837 matches
-
prăfuită de sub un butuc, să doarmă, să doarmă și atât. De îndată ce pătrundea în vie decorul se schimba. Era mai mult aer, puteai privi de jur împrejur în voie. Aici oamenii se cunosc ușor, foarte ușor. Își zic pe nume imediat. Carmina încearcă să se comporte normal, să fie în ton cu ceilalți deși simte că o adevărată osmoză nu se poate realiza. Sunt la fermă multe fete coborâte din satele lor de munte, să câștige acolo un ban pentru zestre. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gândeau până târziu la nopțile lungi de iarnă, la dragoste, la mamele din ele. Când își vor vedea visul cu ochii nu vor mai avea timp nici să gândească. Acum își împleteau în voie speranțele, visurile lor simple și frumoase. Carmina nu avea loc printre ele. O simțeau străină, ieșită din sfera lor îngustă, rotundă și o respingeau. Carmina se întorcea acasă și se așeza pe scaun, în fața mesei, cu pumnii strânși, cu sufletul contorsionat. Simțea cum oboseala îi cerne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
visul cu ochii nu vor mai avea timp nici să gândească. Acum își împleteau în voie speranțele, visurile lor simple și frumoase. Carmina nu avea loc printre ele. O simțeau străină, ieșită din sfera lor îngustă, rotundă și o respingeau. Carmina se întorcea acasă și se așeza pe scaun, în fața mesei, cu pumnii strânși, cu sufletul contorsionat. Simțea cum oboseala îi cerne în creier somnul. La masa de seară se lăsa o tăcere de moarte. Își auzeau unul altuia sorbiturile. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
strânși, cu sufletul contorsionat. Simțea cum oboseala îi cerne în creier somnul. La masa de seară se lăsa o tăcere de moarte. Își auzeau unul altuia sorbiturile. Tatăl rămânea cu privirea în gol, cu lingura spânzurând în fața gurii. Pe urmă Carmina se retrăgea în camera ei. Apa și săpunul intensificau iritațiile de pe mâini. Mama venea să-i arate o pereche de ciorapi de mătase, o cămașă de noapte străvezie cu eticheta prinsă de guler, o maletă grena: ofrandele neputinței ei. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de ciorapi de mătase, o cămașă de noapte străvezie cu eticheta prinsă de guler, o maletă grena: ofrandele neputinței ei. Mai apoi îi auzea certându-se calm, fără zgomot, ceartă de durată. Vocea lui, vocea ei, vocea lui, vocea ei. Carmina se îndrepta către pat ca robotul. Privea anatomia abandonată pe masă ca pe un obiect întâlnit cândva mai de mult nu se mai știe unde. Ceasul ticăia pe noptieră. De la un timp butucii parcă se încovoaie și trupurile la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care i-a sucit mințile. Fetele au simțit-o plecând și râd, fac glume deocheate pe seama e. "Cumnata" s-a supărat și a hotărât să-și ia fratele înapoi. Mâine îi va cere nerușinatei fotografia. Gata, nu mai sunt rude. Carmina le invidiază simplitatea și naturalețea. Simte în fiecare dintre ele o Elena purtând în pântece un rod neștiut. Aproape regretă că nu poate fi ca ele. Într-o seară la masă, tatăl rostește spășit: N-ai învățat să-ți cultivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
invidiază simplitatea și naturalețea. Simte în fiecare dintre ele o Elena purtând în pântece un rod neștiut. Aproape regretă că nu poate fi ca ele. Într-o seară la masă, tatăl rostește spășit: N-ai învățat să-ți cultivi răbdarea. Carmina tresare, îl privește, se simte distanțată, deja i-a scăpat printre degete, nu-i mai poate anticipa reacțiile, a obosit să mai însăileze jocul. Tatăl a adus din oraș prăjituri cu frișcă, un eveniment ce se petrecea extrem de rar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îl privește, se simte distanțată, deja i-a scăpat printre degete, nu-i mai poate anticipa reacțiile, a obosit să mai însăileze jocul. Tatăl a adus din oraș prăjituri cu frișcă, un eveniment ce se petrecea extrem de rar la ei. Carmina își înfigea lingurița în cremă. Nici nu se mai obosea să-i înțeleagă gestul. Oare voia să obțină un devotament neclintit cu câteva prăjituri? Gura îi era coclită, împânzite de mici puncte albicioase. Nu mai simțea nici un gust la mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să nu lezeze voia nimănui, se strecura hoțește printre ei, plănuia pe ascuns și când reușea să-și ducă la bun sfârșit gândul, deși părea că se bucură cu toată ființa era de fapt atâta umilință în izbânda ei ascunsă! Carmina își unse o felie de pâine cu zacuscă de vinete, mușca, mesteca, privea în dulăpiorul cu vase, ceștile desperecheate întoarse cu fața în jos pe farfurioară. Ba o să mă duc, spuse, o să mă duc până se termină de cules via
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stai cu noi la cules până la urmă, îi mai zise. Scuipă mucul țigării, îl strivi conștiincios rotind vârful pantofului până-l afundă în țărână. Cum ți s-a părut campania? Se urcă pe o balercă răsturnată și o invită pe Carmina să se urce lângă el. Părea nedormit, pungile de sub ochi îi erau vineții. De acolo zăriră cârdul de muntence, traversând parcela de porumb, dezolant de goală acum, de-a latul. Mergeau în șir indian, cu traiste mari, roșu cu negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în cuiburile lor de munte și traversau grav câmpia, centimetru cu centimetru, pas cu pas, fără să mai privească în urmă. Plecau cu visurile lor simple, ducând cu ele mirosul acela de pământ tânăr, de transpirație și sânge. Plecă și Carmina după ce semnă statul de plată. La marginea târgului întâlni o femeie care culegea ultimele urzici.O întrebă ce face cu ele și ea îi răspunse că are niște puișori scoși mai târzior, le dă urzici cu mălai, să mai prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu ele și ea îi răspunse că are niște puișori scoși mai târzior, le dă urzici cu mălai, să mai prindă putere, poate se mai zboară și ei până să dea frigul de-a binelea. E atât de dificil, concluzionă Carmina, în timp ce se apropia de casă, să poți discerne măreția și simplitatea din frunzișul de fiecare zi... Parcă se desprinsese ceva din ea când văzuse cârdul de fete, păsări călătoare, plecând către casele lor, împăcate. Ele reprezentaseră pentru ea un univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de veveriță. Elena era foarte pornită împotriva tatălui. Ce suflet de câine, spunea. El să-și frece toată ziua târtița pe scaun, nu-i așa iar pe tine să te trimită la muncă printre țigani. Nu-l pot suferi, înțelegi, Carmina? Îl văd așa de absurd și de înrăit. Slavă, Domnului că i-am scăpat din mână. Mai vine acum să-mi comande mie? Nu mai vine, că i-ar arăta Ștefănel poarta imediat și pe aici ți-e drumul, tataie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
văd așa de absurd și de înrăit. Slavă, Domnului că i-am scăpat din mână. Mai vine acum să-mi comande mie? Nu mai vine, că i-ar arăta Ștefănel poarta imediat și pe aici ți-e drumul, tataie! Lasă, Carmina, că ai să pleci, n-ai să mai stai toată ziua în calea lui, pe urmă poate-ți găsești și tu pe cineva, te măriți și scapi de el definitiv. Vrei să-mi guști magiunul? Ce simplu era pentru Elena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
moarte. Era frig afară, înnourat, se gândi că peronul autogării trebuie să fie plin acum de tinerele muntence cu traistele lor aspre, țesute în casă, roșu cu negru, agățate pe umăr. Trecu vara fără să se petreacă nimic deosebit pentru Carmina. Mici stări de exuberanță, generate de câte o idee, exuberanță ce începea să pâlpâie înainte de a se contura cu precizie. Avea dese momente de inhibiție, gândul i se învârtea pe loc ca un titirez, simțea ceva nedefinit, undeva, pe aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu o vorbă de la matrița fixată de profesor; erau acum, pur și simplu trei voci care se porneau să înfiereze, tot ce produceau ceilalți, tot, tot, tot. Poate pentru simplul motiv că ei se dovedeau a fi sterpi? se întreba Carmina. Erau trei acum, grozav de mulțumiți de coeziunea dintre ei, foloseau aceleași tipare, singura lor mulțumire era vânătoarea de intrigi. În rest, sortau, etichetau, blamau, numai ei știau dacă exista cu adevărat cineva care să fi ieșit neîntinat din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cu ce te-ai alege? Și apoi sunt sigur că vei găsi într-o zi ceea ce cauți. Nu se poate altfel. Da, da, aprobase Nina și clipise spre ea fericită. Să vă fac un ceai cu rom? întrebase Marga neutră. Carmina constatase că Alexe găsea adepți de-a dreptul fanatici în rândul femeilor. Să fi fost numai din pricina faptului că femeile sunt mai comode, mai slabe și se mulțumesc să accepte o idee formulată deja, cu multă siguranță, fără fisuri aparente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
slabe și se mulțumesc să accepte o idee formulată deja, cu multă siguranță, fără fisuri aparente, în loc să încerce să-și creeze singure un punct de vedere personal? Preferau să înghită pilula concepută de-a gata? Voiau să-și protejeze neuronii? Carmina fusese de-a dreptul șocată de felul în care Marga se năpustise cu frenezie pe o cale sinuoasă, neobișnuită în felul ei, să fi fost chiar atât de șocată de siguranța lui Alexe, să fi fost absolut convinsă că prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fertil în casa familiei Alexe și încolțise? Ea își răzbuna eșecurile de femeie timidă și mândră sau credea cu tot sufletul că afundându-i pe ceilalți în mocirlă ai șansa de a rămâne deasupra, neîntinat? Ultimele trei vizite făcute de Carmina în casa profesorilor Alexe fuseseră la ore cu totul diferite și de fiecare dată o găsise pe Marga prezentă acolo, în colțul din stânga canapelei, instalată comod, cu fundul ei durduliu adâncit în iarba de mare, mereu descălțată la piciorul stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i și tu, Nik, nu-i așa că și tu vrei prăjitură? Să se răcească, spunea autoritară Marga, altfel vă doare burtica și nu o să vă fie bine. Trebuie să aduci măcar o bucățică, una mică de tot, să guste și Carmina, încercă Nina o altă strategie. Carmina să aștepte și ea până se răcește, spunea autoritară Marga. Dar Carmina nu avea răbdare să aștepte până se răcea prăjitura, avea un soi de neastâmpăr, de gelozie, se simțea în plus. Parcă odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa că și tu vrei prăjitură? Să se răcească, spunea autoritară Marga, altfel vă doare burtica și nu o să vă fie bine. Trebuie să aduci măcar o bucățică, una mică de tot, să guste și Carmina, încercă Nina o altă strategie. Carmina să aștepte și ea până se răcește, spunea autoritară Marga. Dar Carmina nu avea răbdare să aștepte până se răcea prăjitura, avea un soi de neastâmpăr, de gelozie, se simțea în plus. Parcă odată cu apariția Margăi, în casa familiei Alexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vă doare burtica și nu o să vă fie bine. Trebuie să aduci măcar o bucățică, una mică de tot, să guste și Carmina, încercă Nina o altă strategie. Carmina să aștepte și ea până se răcește, spunea autoritară Marga. Dar Carmina nu avea răbdare să aștepte până se răcea prăjitura, avea un soi de neastâmpăr, de gelozie, se simțea în plus. Parcă odată cu apariția Margăi, în casa familiei Alexe plutea o atmosferă prea călduță, ternă, o acalmie apăsătoare. Alexe trona la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-ți descrețească fruntea. Dar în afara intervențiilor ei însuflețite, a ciripitului sprințar, cu greu se mai urnea din loc o discuție interesantă, dar și atunci, exact când nu te așteptai, rămânea în suspensie, se bloca fără să lămurească toate aspectele. Carmina nu înțelegea ce se întâmplase cu el, se plictisise, medita la ceva anume în toate acele ore de absență? Parcă intrase într-o eclipsă, zâmbea amuzat, le filtra pe cele trei femei de la înălțimea biroului, le trecea prin raza albăstrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a ochilor clipind pasiv. Dacă Nina ar fi încetat să vorbească, s-ar fi lăsat o tăcere apăsătoare, jenantă, nu-ți mai rămânea altceva de făcut decât să te ridici, să mormăi o scuză și s-o pornești către ușă. Carmina știa foarte bine ce înseamnă să fii alungat, de muțenia conspirativă a celor doi soți, cât de penibilă îți era retragerea dar, desigur, acum nu era aranjată o coaliție a tăcerii de vreme ce Nina avea voie să întrețină atmosfera și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
despre tot felul de ticăloșii morale pe care un autor le poate face în decursul anilor, compromisuri morale rămase în memoria tiparului atunci, sigur că, pornit în vizită cu o idee, reveneai acasă, dezumflat, cu o alta. Într-o zi Carmina îl reîntâlni pe profesorul de sport. Nu era beat dar fusese, după cum spunea, la o partidă de tenis și transpirația îi mirosea intens, a acru, a doagă de butoi, porii feței, măriți, luceau de grăsime, dincolo de aparenta sprinteneală, purta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]