pus vinul, am observat că se oprea o clipă în întunericul spațiului din fața sălii, și parcă mi s-a părut că manipula ceva pe sub glugă. L-am urmărit și l-am văzut punând carafa pe masă. Ospătarul a umplut cupa pentru gustat și un sclav a băut spunând că vinul era bun. Ajutorul de paharnic s-a postat în spatele regelui, la stânga sa. Ceea ce m-a făcut să intervin a fost insistența și iritarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
perete erau fixate torțe. Mirosea a rășină arsă; am atins un fitil de câlți și am simțit că era călduț. Fusese stins de curând. Le-am aprins pe toate și am văzut, îngrămădit într-un colț, un mic tezaur: cupe, carafe, lămpi de aur și argint. - Iată de ce nu voiau să deschidă, a spus unul dintre tovarășii mei. - Nu cred, i-am răspuns. Uită-te acolo în fund, se vede o altă ușă. Și aceasta era închisă de partea cealaltă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
chiar dacă Îi trecea cu vederea orice. Numai că el știa că nimeni și nimic nu ar fi putut s-o facă să renunțe. Nimeni și nimic. Cu excepția lui Christian. * * * - Uite-l! Smulgîndu-se din mîinile maică-sii, măturînd În trecere o carafă cu apă care Îi stropi din belșug vălul, Marie se năpusti spre balconul apartamentului Într-un vîrtej de muselină la fel de albă ca vela de pe catargul principal al goeletei pe care o umfla briza dinspre sud-vest. Silueta Înaltă și bine clădită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ideea că tînărul Ronan se Întorsese poate pe furiș. Încruntă din sprîncene. Coborî Încet treptele și tocmai dădea colțul scării cînd o mînă deschise În liniște ușa camerei pe care el o părăsise. Intrusul se duse drept la noptieră, spre carafa pentru noapte așezată acolo. O mînă goli În carafă conținutul unei fiole care tulbură imperceptibil apa. În acest timp, bătrînul se Îndrepta spre biblioteca vag luminată. Deschise ușa și simți că-i fuge pămîntul de sub picioare. Cădea ca Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încruntă din sprîncene. Coborî Încet treptele și tocmai dădea colțul scării cînd o mînă deschise În liniște ușa camerei pe care el o părăsise. Intrusul se duse drept la noptieră, spre carafa pentru noapte așezată acolo. O mînă goli În carafă conținutul unei fiole care tulbură imperceptibil apa. În acest timp, bătrînul se Îndrepta spre biblioteca vag luminată. Deschise ușa și simți că-i fuge pămîntul de sub picioare. Cădea ca Într-un hău. Armelle, care se Întorcea de la bucătărie cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cu respirația tăiată, cu pieptul parcă strîns de o gheară, se Îndreptă greoi spre noptiera de la căpătîiul patului, scotoci febril prin sertar, scăpă pe jos cîteva pastile pînă ce izbuti să-și strecoare una printre maxilarele Încleștate, apucă cu greu carafa pentru noapte, udă din plin măsuța Încercînd să-și toarne un pahar cu apă pe care-l bău cu lăcomie pentru a face să alunece pilula. Anxioliticul Își va face efectul În cîteva minute, iar somnul Îl va elibera. Degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]