255 matches
-
de cel puțin 78%, dar de cel mult 82% în greutate Polimetacrilat de metil, sub formă de perle expandabile, conținând 2-metilpentan ca agent de expandare Copolimer al acrilatului de metil, al etilenei și al unui monomer care conține o grupă carboxil neterminală ca substituent, cu un conținut de acrilat de metil de cel puțin 50% în greutate, chiar amestecat cu dioxid de siliciu Produs de polimerizare a acidului acrilic cu mici cantități de monomer polinesaturat, utilizat la fabricarea medicamentelor de la pozițiile
32006R0300-ro () [Corola-website/Law/295164_a_296493]
-
este imprimată de perechea de electroni ai atomului de azot, de sistemul heterociclic, de prezența unor duble legături și de grupele electrofile adiacente azotului. Dacă în jurul atomului sunt grupe alchil (grupe respingătoare de electroni) bazicitatea crește. Grupările atrăgătoare de electroni (carboxil) reduc disponibiltatea electronilor de la atomul de azot, implicit reducînd bazicitatea sau chiar anulând-o. Datorită bazicității, soluțiile apoase de alcaloizi sunt instabile, fapt de care trebuie ținut cont la extracția lor. Pentru extracția, purificarea și conservarea lor, se utilizează acizi
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
rezultat (acetat de calciu) era apoi acidifiat cu acid sulfuric obținându-se acidul acetic. Pe atunci, Germania producea 10.000 tone de acid acetic glacial, din care cam 30% era folosit pentru manufacturarea vopselei indigo. Atomul de hidrogen din gruparea carboxil (−COOH) ai acizilor carboxilici, din categoria cărora face parte și acidul acetic, poate fi eliberat sub formă de proton (H), dându-le acestora caracterul lor acid. Acest proces este cunoscut sub numele de ionizare: Datorită cedării protonului, și acidul acetic
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
Acidul oxalic (denumire IUPAC: acid etandioic, formula HCO) este un acid dicarboxilic cu structura (HOOC)-(COOH). Datorită unirii celor două grupe carboxil, acesta este unul dintre cei mai tari acizi organici. Este, de asemenea, un agent reducător. Anionii acidului oxalic, ca și sărurile și esterii, sunt cunoscuți sub numele de oxalați. Acidul oxalic are un rol metabolic important datorat radicalului oxalil prezent
Acid oxalic () [Corola-website/Science/300774_a_302103]
-
care conțin în moleculă lor grupările -NH și -COOH. Formulă generală a aminoacizilor este: formulă 1 Aminoacizii se denumesc folosind cuvântul „acid“, urmat de „amino“ și numele acidului corespunzător. Prin prefixele „di“, „tri“ etc., se arătă numărul de grupe amino și carboxil, iar poziția relativă a două grupe funcționale se precizează cu literele grecești „α“, „β“, „γ“, „δ“, „ε“, în care acidul este α dacă grupările amino și carboxil se leagă de un același carbon, β dacă grupările amino și carboxil se
Aminoacid () [Corola-website/Science/300366_a_301695]
-
corespunzător. Prin prefixele „di“, „tri“ etc., se arătă numărul de grupe amino și carboxil, iar poziția relativă a două grupe funcționale se precizează cu literele grecești „α“, „β“, „γ“, „δ“, „ε“, în care acidul este α dacă grupările amino și carboxil se leagă de un același carbon, β dacă grupările amino și carboxil se leaga la atomi de carbon alăturați, iar, pe masura ce crește distanță, se vor numi γ, δ, ε. În cazul compușilor aromatici, se folosesc prefixele „orto“, „meta“, „pară“. formulă 2
Aminoacid () [Corola-website/Science/300366_a_301695]
-
și carboxil, iar poziția relativă a două grupe funcționale se precizează cu literele grecești „α“, „β“, „γ“, „δ“, „ε“, în care acidul este α dacă grupările amino și carboxil se leagă de un același carbon, β dacă grupările amino și carboxil se leaga la atomi de carbon alăturați, iar, pe masura ce crește distanță, se vor numi γ, δ, ε. În cazul compușilor aromatici, se folosesc prefixele „orto“, „meta“, „pară“. formulă 2, acid α amino-propanoic formulă 3, acid β amino-propanoic Un aminoacid este natural dacă
Aminoacid () [Corola-website/Science/300366_a_301695]
-
anion al aminoacidului Aminoacizii se folosesc la prepararea soluțiilor tampon. Acestea sunt soluțiile în care, dacă se adaugă o cantitate limitată (mică) de acid sau de bază, aceasta este neutralizata și pH-ul soluției nu se schimbă. Deoarece conțin gruparea carboxil, care este specifică acizilor carboxilici, aminoacizii reacționează la această grupare în același fel. Datorită grupării amino, care este specifică aminelor, conținuta în moleculă, aminoacizii reacționează la această grupare în mod similar. În timpul acestei reacții se formează legături noi între atomi
Aminoacid () [Corola-website/Science/300366_a_301695]
-
Acizii carboxilici (compuși carboxilici) sunt acizi organici care conțin în molecula lor o grupă funcțională carboxil (-COOH), formată din un atom de carbon legat dublu de un atom de oxigen și legat simplu de o grupă hidroxil (-OH), scrisă de obicei ca -COOH. Formula generală a unui acid carboxilic este, deci, R-COOH (v. imaginea din dreapta). Grupele
Acid carboxilic () [Corola-website/Science/302159_a_303488]
-
-COOH), formată din un atom de carbon legat dublu de un atom de oxigen și legat simplu de o grupă hidroxil (-OH), scrisă de obicei ca -COOH. Formula generală a unui acid carboxilic este, deci, R-COOH (v. imaginea din dreapta). Grupele carboxil sunt slab acide și sunt constituenți caracteristici pentru acizii carboxilici. Sunt prezente în majoritatea acizilor organici, ceaa ce îi face biodegradabili. Reacția de adiție a grupei carboxil la un compus se numește reacție de carboxilare; reacția de îndepărtare a grupei
Acid carboxilic () [Corola-website/Science/302159_a_303488]
-
Formula generală a unui acid carboxilic este, deci, R-COOH (v. imaginea din dreapta). Grupele carboxil sunt slab acide și sunt constituenți caracteristici pentru acizii carboxilici. Sunt prezente în majoritatea acizilor organici, ceaa ce îi face biodegradabili. Reacția de adiție a grupei carboxil la un compus se numește reacție de carboxilare; reacția de îndepărtare a grupei dintr-un compus se numește decarboxilare. Enzimele care catalizează aceste reacții se numesc carboxilaze (CE 6.4.1) și, respectiv, decarboxilaze (CE 4.1.1). Lungimea legăturii
Acid carboxilic () [Corola-website/Science/302159_a_303488]
-
reacție de carboxilare; reacția de îndepărtare a grupei dintr-un compus se numește decarboxilare. Enzimele care catalizează aceste reacții se numesc carboxilaze (CE 6.4.1) și, respectiv, decarboxilaze (CE 4.1.1). Lungimea legăturii duble C=O din grupa carboxil poate fi calculată prin spectroscopie. Aceștia se denumesc prin prefixarea cu termenul acid și adăugând sufixul „oic“ la numele hidrocarburii corespunzătoare. Există, de asemenea, și denumiri uzuale ale acizilor. Formula generala a acizilor monocarboxilici saturati este: CnH2nO2. Toți acizii prezentați
Acid carboxilic () [Corola-website/Science/302159_a_303488]
-
80 % sau mai mult, dar nu mai mult de 83 % clorură de vinil, 1,6 % sau mai mult, dar nu mai mult de 2 % grupări hidroxi și 0,25 % sau mai mult, dar nu mai mult de 0,38 % grupări carboxil ex 3904 50 90 91 Copolimer al clorurii de viniliden cu clorură de vinil, conținând în greutate 0 79,5 % sau mai mult clorură de viniliden, într-una din formele menționate în notele 6(a) și 6(b) de la capitolul
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90040_a_90827]
-
de cantități mari de proteine. Prin sinteza chimică se permite introducerea în lanțul proteic a aminoacizilor ne-naturali, atașarea de exemplu a unor grupări fluorescente. Metodele sunt utilizate în biochimie și in biologia celulei. Sinteza are la bază cuplarea grupării carboxil -COOH (carbon terminus) cu gruparea -amino -NH (segmentul N terminus). Se cunosc 2 metode de sinteză pe cale chimică O altă metodă este cea introdusă de R.C. Sheppard în anul 1971, și are la bază folosirea Fmoc (fluorenil metoxi carbonil), iar
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
proteinei există mai mulți aminoacizi dicarboxilici atunci molecula se va comporta ca un acid slab, iar în cele în care predomină aminoacizii diaminați se comportă ca baze slabe. Chiar dacă într-o moleculă există un număr egal de grupări amino si carboxil, deci teoretic molecula ar trebui sa fie neutră, în realitate datorită gradului de ionizare mult mai mare a grupării carboxil față de gruparea amino, molecula proteinei va avea un caracter slab acid, în soluția ei întâlnindu-se amfiioni proteici, anioni proteici
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
predomină aminoacizii diaminați se comportă ca baze slabe. Chiar dacă într-o moleculă există un număr egal de grupări amino si carboxil, deci teoretic molecula ar trebui sa fie neutră, în realitate datorită gradului de ionizare mult mai mare a grupării carboxil față de gruparea amino, molecula proteinei va avea un caracter slab acid, în soluția ei întâlnindu-se amfiioni proteici, anioni proteici și protoni (H). Prin acidulare echilibrul reacției se deplasează spre formarea de cationi proteici. La o anumită concentrație a H
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
și nu iși pot reface structura moleculară. Proteinele precipitate își pierd din proprietățile hidrofile "obțînînd" proprietăți hidrofobe. Din punct de vedere chimic, proteinele sunt heteropolimeri constituiți din 20 de L-α aminoacizi (așa numiții aminoacizi standard, vezi tabelul), în care grupările carboxil se pot combina cu grupările amino formînd legături peptidice și rezultând lanțurile peptidice. Aminoacizii standard au proprietăți variate, proprietăți care sunt direct responsabile de structura tridimensională a proteinei, dar și de proprietățile acesteia. În lanțul polipeptidic aminoacizii formează legăturile peptidice
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
cu grupările amino formînd legături peptidice și rezultând lanțurile peptidice. Aminoacizii standard au proprietăți variate, proprietăți care sunt direct responsabile de structura tridimensională a proteinei, dar și de proprietățile acesteia. În lanțul polipeptidic aminoacizii formează legăturile peptidice prin cuplarea grupei carboxil cu o grupă amino; odată legat în lanțul proteic aminoacidul se "transformă" în aminoacid "rezidual" iar atomii de carbon, azot, hidrogen și oxigen implicați în legături formează "scheletul" proteinei. Atunci cînd lanțul proteic se tremină cu o grupă carboxil poartă
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
grupei carboxil cu o grupă amino; odată legat în lanțul proteic aminoacidul se "transformă" în aminoacid "rezidual" iar atomii de carbon, azot, hidrogen și oxigen implicați în legături formează "scheletul" proteinei. Atunci cînd lanțul proteic se tremină cu o grupă carboxil poartă denumirea de carboxi-terminus (sau C -terminus), în timp ce, dacă se termină cu gruparea amino, devine amino-terminus (N-terminus). Responsabile de proprietățile chimice sunt aceleași grupări carboxil și amino libere, neimplicate în formarea legăturilor peptidice, însă mai intervin și diferiții radicali
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
în legături formează "scheletul" proteinei. Atunci cînd lanțul proteic se tremină cu o grupă carboxil poartă denumirea de carboxi-terminus (sau C -terminus), în timp ce, dacă se termină cu gruparea amino, devine amino-terminus (N-terminus). Responsabile de proprietățile chimice sunt aceleași grupări carboxil și amino libere, neimplicate în formarea legăturilor peptidice, însă mai intervin și diferiții radicali grefați pe scheletul proteinei. Datorită existenței anumitor aminoacizi în molecula proteinelor, a legăturilor peptidice formate în molecula proteinei dar și grupările funcționale libere sunt responsabile de
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
pe scheletul proteinei. Datorită existenței anumitor aminoacizi în molecula proteinelor, a legăturilor peptidice formate în molecula proteinei dar și grupările funcționale libere sunt responsabile de reacțiile de culoare. După cum s-a văzut mai sus lanțurile peptidice sunt formate de grupările carboxil și aminice a aminoacizilor; există de fapt 2 forme pentru fiecare proteină, numite forme de rezonanță: Structura substanțelor proteice este încă insuficient cunoscută datorită dinamicității structurii proteinelor, deoarece ele sunt în permanență supuse unor procese de sinteză și de degradare
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
realizată de obicei prin intermediul cuplării mai multor lanțuri polipeptidice scurte între ele, cuplare care duce la formarea fibrelor proteice;legăturile intercatenare pot fi principale sau secundare: <nowiki> </nowiki>.Legăturile de hidrogen se pot stabili și între catenele lateralecare au grupări carboxil, hidroxil, amino sau tiolice. Din punct de vedere energetic legătura de hidrogen nu este puternică dar datorită răspîndirii relativ uniforme de-a lungul scheletului proteic oferă proteinei stabilitatea necesară. În afară de aceste legături se mai pot stabili alte tipuri de legături
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
o cutie de băutură energizantă, care conține 1000 mg. Se poate remarca faptul că, deși taurina este adesea descrisă ca fiind un aminoacid (chiar și în literatura de specialitate), ea este, de fapt, un acid amino-sulfonic, deoarece îi lipsește grupul carboxil. Deși au fost identificate polipeptide de dimensiuni reduse care conțin taurină, nu s-a descris nici o aminoacil-ARNt-sintetază care să recunoască taurina și să fie în stare să o încorporeze în ARNt (nu posedă un codon în genom). Nu este inclusă
Taurină () [Corola-website/Science/308860_a_310189]
-
alcooli grași enumerați mai sus. De exemplu, mistrat butil, palmitat oleic și stearat cetilic Esteri metilici de acizi grași Laurat metilic (dodecanoat metilic) Palmitat metilic (hexadecanoat metilic) Stearat metilic (octadecanoat metilic) Oleat metilic (octadecenoat metilic) Acid formic (acid metanoic; acid carboxil oxigenat) 64-18-6 Glicerină (glicerol; glicerină) 56-81-5 Glicoli Butanediol 1,3 butanediol (1,3 butilen glicol) 1,4 butanediol (1,4 butilen glicol) Propilen glicol (greutate moleculara mai mare de 400) Propilen glicol [1,2 propilen glicol; propan-1,2-diol; 1,2-dihidroxipropan
32004L0004-ro () [Corola-website/Law/292628_a_293957]
-
echilibru în 2- 4 zile de la prima doză . După administrarea intravenoasă , timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al insulinei glargin a fost comparabil cu cel al insulinei umane . La om , insulina glargin este degradată parțial în țesutul subcutanat , la capătul carboxil al lanțului beta , cu formarea metaboliților activi 21A - glicin- insulină și 21A - glicin - des- 30B- treonin- insulină . De asemenea , în plasmă , sunt prezente insulina glargin nemodificată , precum și produși de degradare . În studiile clinice , analizele pe subgrupuri populaționale selecționate pe criterii
Ro_751 () [Corola-website/Science/291510_a_292839]