483 matches
-
Noua, București, 1979; Mâinile uitate pe cer, București, 1983; Anatomia melancoliei, București, 1991; Fratele meu, vol. I, pref. Eugen Negrici, postfață Lidia Vianu, București, 2000, vol. II: Lupta cu Îngerul, pref. Eugen Negrici, postfață Daniel Cristea-Enache, București, 2002, vol.III: Carcere, pref. Lidia Vianu, București, 2003; În Crângul Alexandra, cu ilustrații de Mircia Dumitrescu, București, 2001; Tânăra Circe, cu ilustrații de Mircia Dumitrescu, București, 2001. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, „Cercuri la Elsinore”, ARG, 1972, 7; Ciobanu, Critica, 124-129; Laurențiu Ulici, Poeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
prezintă un tablou sumbru asupra genezei și evoluției acestuia și a păcatelor care îl însoțesc, ca un lanț de nenorociri. „Căci pe nesimțite, spune el, lumina și bucuria căsniciei pălesc și în cele din urmă se sting... Căminul pare o carceră: Sonenul-întremător dispare...Femeia pierdută, prin practici diavolești, îi încătușează inima, îndepărtându-l de soția sa legitimă. Pe aceasta nu o mai poate suferi, nu-i îngăduie măcar nici un cuvânt mai aspru, iar aceleia îi rabdă toate insolențele și injuriile și
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
și se făcea numărătoarea... Și numărau niște analfabeți, și nu ieșea număru, și o luau din nou... Și, în sfârșit, până când ieșea toată lumea. Și se mai întâmpla că mai rămânea câte unul prin dormitor la altă brigadă... îl băga la carceră... În sfârșit, ne ducea la muncă. Cum era mâncarea? Ce vreau să vă spun? Mâncarea era o mizerie. O mizerie! Era varză, murături... mâncare de murături. Am mâncat odată, mi-aduc aminte, mazăre furajeră cu gărgărițe. M-am dus în fundul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
era obligat să se ducă să-l bată. Și a fost chinuit și bătut... ăla a și murit în închisoare. Ce se întâmplă? Nu v-am spus numele torționarului care m-a chinuit... că am făcut de mai multe ori carceră. Era o secție acolo unde nu mai erau deținuți, dar erau mai multe carcere și erau și unele foarte strâmte și cu cuie bătute în pereții lor, de pătrundeau înăuntru. Și dacă stăteai în celula aia nu puteai să stai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ăla a și murit în închisoare. Ce se întâmplă? Nu v-am spus numele torționarului care m-a chinuit... că am făcut de mai multe ori carceră. Era o secție acolo unde nu mai erau deținuți, dar erau mai multe carcere și erau și unele foarte strâmte și cu cuie bătute în pereții lor, de pătrundeau înăuntru. Și dacă stăteai în celula aia nu puteai să stai rezemat că te înțepau cuiele... Și am făcut-o și în pielea goală, iarna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mă feresc. De altfel noi care aveam o experiență de atâția ani știam... unul se plimbă în dreptul vizorului și ăilalți mai făceau câte ceva. Dar venea și mă mai scotea... că venea comandantul închisorii și îl punea pe gardian să deschidă carcera: Cine ești? Să trăiți! Cutare... Trebuia să i te adresezi cu: Să trăiți. Și dădea dispoziție să te ducă la celulă... Mi s-a întâmplat de câteva ori treaba asta, dar nu consecutiv, când și când. Dar ce se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
șobolani... E greu de imaginat. Și l-au dus în cameră, dar pe urmă l-o’ dus la Pitești, a trecut prin fenomenul Pitești... Nu se poate discuta ce s-o întâmplat pe acolo. Tot la Sibiu mai aveau 10 carcere... le spunea cele 10 porunci. Acolo nu puteai să stai nici jos, nicicum... numai în picioare, și să te sprijini de peretele de la carceră... Era foarte greu. Acolo l-or adus și pe socru-miu... Nu ne cunoșteam atuncea, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Nu se poate discuta ce s-o întâmplat pe acolo. Tot la Sibiu mai aveau 10 carcere... le spunea cele 10 porunci. Acolo nu puteai să stai nici jos, nicicum... numai în picioare, și să te sprijini de peretele de la carceră... Era foarte greu. Acolo l-or adus și pe socru-miu... Nu ne cunoșteam atuncea, nu știam că-mi va deveni socrul. Era groaznic pentru el. Fusese președintele Partidului Social Democrat, a’ lui Titel Petrescu, aicea în Hunedoara și directorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de ani, da’ restul o fost mai mici. Care era regimul de detenție? La Târgșor a fost, într-adevăr, o închisoare mai puțin păzită, mai puțin închisoare, pentru că erau geamuri... Toată ziua toți stăteam în curte, nu aveam regim de carceră sau treburi de felul acesta... Toți se plimbau prin curte, de jur împrejur... Era acolo un teren de volei și un bazin de apă circular, cu un diametru de vreo 8-10 metri, cu apă până la brâu Atmosfera printre elevi cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cei mai răi conducători de brigadă, cei mai câinoși... Adică, în ce sens răi? În sensul că nu ne lasă... Da’ brigadierul știți ce putere avea? Să-ți dea de mâncare sau să nu-ți dea; să te propună pentru carceră, și noaptea să dormi la carceră, stând în picioare, și-a doua zi să ieși la lucru... Avea puterea să nu te lase să dormi noaptea, și să te pună planton, că fiecare baracă avea planton... sau când veneai de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cei mai câinoși... Adică, în ce sens răi? În sensul că nu ne lasă... Da’ brigadierul știți ce putere avea? Să-ți dea de mâncare sau să nu-ți dea; să te propună pentru carceră, și noaptea să dormi la carceră, stând în picioare, și-a doua zi să ieși la lucru... Avea puterea să nu te lase să dormi noaptea, și să te pună planton, că fiecare baracă avea planton... sau când veneai de la lucru să te pună să faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Ne-o dat și cărți poștale, am scris acasă imediat după îmbrăcăminte și alimente, și bolnavele o’ fost toate internate la tratament... Și cu maiorul ce s-a-ntâmplat, l-au schimbat? Ha, ha! O primit treizeci de zile de carceră. Și ofițerul de servici o fost mutat din închisoare. Așa ne-am bucurat, că el era cel mai rău, că el dădea pedepsele... Era și un bărbat urât, „Cap de mort” îi ziceam noi. Așa că o lună de zile am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de zile... Aia a fost cea mai lungă și cea mai grea... Până atunci nu știam că în închisoare există și alte pedepse, și o fost prima dată când am cunoscut și eu că există pedepse... Ați fost și la carceră? De patru ori am fost pedepsită la izolator, că așa se chema... Acolo nu erau carcere, dar erau niște camere jos la parter, izolate, goale, unde nu exista nici o mobilă, fără sobă, nici iarna, nimic-nimic. Erai pedepsit așa: la trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că în închisoare există și alte pedepse, și o fost prima dată când am cunoscut și eu că există pedepse... Ați fost și la carceră? De patru ori am fost pedepsită la izolator, că așa se chema... Acolo nu erau carcere, dar erau niște camere jos la parter, izolate, goale, unde nu exista nici o mobilă, fără sobă, nici iarna, nimic-nimic. Erai pedepsit așa: la trei zile numa’ primeai hrană caldă, încolo primeai numa’ mămăligă, sau o bucată de pâine și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că fac mai mult decât un excavator... Și vine la comandantu’, Antoniu parcă-l chema, și zice: Tovarășu’ comandant, îmi permiteți să raportez! Am aici un deținut, de când mama m-a făcut n-am văzut așa ceva. Păi cu el la carceră, ce mai stai? Nu! Nu! Vreau să vă spun altceva, în mod excepțional. Ce vrei, mă? În mod excepțional vă rog să-i acordați o scrisoare pentru un pachet, pentru că n-am văzut un om mai muncitor ca ăsta. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cinci sute de calorii. Da’ ce folos, că erau gaze, perforau fără apă, fără aerisire, nu era’ puțuri de aerisire... A fost foarte greu și acolo, și să accidenta mulți... Și a’ fost multe zile că ne-au bătut la carceră. Aia era cât o sobă de mică, doar cât încăpea omu’... și un nenorocit de milițian a băgat sârmă ghimpată înăuntru, că mai adormeai și te rezemai de perete... Și nu puteai să te mai rezemi că te înțepa sârmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
făcea câte o greșeală ce nu le convenea lor mergea acolo. Te condamna pentru orice mică greșală. Trei zile îți dădea milițianu’... Ofițeru’ de serviciu’, dacă îi răspundeai ceva, îți dădea cinci, iar directoru’ până la douăzeci de zile... Și la carceră acolo o zi îți da mâncare, două nu... Și îți dădea două sute cincizeci de grame de pâine și un pahar de apă. Asta a fost... Eu n-am fost la carceră, da’ care au fost... În 1955 eram la Baia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cinci, iar directoru’ până la douăzeci de zile... Și la carceră acolo o zi îți da mâncare, două nu... Și îți dădea două sute cincizeci de grame de pâine și un pahar de apă. Asta a fost... Eu n-am fost la carceră, da’ care au fost... În 1955 eram la Baia Sprie și am făcut o grevă. Atunci io eram la bucătărie că m-am accidentat, că a căzut o coptură din mină și mi-a fracturat mâna stângă, de aicea de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
primi corespondență pe un termen de până la un an, retragerea dreptului de a primi colete pe un termen de 3 luni, deținerea celulară și pierderea dreptului de a ieși la muncă pe un termen de până la 3 luni, reținerea În carceră pe un termen de până la 15 zile, mutarea Într-un alt penitenciar sau colonie cu regim mai sever, pierderea dreptului de a primi remunerație pentru zilele muncite), ceea ce au făcut În fapt tipurile umane recrutate după modelul descris anterior poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
la un moment dat, în închisoarea Mislea, deținutele au alcătuit un lanț de rugăciune neîntreruptă de la 5 dimineața până la miezul nopții, grup în care erau și două evreice. Ele se rugau pentru familiile lor, pentru deținutele din celulă sau din carceră, pentru „mântuirea sufletelor celor ce le osândeau, sau pentru eliberarea țării”. Tot pe această coordonată aflăm și de la doamna Aspazia Oțel Petrescu cum un grup eterogen, constituit din românce, maghiare, germance, evreice, sârboaice, franțuzoaice, rosteau în comun dimineața o rugăciune
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
clipa morții conștiința că moare pentru Hristos: „În primul rând gândul și sufletul meu se închină Domnului. Mulțumesc că am ajuns aici. Merg la El, sunt fericit că mor pentru Hristos”. O altă figură luminoasă a trăirii profund creștine din carcerele comuniste a fost Gheorghe Jimboiu. Tulburătoare este descrierea de către părintele Liviu Brânzaș în „Raza din catacombă”, a momentelor dinaintea plecării către Domnul a lui Gheorghe Jimboiu, la fel de impresionante ca cele descrise despre Valeriu Gafencu în „Sfântul închisorilor” sau despre George
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
var de pe pereți din locuri dosite. Se scria ca pe o tăbliță de gresie, cu un bețișor de lemn. Avantajul era că se ștergea ușor și repede și nu te prindea că înveți. Dacă erai prins, făceai șapte zile de carceră cu mâncare o dată la trei zile și plasă de fier în loc de saltea.” După cum povestește domnul Ilie Tudor, pe o bucățică de săpun sau pe talpa bocancului intrau până la 4 strofe, pe care apoi deținuții le învățau. Majoritatea poeziilor din închisori
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
atât de bine, încât multe din paginile sale pot fi transcrise, astăzi, ca model de regulament de funcționare. La Ospiciul Neamț, unitate bine gospodărită, acestea constituiau totuși idealuri îndepărtate. Aflăm că "pentru furibunzi se întrebuințează cămașa de forță, Dușele și Carcera". Știm ce înseamnă prima și ultima din aceste recomandări. Despre a doua, "despre Dușe", se spune că, aici la Neamț, Eminescu, internat cu "manie furibundă", fusese bătut, la dușe, cu funia udă. Mentalitatea pe care am menționat-o anterior se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o frază naivă cu care inspectorii își încheie paragraful: "nu am constatat însă întrebuințarea mijloacelor violente" (sic) deși, mai pe la sfârșitul raportului, la pagina 8, la "ameliorațiuni", se face următoarea recomandare: "credem că este de absolută necesitate de a încălzi carcera în timpul iernii cu tuburi prin care se va introduce căldura și care vor fi așezate astfel ca să nu se poată atinge bolnavii de ei (sic) și a fi feriți de lesiuni; asemenea ferestre să fie la partea superioară a păretelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ei (sic) și a fi feriți de lesiuni; asemenea ferestre să fie la partea superioară a păretelui astfel ca bolnavii să nu poată atinge și să nu primească de la ceilalți alienați obiecte vătămătoare și aceia fereastră să fie cu geamuri. Carcera consta din două camere care comunică printr-o ușă comună noi opinăm ca să fie cu totul separate aceste camere astfel ca furibunzii să nu se vătăme reciproc și aceste camere să fie tapisate cu mindire". O "necesitate" a timpului, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]