351 matches
-
-n picioarele ei, craniul în craniul ei, umplînd-o toată și-n cele din urmă năpârlind de pielea uscată a mamei sale ca o însîngerată Pietî. Cândva trebuia să-nchei, să dau drumul cărții, clipind și orăcăind neajutorată în lume. Cartea carbonizată care-o prelungea pe cea vie-n oglinda mesei mi-a adus deodată-n minte momentul în care, de pe terasa blocului nostru, privisem incredibila ninsoare cu fulgi negri de peste Aleea Circului, care se-ntindea încet și peste șosea, pentru ca apoi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
iar din marile suprafețe, cu texturi atât de elaborate, rămânea doar puțină funingine pe podul palmelor noastre. A doua zi, de mână cu mama, am ieșit în parcul cu iarba în întregime cenușie, am văzut, în fața menajeriei, cadavrul panterei complet carbonizate, am pășit între ruinele marii cupole devastate de incendiu. Scheletul ei, ca un iglu negru, fumega încă spre adâncul cerului. Iar acum, în crematoriul odăii lui Herman, în care-mi dorisem dintotdeauna să intru, sperând să găsesc acolo nici eu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aduse aminte atunci de fulgerul orbitor, simți din nou căldura și tremurul ce-i străbătuseră trupul, îi veni în minte senzația cumplită că era pulverizat și azvârlit în hău. între el și copac, întrezări un obiect diform și pe jumătate carbonizat, în care, cu greu, îl recunoscu pe Rutger. îi veniră în clipa aceea în minte Frediana și tânărul burgund și îi căută cu privirea în jur. Zadarnic: nu mai era acolo nici măcar calul cel alb. Când se sprijini în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără riscuri, căci câte un grup de prădători primi de la burgunzi o pedeapsă aspră. în repetate rânduri, din tabără fură văzute focuri ce ardeau în inima nopții pe munții din apropiere, iar patrulele trimise acolo în ziua următoare găsiră resturile carbonizate ale tovarășilor lor căzuți în mâinile dușmanului. Un războinic ce scăpase din mâinile burgunzilor și asistase la supliciul tovarășilor săi ascuns într-o tufă povestise că burgunzii erau conduși de o tânără femeie ce călărea un roib cu stea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încetă nici măcar un moment. Apoi, când totul se sfârși, o liniște tragică se lăsă în vale. Fratele Gomerius, însoțit de Ambinanus, coborî coasta, se prezentă înaintea lui Balamber și îi ceru să i se dea voie să ia sărmanele rămășițe carbonizate ale abatelui, iar acesta îi îngădui. Nici unul, însă, nu ceru ceea ce rămăsese din Inisius. A doua zi, către apus, sosi în tabără un trimis al lui Onegesius, cu ordinul să părăsească Sapaudia și să se alăture armatei din Galia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bușteni și brațe de crengi ori punți de bârne, cele mai multe rupte de pietre sau arse de torțele aruncate de apărători. Chiar și numeroasele adăposturi mobile, făcute din scânduri ori răchită, vizibil abandonate pe câmpul de luptă, și ruinele, pe jumătate carbonizate, a două turnuri rudimentare de asalt stăteau ca mărturie încrâncenării cu care se dăduseră luptele în acel loc. De la corturile câtă frunză și iarbă, de la hoardele în marș sau aflate în așteptare în câmp, se înălța ecoul acela ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oricum o să fie mai bun decât nimic, recunoscu Odolgan. De fapt, ca loc pentru un bivuac, satul nu era mare lucru: fusese deja jefuit de cei dinainte, iar unele dintre case nu puteau oferi altceva decât spectacolul deprimant al ruinelor carbonizate. De îndată ce ajunseră în spațiul deschis ce reprezenta centrul micului burg, Balamber dădu semnalul de oprire și imediat războinicii se grăbiră să pună mâna pe orice construcție ce ar fi putut oferi un acoperiș. Servitorii săi o ocupară, fără să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajute!“ Când se întorsese, cu Utrigúr și cu cincizeci de războinici, în tabăra devastată, găsise în zăpadă trupurile părinților săi, decapitate, ca și ale celorlalți. Singurul supraviețuitor - servitorul Mandzuk, pe care îl descoperiseră, grav rănit și cu arsuri, sub resturile carbonizate ale unei yurta. Din acea zi, Utrigúr practic îl adoptase și, dându-i-l alături pe Mandzuk, făcuse din el un războinic, ajutându-l după aceea să-și împlinească răzbunarea. Obligat de împrejurări să crească în grabă, mai repede decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tăișul de cuțit - l-am separat de celelalte obiecte găsite ca să-i subliniez importanța - au urmat cioburi arse în negru și roșu, a căror argilă dădea la iveală o consistență grunjoasă grosolană, o bucată dintr-un țăruș de lemn, grăunțe carbonizate așezate pe o fâșie de vată, părți dintr-o coroană de cerb și colți de porci... Pe albul acela am pus și mărgica de sticlă din așezarea montană, împreună cu ceva resturi de tencuială și pietre bune la aruncat. Despărțite prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cuplu. Mă tem că sunt o pereche de adevărați fochiști. N-am putut să fac identificarea decât după verighetele pe care le purtau. Am răsfoit prin dosar. Unghiul din care erau făcute pozele varia, dar subiectul rămânea același: două cadavre carbonizate, lipsite de păr precum faraonii egipteni, zăceau pe arcurile vizibile și Înnegrite ale ceva ce fusese cândva un pat, de parcă erau niște cârnăciori uitați prea mult pe grătar. — Frumos album. Ce făceau, erau În mijlocul unei bătăi cu pumnii? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și magazii Încuiate. Pisici vagaboande murdare stăteau Înșirate pe zidurile din cărămidă; o saltea zăcea aruncată la o intrare, cu arcurile de fier revărsându-se pe jos; cineva Încercase să-i dea foc, și asta mi-a amintit de cadrul carbonizat al patului din fotografiile făcute de criminaliști pe care mi le arătase Illmann. Ne-am oprit lângă ceea ce am crezut a fi garajul care aparținea pensiunii și m-am uitat Înăuntru prin geamul groaznic de murdar, dar a fost imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
6, scara 1 arată ca după un cutremur. Geamurile sunt sparte, la fel și mobilele, la fel un perete, ușa poartă urme de foc. Sub balcon se văd Încă vestigiile celuilalt foc, cu resturi de obiecte și oase de animale carbonizate. Teea Iancu a fugit de acasă, doarme pe la prieteni și pe la rude, temându-se de repetarea agresiunii. Comentariile - cum se spune În astfel de cazuri - sunt de prisos. Încheiem deci aici, nu Însă Înainte de a aminti - pentru cei ce-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tare de fluieratul unor păsări de prin pomii grădinii. Tăcură un timp. Monahul muia feșele în apă, le punea delicat peste rănile cu cruste, treptat, cu răbdare, acoperind fiecare părticică, apoi le lua ca să curețe cu alte feșe uscate carnea carbonizată și să o dea jos. Vedea cum la atingerea rănilor mușchii spinării se contractau și își schimba locul ca să ghicească o oarecare reacție pe fața domnitorului, dar nimic. Zâmbetul devenise neînchipuit de trist și ochii foarte obosiți priveau undeva departe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și gâtul voievodului: Credeam că arzi. Brâncoveanu izbucni în râs ca un copil. — Ei asta-i, cum o să ard? N-am nimic! Călugărul privi picioarele cu rănile sângerânde, mâinile cu degetele învinețite și pe piept carnea supurândă, jupuită de pielea carbonizată, și dădu din cap într un fel nelămurit, fără să se înțeleagă dacă nega sau afirma ceva. — Te așteptam, sfinția ta, știam că o să vii, dar nu credeam că o să vii chiar din primul ceas de cum am ieșit din Ediculé
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deslușește un peisaj apocaliptic. Țipete, strigăte după ajutor, voci aduse la limita suferinței. Triajul se prefăcuse într-o uriașă încâlcitură de vagoane distruse și fiare contorsionate. Pretutindeni, doar cratere și bălti de sânge. Și cadavre. Multe dintre ele biete mumii carbonizate care mărturisesc modul groaznic în care oamenii muriseră. Femei, copii, bătrâni, tineri, spintecați, zdrobiți, sfâșiați, rupți în bucăți. Deasupra imaginilor halucinante, stăruie copleșitor mirosul unui abator în plină activitate. Apare un subofițer, fără caschetă și centură: Dom' locotenent ... dom' locotenent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
clătinându-se ca o marionetă dezarticulată scăpată din mâinile păpușarului. Cu un muget asurzitor, o bombă percutează solul în apropierea lui și suflul îl aruncă câțiva metri mai încolo. Forța exploziei aruncă peste el bucăți de pământ înghețat, diferite resturi carbonizate și zăpadă murdară. Un nor uriaș de fum și flăcări îl ascund vederii. Cu încărcătura epuizată, avionul se înalță apoi se pierde imediat înghițit de norii cenușii. Fără să țină seama de instinctul care-l avertizase că undeva există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
explozibilul prin ambrazură. Se trântește imediat la pământ, rostogolindu-se către o zonă mai sigură. Cenușiul înserării se umple brusc cu o lumină portocalie, către cer se ridică o uriașă ciupercă de fum și flăcări. Frânturi de grinzi și scânduri carbonizate se împrăștie peste tot. Asta e! strigă Schultz, izbind mulțumit cu pumnul înmănușat în zăpadă. Soldatul german își arată din nou măiestria! Fără să își părăsească locul sigur, strigă către soldații din apropiere: Vorwarts! Vorwarts!150 Valul atacatorilor se pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Aerul păstrează încă duhoarea dulceag amară a morții. La un moment dat, trec pe lângă un fost refugiu montan, încă în stare bună, cu excepția unei porțiuni lipsă din acoperiș. În interior un covor de cenușă rece și câteva bucăți din lemn carbonizate stau mărturie că cineva îl folosise și încă de curând. Nu peste mult timp, poteca șerpuitoare și îngustă dă într-un drum ceva mai lat, suficient cât să permită trecerea unui vehicul ușor. De partea cealaltă, din spatele unui copac, Romulus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uriașă se deschide în zidul clădirii. În jur, morman grotesc de corpuri sfâșiate și gâturi tăiate, nemți și români căzuți de-a valma. Ceva, sau mai degrabă cineva, se ridică din mormanul de trupuri. Fără cască, pe alocuri cu uniforma carbonizată din care încă mai iese fum, cu greu poți recunoaște în arătarea aceea pe sublocotenentul Novăceanu. Dintr-o rană de pe frunte, sângele curge din abundență peste fața neagră. Se uită la ei cu ochi inexpresivi și dârdâie ca prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de șoc a exploziei îl trântește la podea, dar se ridică și continuă să alerge prin holul incendiat. Plin de oroare privește o siluetă umană cum aleargă cuprinsă de flăcări, scoțând urlete îngrozitoare. Văpăile îndârjite acoperă trupul martirizat și zdrențe carbonizate cad odată cu fășii de piele. Duhoarea de carne arsă îți întoarce mațele pe dos. Se aude pocnitura unui glonț milos și omul, după ce mai înaintează câțiva pași, cade cu fața în jos. O nouă salvă lovește clădirea, mai precis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Whipie din Virginia de Vest a izbucnit de multă vreme un război. Familii întregi au fost decimate. Zeci de case au fost arse din temelii. Pământul, care odinioară era roditor și verde, fumegă acum și împrăștie în aer mirosul trupurilor carbonizate, al cenușei și al gazului otrăvitor. În câțiva ani nu va mai rămâne nimic din Whipie, asta e sigur. Casele albe cu acoperișuri roșii și fermele întinse de o parte și de alta a șoselei 31 vor deveni amintire, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și-atunci vine parcă din carte, o clipă doar, o briză rece ca dintr-o instalație de aer condiționat. Dar nici iluzia aceasta nu ține prea mult. Trebuie să lași și cartea și să-ți continui lungile drumuri prin orașul carbonizat uitîndu-te doar, prostit, pe geam, la casele-n ruină de pe Panduri, la magazinele de covoare cu marfa înșirată pe garduri, la buticurile de gresie neagră, la țiganii sprijinind, pe vine, gardurile de beton armat. Cobori într-o stație, izbit de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ajungă pe pămînt, cînd au ajuns acolo, l-au transformat Într-o minge de foc. De aici orașele incendiate de pe copertă. În epilog, care se petrece În 1985, toți oamenii au pierit, Împreună cu toate celelalte carnivore mari, În timp ce, pe scoarța carbonizată a pămîntului distrus, șobolanul norvegian e stăpînul absolut. Am Închis Cuibul și m-am așezat pe el. Mai aveam puțin și izbucneam În lacrimi, și am adăugat, lîngă numele lui Jerry, cuvintele SUFLET PERECHE și SINGURĂTATE. Am Înțeles acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Din când în când din tavan cădea o pulbere fină de var. Dacă am fi ieșit la suprafață să ne uităm, ne-am fi transformat în niște obiecte caracteristice pentru arta ploilor de foc: ceva ca niște bucăți de lemn carbonizat cam de un metru lungime - ființe umane ridicol de mici sau, dacă vreți, uriașe lăcuste prăjite. Fabrica de sirop de malț a dispărut. A dispărut tot în afară de beciurile unde Hansel și Gretel în 135 000 de exemplare fuseseră copți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
desigur, a mă face mai interesant în propriii mei ochi, mă obliga să nu păstrez decât scrisorile indiferente. Călău necruțător al bietelor hârtii, pândeam, preparat să intervin în caz că focul ar fi dat semne că piere, sufocat sub grămada de hârtie carbonizată. Urmărind neistovita mișcare a ghemului roșu-auriu, retrăiam vechea tentație copilărească : să prind în palmă mângâierea mătăsoasă a flăcării cu sâmbure alb-albăstriu, ca spirtul. Cam atunci intra Maria, cu tablaua de dulceți și cafeaua : încă mai funcționau riturile orientale ale casei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]