1,669 matches
-
poate lua, iar el nici măcar nu mia mulțumit (Prost crescutule!). Cerul coborâse foarte jos. Începu să plouă scurt. O ploaie măruntă, deasă. Goanță cânta (așa obișnuia să facă atunci când ploua), iar Libelula se rotea În loc cu mâinile Întinse. Era tare caraghioasă Libelula. Firavă, lunguiață, chiar părea o insectă uriașă. Pistruiatul făcea pipi, iar fetița Îl arăta cu degetul și râdea. Apoi totul se opri. Un pârâit puternic și o lumină orbitoare, spartă Într-un mănunchi de scântei pulverizate ne paraliză un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
umărul meu. Parfumul ei tulburător mi se Înșuruba În creier. În toată ființa. Trecătorii păreau foarte urâți. Urâți și, mai ales, lipsiți de noroc. Mișunau prinși În lațul nevoilor de zi cu zi, care-i făceau atât ne neimportanți, de caraghioși, de proști. Doamne, cum de puteau fi atât de proști! Hotelul se ivi ca o insulă salvatoare. Am urcat treptele Înfiorat, gândindu-mă cum va fi. Cum ar trebui să mă port. Ce... La recepție nu era nimeni. Iar chestia
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să trec pe la Magazinul Universal ca să-mi cumpăr o cârjă. Nu-mi închipuiam că există atâtea sortimente, din care am fost nevoit să aleg una metalică cu susținător din plastic pentru braț. Până am învățat să merg mă deplasam foarte caraghios pentru că puneam cârja prea în față, iar eu nu eram în stare să fac pașii atât de mari cu piciorul rămas. Când am văzut ceasul de la intrarea în Bancă am răsuflat ușurat, căci nu întârziasem nici un minut. Am înfruntat destul de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o bătrînă din Pufești nu ar fi zis o fi, nici moartă ( preferînd sintagma a hi!). Să mai amintesc de deja celebrele lebărbuș, angocalmin, grefe, oo?! Dar și ce plicticoasă ar fi o lume ticsită de filologi!... O altă știre caraghioasă din ziar : „În sezonul 2006/2007 se pot Împușca 300 de urși”. Și cine ține evidența Împușcaților? Cine centra lizează? Și dacă unii Împușcă fără să raporteze? Dacă ur șii nu se lasă Împușcați?! În fine, or mai fi 300
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
plăcuse Întrea ga distribuție, În frunte cu Olga Knipper ( care juca Elena). Mai puțin Înțeleasă a fost, la premiera absolută, Trei surori (1901): de altfel, Anton Pavlovici critica, la repetiții, realis mul excesiv al regiei, care umplea spectacolul cu zgomote caraghioase („Am să vă scriu o nouă piesă care va Începe așa :...nu se aude nici o pasăre, nici un cîine, nici un cuc, nici o bufniță, nici o privighetoare, nici un clopoțel, nici un ceas, nici măcar un greiere!”-1901); dar următoarele montări au fost reparatorii - În 1902
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu ouă - singura mâncare pe care o știa face, numai că frigea cartofii până-i carboniza și ouăle până deveneau asfalt topit. De altfel nici nu-i stătea bine cu lingura sau cu polonicul în mână. Era de-a dreptul caraghioasă. Ca un câine cu oala-n cap. Recunoștea și ea că nu era făcută pentru așa ceva și că trebuia să se fi născut băiat. Zicea că, dacă nu-și va găsi un soț care să fie și un bucătar neîntrecut
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în așternut transpirând și neștiind cum să informez spectatorul, chiar în primele scene, în legătură cu felul de a fi al lui Mihai de Giulești: cum pășea fără timiditate, cu siguranța de sine nevinovată doar de grabă și de mersul său puțin caraghios datorită oaselor prea lungi și mai ales a mâinilor neînvățate să se supună disciplinei, bălăngănindu-se subțiri pe lângă trupul deșirat. Fără toate aceste informații atât de trebuincioase, care nu puteau fi încadrate, decât de cele mai multe ori numai în didascalii, ca
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
al II-lea a. Chr. includea valori pe care nu numai Creștinismul le valorifică. 6. Când eram cel mai convins că Mona va fi totuși femeia vieții mele și că nu va mai exista poate, alta peste ea (suna cam caraghios, nu?) , deoarece îmi arătase multă încredere veghindu mă nopțile alea deosebit de grele, cu febră și coșmaruri, într-una din zile, scriind împreună cu Iozefina la finalul textului, Roji, bibliotecara ne anunță că iese să-și cumpere ceva de mâncare și, dacă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
procedez și eu. Ar fi culmea, domnule Grig! - ridică Bogdan tonul a exagerare pe un ton înalt, de parcă ar fi recitat fragmente din Orlando furioso - Cum o să închizi ușa în astfel de situații, când știi foarte bine că ar fi caraghios ca, într-o țară liberă cum e noastră, să te mai și autoclaustrezi. Dar vezi cât paradox? În loc să i se spună postului de radio, Europa Ocupată, i se spune Europa Liberă! Ce să-i faci! Asta e Margareta care-ți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
între prieteni. Într-una din zile, Ghiță, deasupra tuturor, că la el acasă se juca pocherul, deodată tună: Odată stabilite sferele de influență, nu se mai putea face nimica, iar ceea ce mâncase deja lupul, era bun mâncat. Și cât de caraghios au murit atâția prin munți, convinși că americanii vor veni si vor face pe dracu’ ghem? Cel care avea să facă pace între Liviu și Ghiță fu însuși Covi pe care vinul îl făcuse mai mult decât curajos: Iată de ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ruzile de salam, când niciodată n-ai avut nici măcar o jumătate de rudă în mână, pentru că știi bine, oamenii de rând ca tine, cumpărau salamul numai cu feliile? Oare cum te vei purta cu atâtea ruzi? Oare nu vei fi caraghios? Și făcuși pe dracu n patru și-ți cumpăraseși frigider, că nici din ăla n-aveai, ca să faci ce-ți puseseși în gând. Cumpăraseși frigider numai ca să poți ascunde scrierile tale mai neortodoxe. Îți amintești cum pofteai împreună cu fretele tău
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Și asta ce-i? continuă aspru Împăratul. Știți că n-aveți voie cu rățuște-n cadă! — E pentru studiul meu, Maiestate. Vreau să demonstrez că un corp gol pe dinăuntru, cu supapă, dacă e introdus În lichid, scoate niște bolboroci caraghioși... Un zgomot puternic venind dinspre culoarul care ducea spre aripa americanilor Îi Întrerupse. Ușa fusese zvârlită la o parte de un tip grăsuliu, cu favoriți cât Italia, Îmbrăcat Într-un costum alb bătut În diamante și cu pantaloni evazați. Gulerul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Sinatra zicea că... interveni Alfred Adler. — Gura, Alfie! spuse scurt Freud. Uite cum stau lucrurile, Împărate: yankeii adoră să stea lungiți pe canapelele noastre și să plătească pentru a-și turui povestioarele, care, fie vorba-ntre noi, sunt adeseori extrem de caraghioase. — De pildă, Nixon visează noapte de noapte că-l ascultă o ureche imensă, iar... interveni din nou Adler, Însă șutul pe sub masă al lui Jung Îl reduse la tăcere. — N-am vrea să ne strici afacerile, continuă Jung. Și nici
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care le organizează francezii. Pe foștii șefi Îi veți regăsi aici ca membri ai DHRA, adică Dead Human Rights Association, o organizație compusă din oameni aleși pe sprânceană, care În timpul vieții au avut toate acele funcții cu denumiri lungi și caraghioase, gen „asistent secund al adjunctului locțiitorului de vicepreședinte al diviziei de calibrare a mouse-urilor din cadrul serviciului IT de pe lângă departamentul de HR“, exercitându-și după Marea Trecere aceleași competențe și altele În plus , doar nu vreți să se ducă pe apa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-ul și bidonul Înspumat, rămase alături, pe pavaj. — Poate c-a văzut un polițist și-a fugit. Pe ăla, de exemplu, mi-a răspuns ea, arătându-mi sfidător, cu bărbia, un polițist gras, care alerga Înspre noi, fluierând și gesticulând caraghios. În sfârșit, capota a cedat. Am deschis-o larg. Înăuntru nu era nimeni. Eram năucit. În sinea mea, deși știam că nu era așa, sperasem că acolo se afla portbagajul și că vreun bricoleur țăcănit montase blocul motor În spate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
puseseră capăt ostilităților, căci Întreaga umanitate fusese redusă la un singur individ, umbra celui care cândva le transformase semenii În antricoate ori În distracții de circ, prea slab acum pentru a le mai putea prinde, și care, iată, se dădea caraghios de-a dura, sub ochii lor, pe scările din fața Tribunalului. Cum n-a fost nimeni care să mă ridice, iar ambulanța n-a venit pentru că n-avea cum să vină, am sângerat Înăbușit pe asfalt, bâzâit de muște curioase, În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
greșit, ci pentru că întreaga lume a fost împinsă spre alte structuri de cataclismele prin care trecem: probabil că în clipa în care vom fi ajuns la capăt, dacă vom ajunge cândva, toate scopurile mișcării vor apărea drept foarte mărunte și caraghioase". Romanciera atrăgea, de fapt, atenția, asupra exceselor, politizării și transformării în ideologie agresivă a unei concepții în care orice om normal vede o acțiune cât se poate de firească: egalitatea dintre sexe. În 2001, în cadrul festivalului de la Edinburgh, Doris Lessing
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
deopotrivă și cel al dorințelor grandioase dar inocente de Înălțare, de izbăvire prin politică, prin afaceri (adică prin bani, cît mai mulți bani), prin credință. E vorba În fond de o lume mică: cu puseurile ei atavice, cu zvîrcolirile ei caraghioase și nevinovate Într-o vreme În care toți par căzuți direct din lună, o lume a libertății și a democrației incipiente, a mimării regulilor și normelor ei civilizatorii ca inițiere neîndemînatică În practicarea ei efectivă. E vorba de lumea noastră
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
purcel. — Doamne, Dumnezeule, ce-i asta?! mumură una din femeile anarhisto-comuniste, făcîndu-și cruce. — Doamne, Dumnezeule, Doamne Dumnezeule! repetară mai multe voci. Bărbații de pe balcoanele blocurilor din preajmă Începură să fluiere amuzați, iar femeile Începură să țipe. Priveliștea era Într-adevăr caraghioasă și În același timp stranie. Cine a putut privi, a văzut În clipele acelea - sau a crezut că vede - cum Pablo o ridicase cu o singură mînă pe Christina, care atîrna În aer, la aproape jumătate de metru deasupra pămîntului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mesajul Roxanei atîrna ca un memento sarcastic și lucid. N-aș putea spune exact cît timp am stat acolo. Să zicem, În jur de cinci minute. La urmă, am tras mult aer În piept, mi-am dres vocea (eram un caraghios) și m-am Întors În cameră. Am vorbit cu voce sigură, am spus niște cuvinte hotărîte. — Ascultă, Bazil, ești prietenul meu de mulți ani și trebuie să fiu sincer cu tine. Părerea mea e că ai căzut Într-o capcană
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
rămăseserăm amîndoi În picioare; nici nu am fi avut loc pe bancă, deoarece ea Își pusese alături poșeta. Îmi Încordam resursele interioare pentru a conștientiza importanța acelor momente, dar creierul meu nu mai reacționa. Mă vedeam stînd acolo ca un caraghios și Îmi venea mai degrabă să casc. Toate Întrebările pe care mi le pregătisem nu mai aveau sens, sau nu mi le mai aminteam, fiindcă femeia din fața mea Îmi era complet indiferentă. CÎnd termină de supt bomboana, scoase din poșetă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o culoare stridentă, un verde, portocaliu, roșu, ceva mai ieșit din comun, un roșu aprins cred că ar merge cel mai bine. De acord, zice Petrică, cred că ne-ar veni bine la amîndoi. Așa ca scoși din cutie arătăm caraghios, am greșit cînd ne-am închipuit că așa vom impune mai mult respect. Nu e nici o problemă însă, le putem lepăda la primul colț de stradă cînd situația o va cere. Nu uitați că nu mai sîntem amatori, le amintește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fiecare propoziție. Păi dacă toată mișcarea asta a fost spontană, ce mai căutați voi în mijlocul manifestanților? auzi cîtă fantezie, să le băgați oamenilor pe gît lozinci, să împărțiți bilețele cu versuri patriotice, să-i împopoțonați cu tot felul de însemne caraghioase. Îți mai punem o dată întrebarea, da sau nu? Cu specificația că dacă va fi nu, așa o să rămînă, nu ți se va da ocazia să lingi unde ai scuipat, limpede? Se lipește de un zid, încercînd să fotografieze tot bulevardul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aer proaspăt În piept. Asta Îi pune sângele În mișcare. Urinează sub cerul liber, În spatele magherniței, privit de pe acoperiș, de un porumbel care-și cheamă insistent perechea. Câinele lui Ben, se gudură pe lângă el, dând din coadă și făcând salturi caraghioase. Antoniu Îi aruncă cutia de pate În care au mai rămas câteva resturi de pastă, pe care animalul le linge meticulos. Frigul de dimineață, pătrunzător, Îi intră În oase făcându-l să tremure și Îngreunându-i respirația. În curând va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
agentul de circulație dirijând În intersecția rotundă ca un cerc perfect, cu gesturi de păpușă automată. Lenin, impunătorul monument comunist, Încremenit, cu o mână Întinsă, ce pare a dirija ceva nevăzut. Redactorul-șef Dezideriu nu pricepe nici ce face omulețul caraghios din intersecție și nici cine este momâia aia uriașă și cenușie de pe soclu. Încearcă să-și amintească, dar nu reușește. Își pipăie Îngrijorat bărbia, Își trece mâna prin părul bogat, și-și masează tâmplele. Gesturi firești În orice secol. ,, Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]