386 matches
-
Bibl. hist., V, 48, 4). În primul secol creștin, cultul misteric din Samothrace a ajuns, după Viețile paralele (IX, 2, 2) ale lui Plutarh, un cult foarte popular și a luat forma unui festival anual cu pronunțat caracter exoteric și carnavalesc: „misterele din Samothrace erau deopotrivă deschise bărbaților și femeilor, sclavilor și oamenilor liberi, fiind mai deschise decât cele Eleusine (care limitau inițierea la vorbitorii de limbă greacă). Oameni din diferite părți ale Mediteranei, în special din Tracia, Asia Mică, Macedonia
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
gândim la receptarea critică, invocând nu numai diferențe de nuanță, ci, așa-zicând, de spirit al epocii. Între - de exemplu - felul polițienesc în care a fost citit scandalosul Poem invectivă al lui Geo Bogza și reacțiile furibunde, dar mai degrabă carnavalești și devitalizate, care au însoțit debutul goliardic al lui Marius Ianuș este, până la urmă, un clivaj de valorizare. În plus, etanșeitățile de grup ale avangardiștilor riscă, printr-o asemenea stabilire de afinități, să se relaxeze mai mult decât respectul pentru
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
citim, însă, acest volum altfel decât impresionist și psihocritic. Vă propun, așadar, o lectură dominatoare și îndeajuns de subtilă. Iar pentru asta, să ne folosim, de legitățile întâmplării și să ridicăm un subtitlu la rangul care i se cuvine. În locul carnavalescului pam-param-pam să imaginăm o variantă centrată pe autopoeme. Mi se pare, din capul locului, mai adecvată, mai proaspătă, mai fertilă și mai ușor de generalizat. Făcând o comparație strict formală, autopoem nu sună deloc mai rău ori mai inexpresiv decât
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
dovedește clar, elocvent, suplu - cu extrase poate prea imbricate - studiul de față. Bineînțeles, reconsiderările (prada cea mai râvnită a oricărui critic literar) își găsesc și ele locul. E drept că la finalul cărții, fără prea zgomotoase surle și fără trâmbițe carnavalești. Ați auzit, spre exemplu, de Jacques G. Costin? Bănuiesc că nu, așa cum - iertați-mi ușoara maliție - nu par să fi auzit nici cei mai mulți dintre antologatori. Și totuși: Lipsa de interes a exegeților pentru literatura lui Jacques G. Costin este regretabilă
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
instanțelor textului. Naratorul se străduiește să convingă cititorul să participe. I se adresează insistent. Însă totul e un joc, cum avertizează în același timp. Suntem martorii unei multiple depersonalizări, cu euri suprapuse ierarhic în funcție de aderența la o realitate toxică și carnavalescă. Cert e că Abăza are un statut special între aceste euri tricefalice: „el nu vede și nu aude niciodată nimic”. Numai că naratorul diluează sensurile paradoxal. El continuă notele lui Fra, prelungind o singurătate „insuportabilă” și „grețoasă” în plăcere gratuită
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
așa cum face mai degrabă un fotograf sau un pictor. Filmul de Acțiune/aventură/dramă - ca de obicei, categoriile nu spun nimic -, este brizat de aceste chipuri, aceste expresii care reflectă stări tranziente, neprecizate, neliniștea, blîndețea. În mod straniu, nu decorul carnavalesc pe alocuri, în care poți vedea împrumuturi din alte pelicule, nici colona sonoră, în care poți recunoaște zumzetul rostirii unor mantre în templele budiste, nu m-au proiectat "acolo", cît o singură privire din adîncul sufletului același cu adîncul timpului
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
număr de magie, pe care artistul îl reușește de fiecare dată. Teratologia sa, care dată fiind selecția monștrilor cuprinde un teritoriu mult mai vast, sare numaidecât în ochii spectatorului. Pisica din Cheshire poartă multipludințosul zâmbet de rechin al monștrilor vaudevilești, carnavalești ai lui Burton, Omida albastră are aspectul lichefiat al unei lipitori și fumează ca un împătimit bibliofil în biblioteca lui cu manuscrise rare, iar curtea Reginei Roșii (Helena Bonham Carter) conține personaje cu un deghizament la vedere de un grotesc
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
noi înșine și cu lumea. Nemescu a ridicat puțin cortina pentru a vedea nu eterna și fascinanta Românie, nici fabulospiritul cum spunea un rafinat intelectual recent, ci România profundă, unde, aparent, tout est pris a la légere. Plonjînd în superficialitate, carnavalesc și absurd, Nemescu reușește performanța de a descoperi dimensiunea profundă a tragicului, exprimat cu mijloacele comediei. Această tensiune a registrelor contrastive, precum și deschiderea discret onirică, evazionistă pe care Nemescu o conferă filmului său, dau măsura unui regizor sensibil la nuanțe
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
sensibil la „kitsch-ul politic” de pretutindeni. E și motivul pentru care triumfalismul, „vivacitatea victoriei și bucuria eliberării nu abundă în aceste pagini”. În ce constă însă originalitatea reflecțiilor lui Norman Manea? În primul rând, în această insistență asupra caracterului carnavalesc al totalitarismului. Din perspectiva scriitorului româno-american, ceea ce individualizează totalitarismele de secol XX n-a fost atât dogmatismul ideologic, cât mai degrabă caracterul grotesc: complicitatea dintre cruzime și spectacol, dintre ferocitate și artificiu, reunite în metafora Dictatorului-Clovn (preluată de la Federico Fellini
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
al unui biscuit din altă epocă până la publicarea bruscă a unei cărți mult timp interzise. Semn, poate, că arbitrariul Puterii e arma sa cea mai insidioasă. Chiar evenimentele cât se poate de concrete din biografia scriitorului, transpuse într-un discurs carnavalesc, plin de alegorii și metafore, dobândesc un aer ireal și absurd. Cu totul simptomatică în acest sens e relatarea întâlnirii cu securistul dinaintea plecării definitive din România: departe de a întruchipa brutalitatea Sistemului, el se prezintă ca un tânăr „inofensiv
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
ale acestui om de o anumită candoare. Candoarea merge de la ideile banale pe care le împărtășește cu regizorul la bucuria reală de a trăi, o vitalitate care trece prin sângele arenei ridicată în picioare de golul lui Maradona, la cultul carnavalesc al idolului, cu epifanii și euharistii sub înaltul patronaj al acestui sfânt Petru al balonului. Ceea ce transpare numaidecât este faptul că dincolo de orice poleială, de orice prostioară debitată cu farmec și ochi umezi sau gesticulație flamboiantă, Maradona rămâne Maradona. Ceva
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
de buci se însoțeau cu îngrijorarea reală a politrucilor asudați de la ciorapi la chiloți întru îndeplinirea sarcinilor de partid și de stat care gestionau spectacolul jenant al bunăstării unui popor chinuit și imbecilizat. Mungiu și asociații surprind destul de bine acest carnavalesc absurdist, tembelizant, departe de spiritul sărbătorii populare, așa cum îl descrie Bahtin sau de cel al fiestei surprinsă de Hemingway, un carnaval din care lipsește sensul eliberator, frivol, chiar dezmățat al orgiei. Într-un fel, regizorii ne oferă cealaltă față a
Trăind decenii de împliniri mărețe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6850_a_8175]
-
din Muppets Show și o dorință de fornicație care crește cu fiecare pahar băut. În final, îl va răsturna în pat pe mirele cadaveric, tremurând ca frunza și dezbrăcându-se ca la medic, scena încheindu-se pudic aici. Ironia aceasta carnavalescă însoțește la fiecare pas camera, regizorul știe să prindă dincolo de replica voit propagandistică și satira dirijată și altceva, un fel de generală bună dispoziție care izbucnește cinic în momentele care revendică cruzimea. Aflat la o altă vârstă, filmul nu a
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
de această Doamnă în negru ce pare a fi pentru noi din ce în ce mai aproape. Un mijloc de a alunga teama care, nu putem nega asta, se strecoară pe nesimțite în sânul acestei reuniuni peste care bate vântul sfârșitului. Râsul, vechiul antidot carnavalesc împotriva spaimei! Diminețile, ni se fac daruri; Odin ne dăruiește un concert cu cântece și vechi bucăți muzicale ce par extrase din frizele "stâncii" cioplite cu grijă în timp - dansul lui Catherine din Cenușă și multe altele - sau spectacole pentru
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
Leonid - nuclear, Patrizia - cancer, Beth - calorii, Charles - divorț; Chloé - lucernă (în amintirea unui fost client) restul se amuză: Brian - Palestina, Rachel - Woody Allen, Derek - Sadam Hussein iar Hal încheie en beauté, propunînd, în rîsetele comesenilor, viagra. Elemente grave în notă carnavalescă, heterotopie ca în celebra proză borgersiană citată de Foucault, o lume plurală, instabilă, amenințată de nenumărate primejdii dar care, conștientă de acest lucru, se expune într-o ,,apocalipsă veselă" ce frizează ficțiunea și care povestită și repetată își pierde orice
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
fiind invocat să populeze imaginarul ficțional, alături de ființe ale vieții sintetice și ale inteligenței artificiale, de avatari de pe Internet sau de clone monstruoase, desprinse parcă din imaginația science-fiction. De pilă, în Ultim@ vrăjitoare de Alina Nelega, universul virtual, derizoriu și carnavalesc, este populat de îngeri decăzuți, de demoni-hackeri care complotează împotriva "softului" scris de divinitate, de avatari digitali, de ființe hermafrodite și hibride, cu memoria defectată. Personajele liminale își construiesc identități avatarice pe Internet, nickname-uri fantastice, aflate la granița monstruozității, călătoresc
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
încercăm adesea ca să îmbălsămăm Clipita care moare, spre-o altă împlinire... Din miile de praguri ai anilor trecuți, Lumina ce se-aprinde, inundă ca o apă, Prin care năruirea stejarilor căzuți În albia de vremuri, nepieritoare, sapă... Cad măștile uimirii carnavalești, pe rând, Istoria se-ncheagă din jertfe anonime Rămase în tăcere, ascunse, până când, Se dezvelesc strămoșii de straie-n întregime... Apoi, ca niște umbre, la un ospăț spontan, Rămânem să petrecem covoarele de stele, Scoborâtori din munte, în fiecare an
COVOARE DE STELE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83766_a_85091]
-
Mer. Străduțele insomniilor cioraniene din Sibiu și Rășinari. Cerul de la Sf. Gheorghe-Deltă, literalmente acoperit de aripile pelicanilor și berzelor. Răceala em fatică, geometric-agasantă, a Vienei față de liniștea feciorelnică a Hurezilor și clopotele copleșitoare ale Putnei. Urâciunea ploioasă din Bruxelles, magia carnavalescă a Veneției, orgo liul pieptos dar steril al Budapestei, calvadosul rece sirotat în Piața din Lille și buna răceală a pereților catedralei din Cisnădioara. Negritudinea angoasantă, pe cât de amenin țătoare, pe atât de excitantă, din marchă au puces-urile pa riziene
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
final al Efimiței, bașca Mânjoloaia și toate Tarsițele, Procopoaiele, Piscu peștile, posesoarele de Bubico și Goe, moașele regurgitant-flatulente, săltărețele adulterine aducătoare de „mici economii“, zalele cu deochi din lanțurile slăbiciunilor etc. - tot atâtea sarcasme drăcești ale unei misoginii de cinism carnavalesc. Ei bine, ce credeți? Tot numărând și croind statistici, am ajuns la concluzia că angelicul (mai ales dimensiunea marianică) domină copios demonicul în literele noastre. Cuminte, pudic, pufos-filial, scriitorul român trage amarnic la feminitatea matern ocrotitoare și fuge ca dracul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se simt între ei, coordonarea este perfectă, totul seamănă cu performanța unor pianiști care interpretează o partitură la patru mâini. Cuvinte insolite (unele inventate de autori) sunt folosite cu toată dezinvoltura, situații de factură suprarealistă te fac să simți starea carnavalescă din Ubu Roi și să îți amintești de groteștile sale aventuri, ludicul cu trimitere directă la cotidian răsare de acolo de unde nici nu te aștepți. Un dialog dintre Smeagolița și Dublu B (unul dintre cei doi scribi împuterniciți să scrie
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
Premiera în România: 18.05.2012. Produs de:Warner Bros. Pictures. Distribuit în România de: MediaPro Distribution. Suprarealismul-pop (lowbrow art) al lui Tim Burton, specie apărută în California de Sud la finele anilor ’60 nu poate fi înțeles fără spiritul carnavalesc, guignolesc care vascularizează cinematografia sa. Sweeny Todd, bărbierul diabolic de pe Fleet Street, este rudă de sânge și aș zice de profesie cu Edward Mâini-de-foarfece. Cei doi reprezintă emblematic fațetele aceluiași imaginar gotic trecut însă prin filtrul decantărilor estetice ale unei
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
la noi pe David Lodge, studii critice substanțiale (Matei Călinescu, A citi, a reciti, Ed. Polirom, 2003, 2007). Majoritatea trăsăturilor ce aproximează postmodernismul se regăsesc în roman, le enumăr pe cele relevante, vizibile: indeterminare, fragmentare și decanonizare, hibridizare, ironie și carnavalesc. Li s-ar putea adăuga reciclarea trecutului și revizitarea lui, pastișa, parodia și ludicul. Amintește de Iubita locotenentului francez și de Daniel Martin, dar împinge și mai departe demontarea și remontarea convențiilor literare decât a făcut-o John Fowles. Ca
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
cărămiziu și alb ieșea o culoare nedefinită, tristă, a tuturor străvechilor mori, fabrici și ateliere ruinate, mâncate de timp și vegetație. Căci, acoperind-o până la brâu, pretutindeni în jurul ei se ridicau plopi negri ca smoala, cu frunze de un verde carnavalesc, lingând bătrânele ziduri palide și acoperindu-le cu valuri de puf. Puful de plopi, care ningea pur și simplu în iulie, se troienea la picioarele morii, se agăța de golurile și spărturile dintre cărămizi, se lua pe picioarele porumbeilor care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Mai spre sfârșitul vieții/ de unde să Începi să țeși din nou/ jocuri fără plasă/ sub cupola bordeiului sud-dunărean!?” (Embargou). În Nastratinul colectiv și Vampirul vegetarian, un soi de portret al demonului meschin al zilelor noastre, În care se tot umfla, carnavalesc, „falca necesității imediate”: „Sta chircit În albeața ochiului/ și nu visa decât la următorul imperiu/ de noapte. Își demitizase secundă după secundă,/ credea doar În falca necesității imediate/ și a vanităților de mătrăgună/ dimineața, la prânz și la cină. Trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
din Praga, exilatul prin excelență fusese deja prin aceste locuri și În multe altele, depărtate sau non-existente. Și totuși, și imposibilitatea melcului, chiar dacă nemenționată ca atare, va bântui, ca atâtea alte presimțiri ale lui Kafka, printre umbrele neliniștitoarei sale posterități carnavalești. Posteritatea kafkiană a extins condiția de evreu asupra multor categorii de exilați, fără a izbăvi Însă „imposibilitatea evreiască”. Primo Levi s-a salvat, la Auschwitz, prin limba germană. Paul Celan a scris, după Holocaust, În limba călăilor mamei sale. Patria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]