579 matches
-
interesul său pentru Lorena -, slăbește din ce în ce mai mult. Încă de la sfîrșitul secolului al IX-lea, mai marii regatului, adică prinții locali și episcopii, se simt destul de puternici pentru a alege ei înșiși pe rege, introducînd principiul electoral în detrimentul eredități în familia carolingiană. Astfel, vreme de un secol, din 888 pînă în 987, alternează regi carolingieni (Carol cel Simplu din 893 pînă în 923, Ludovic al IV-lea, Lothar și Ludovic al V-lea din 936 pînă în 987) și necarolingieni. Aceștia din
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
-lea, mai marii regatului, adică prinții locali și episcopii, se simt destul de puternici pentru a alege ei înșiși pe rege, introducînd principiul electoral în detrimentul eredități în familia carolingiană. Astfel, vreme de un secol, din 888 pînă în 987, alternează regi carolingieni (Carol cel Simplu din 893 pînă în 923, Ludovic al IV-lea, Lothar și Ludovic al V-lea din 936 pînă în 987) și necarolingieni. Aceștia din urmă, cu excepția lui Raoul de Burgundia din 923 pînă în 936, aparțin familiei
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
doi fii ai lui Robert cel Puternic devin regi: Eudes, apărătorul Parisului între 888 și 893, și Robert I, în anii 922-923. Fiul lui Robert I, Hugo cel Mare, este omul puternic al secolului al X-lea, dar el cedează carolingienilor titlul regal. Totuși, cînd tînărul Ludovic al V-lea moare accidental și fără a lăsa urmaș direct în 987, mai marii regatului împinși de arhiepiscopul de Reims, Adalbéron, (document, p.118), aleg pentru a treia oară un roberțian ca rege
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
timp creșterii randamentelor agricole legate de îmbunătățirea tehnicilor și a unui mai mare număr de oameni: unelte de fier, plug tras de cai, arături mai adînci și mai numeroase; de la două pînă la trei pe an în loc de una în epoca carolingiană, randamentele ating 4 la 1 în Burgundia în mijlocul secolului al XII-lea și de la 6 la 8 la 1 în Picardia la sfîrșitul acestui secol. Această extraordinară creștere este însoțită de crearea și de reorganizarea pămînturilor și a habitatelor, cu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
discurs în maniera istoricilor latini. Este un discurs fictiv, pe care arhiepiscopul Adalbéron cu siguranță că nu l-a pronunțat în acești termeni. Dar, prin intermediul acestui discurs, Richer redă perfect atmosfera epocii cu împărțirea care îi opunea pe partizanii ultimului carolingian, Carol de Lorena (unchiul regelui defunct), celor ai lui Hugo Capet. El arată rolul decisiv jucat de mai marii regatului, laici și ecleziastici, cu ocazia succesiunii regale, precum și ezitarea între două moduri de desemnare: alegerea sau ereditatea. În sfîrșit, el
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de alta; serviciile pe care le face fiecare dintre ele sînt condiția înfăptuirilor celorlalte două". Cei care luptă: lumea castelelor și a cavalerilor Seniori și vasali. În centrul sistemului trebuie plasat fieful. Am văzut că titularii *beneficiilor împărțite în epoca carolingiană le-au făcut încetul cu încetul ereditare. La rîndul lor, ei au mai împărțit dintre ele. Aceste beneficii care se numesc "fiefuri" începînd din secolul al XI-lea, nu au mai fost de atunci consecința primești un beneficiu pentru că faci
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
economic de douăzeci și cinci de ani de tulburări, ea a fixat pentru numeroase decenii amintirea unei aventuri glorioase și, în același timp, bazele noii societăți burgheze. "Soldat al Revoluției", "fondator al celei de-a patra dinastii, care succede celei merovingiene, celei carolingiene și celei capețiene", "uzurpator" respins, în Europa de vechile monarhii, în Franța de susținătorii Vechiului Regim ca și de cei ai anului II, Napoleon Bonaparte a fost toate acestea rînd pe rînd. El a traversat Europa ca învingător apoi ca
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
împărțită în mai multe naosuri prin colonade. O absidă poate prelungi naosul central. Beneficiu. Concesionare de pămînt acordat cu titlu temporar, viager sau definitiv de către un rege sau un prinț unui om pe care acesta vrea să-l recompenseze. Sub Carolingieni, beneficiul este acordat vasalilor pe perioada angajamentului lor militar. Bir. Cuvîntul (taille) vine din latinescul tollere, a lua. El desemnează mai întîi un tribut seniorial, ridicat de seniori începînd cu sfîrșitul secolului al XI-lea, într-o manieră excepțională și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
inventat biletul de schimb. Camera de conturi. Organ financiar scos de Curtea regală pe la 1300 și organizat prin ordonanța lui Viviers-en-Brie în 1320. Ea se ocupă de controlul gestiunii financiare a domeniului regal și a palatului. Cancelar, Cancelarie. Însărcinat sub Carolingieni cu controlul redactării și expedierii actelor regale și cu aplicarea sigiliului regal, cancelarul conduce o echipă din ce în ce mai mare de notari și de scribi (cancelaria). Devenit, sub Capețieni, unul din cei cinci mari ofițeri ai coroanei, el este personajul principal al
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
începînd din 312, statul a decis să facă aceste operații o dată la 15 ani. Perioadă desemnată sub numele de "indicție". Capitular. Text legislativ emis de suveran și împărțit în articole sau capitula. Acest termen este folosit mai ales în epoca carolingiană. Carte de muncă. Instituită prin legea din 22 germinal anul XI (12 aprilie 1803), dar deja folosită sub Vechiul Regim, această carte era o fasciculă pe care muncitorul era obligat să o pună la dispoziția patronului la angajare și pe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în Evul Mediu și format din persoane care îl ajută pe rege să guverneze. Regele cheamă aici pe cine dorește. Conte, comitat. Cuvîntul "conte", care vine din latinescul comes, companion, desemnează mai întîi un companion al suveranului. Sub Merovingieni și Carolingieni, contele devine reprezentantul suveranului într-o circumscripție teritorială care se va numi mai tîrziu comitat. Începînd din secolul al IX-lea, conții încearcă să facă această funcție ereditară și devin prinți teritoriali. Contravalație. Ansamblu de șanțuri și turnuri cu un
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
le dețin de la Satana sînt bivalente: ei pot face și desface vrăji. Dijmă. A zecea parte din recolte și din veniturile vărsate pentru întreținerea clerului. Este un obicei de origine iudaică preluat din Biserica primitivă și repus în practică de Carolingieni în secolul al VIII-lea. Sub Vechiul Regim, dijma era adesea mai mică decît a zecea parte. Dioceză. În Antichitatea tîrzie, grup de provincii plasate sub autoritatea unui vicar. În Evul Mediu și pînă în zilele noastre, circumscripție ecleziastică dirijată
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
îndeplini serviciile către senior. Fieful este cel mai adesea un teren sau un castel, dar poate consta și în drepturi, venituri sau rente. Fisc. În Imperiul Roman desemna vistieria imperială. La popoarele barbare desemna tot ceea ce aparținea regelui, iar la Carolingieni a luat sensul de mare domeniu. Fiziocrație. Doctrină economică opusă mercantilismului și intervenționismului acestuia, ce pune accent pe agricultură și pe nevoia de libertate economică. Formariaj. Căsătoria în afara senioriei sau cu o persoană de condiție diferită. Taxă plătită pentru obținerea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Totalitatea acestor semne are deci o semnificație care depășește simpla noțiune ornamentală: pot fi considerate un mijloc de exprimare și o primă formă de scriere, ceea ce André Leroi-Gourhan numise picto-ideografie. Poliptic. Document care dă descrierea unui mare domeniu din epoca carolingiană. Pragmatica sancțiune. Edict ce reglează un ansamblu de afaceri (gr. pragma, acțiune, afacere) care privesc o țară sau o chestiune deosebită. Acest nume a fost dat regulamentului dat de Carol al VII-lea la sfîrșitul Adunării clerului la Bourges în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Mare (secolele al VIII-lea al IX-lea), 93 Formarea, 94 Primarii palatului, 94 Charles Martel și Pepin cel Scurt, 94 Cuceririle lui Carol cel Mare, 95 Imperiul și instituțiile sale, 96 Încoronarea imperială, 96 Instituțiile, 97 Biserica și Renașterea carolingiană, 98 Biserica carolingiană, 98 Renașterea carolingiană, 99 Partajarea, 101 Dificultățile Imperiului în timpul lui Ludovic cel Pios, 101 Tratatul de la Verdun, 102 Document: Jurămintele de le Strasbourg (842), 103 9. Nașterea Franței (secolele X XII), 106 Anarhia din secolul al X
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
VIII-lea al IX-lea), 93 Formarea, 94 Primarii palatului, 94 Charles Martel și Pepin cel Scurt, 94 Cuceririle lui Carol cel Mare, 95 Imperiul și instituțiile sale, 96 Încoronarea imperială, 96 Instituțiile, 97 Biserica și Renașterea carolingiană, 98 Biserica carolingiană, 98 Renașterea carolingiană, 99 Partajarea, 101 Dificultățile Imperiului în timpul lui Ludovic cel Pios, 101 Tratatul de la Verdun, 102 Document: Jurămintele de le Strasbourg (842), 103 9. Nașterea Franței (secolele X XII), 106 Anarhia din secolul al X-lea, 107 Ultimele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
IX-lea), 93 Formarea, 94 Primarii palatului, 94 Charles Martel și Pepin cel Scurt, 94 Cuceririle lui Carol cel Mare, 95 Imperiul și instituțiile sale, 96 Încoronarea imperială, 96 Instituțiile, 97 Biserica și Renașterea carolingiană, 98 Biserica carolingiană, 98 Renașterea carolingiană, 99 Partajarea, 101 Dificultățile Imperiului în timpul lui Ludovic cel Pios, 101 Tratatul de la Verdun, 102 Document: Jurămintele de le Strasbourg (842), 103 9. Nașterea Franței (secolele X XII), 106 Anarhia din secolul al X-lea, 107 Ultimele invazii, 107 Marile
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o dublă inferioritate - religioasă și culturală -, laicatul s-a definit în mod negativ prin excluderea sa din universul sacrului și a culturii savante"44. Astfel spațiul mănăstiresc devine singurul în care se face cultură, continuându-se raționalizarea creștină. În perioada carolingiană, atunci când are loc prima etapă a scolasticii mănăstirile erau deja entități bine definite, oaze culturale în zonele unei purități de imagine rațională, prevederile Sinodului de la Aachen, nefăcând altceva decât să le integreze în noul sistem cultural numit și renașterea carolingiană
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
carolingiană, atunci când are loc prima etapă a scolasticii mănăstirile erau deja entități bine definite, oaze culturale în zonele unei purități de imagine rațională, prevederile Sinodului de la Aachen, nefăcând altceva decât să le integreze în noul sistem cultural numit și renașterea carolingiană. Păstrând într-o mare măsură tradiția culturală a civilizației romane, ele folosesc scrisul pentru păstrarea informațiilor necesare unei vieți spirituale active. Într-un spațiu în care scrisul era necunoscut cu excepția scrierii sacre și în care informația, mai ales cea cu
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
care sunt recunoscute de rațiune"49. Astfel în acest spațiu închis s-a dezvoltat prima formă a unei raționalități ce ulterior va determina creștere specifică renașterii. 1.3.3. Deschiderea spațiului cultural și amplificarea imaginarului De la căderea Romei până în perioada carolingiană spațiul cultural occidental a fost unul închis între zidurile mănăstirilor și bisericilor. Dar dezvoltarea din spațiul mănăstiresc se realizează odată cu cea din spațiul laic. Secolele al XI-lea și al XII-lea găsesc o Europă creștină în majoritatea teritoriilor sale
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
determină varietate de imagine urmată de o difuziune a informației și o popularizare a acesteia. La toate acestea se adaugă și diversificare imaginii oficiale, deschidere care poate determina variații interpretative și comportamentale. Deschiderea culturală specifică universităților are loc în perioada carolingiană, când prin comparație cu lumea arabă și cea bizantină Carol cel Mare s-a hotărât să realizeze din imperiul său un exemplu cultural pentru lumea occidentală. El îl aduce din York pe Alcuin care împreună cu elevii săi organizează sistemul de
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
uneia pentru a scoate în evidență pe cealaltă, așa cum face de exemplu Sylvain Gouguenheim, Aristotel la Muntele Saint-Michel. Rădăcinile grecești ale Europei creștine, Nemira, 2011, nu se ajunge la nicio concluzie. Echilibrul între influența prin spațiul arab în Spania, Renașterea Carolingiană și impactul filosofiei bizantine în secolul al IX-lea și importul prin spațiul italian, toate merg mână în mână. 72 Andrei Oțetea, Renaștere și reformă, Editura Științifică, București, 1968, p. 182. 73 Ibidem, pp. 182-183. 74 Romanul lui Umberto Eco
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
istoric avut �n vedere. De altfel, �n Introducere, el accentueaz? c?, ��n tot cazul, istoria arhitecturii ?ine de istoria artei�. Stilul romanic este diferen?iat �n �prima v�rst? romanic?� (secolul al XI-lea), marcat? �nc? stilistic de tradi?ia carolingian?, ?i �a doua arhitectur? romanic?� (�ncepu-tul secolului al XII-lea), c�nd noile inven?îi se consoli-deaz?, tipologia se diversific? dup? destina?ia edificiilor (biserici m?n?știre?ți, biserici de pelerinaj etc.), se genera-lizeaz? acoperi?ul boltit realizat din
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
de for?? �n?untru ?i �n afar?. �n Sf�ntul Imperiu Român ottonian, care se �ntinde de la Marea Nordului p�n? la Marea Adriatic? ?i p�n? la Li�ge, Nimegue, Strasbourg, arhitectura religioas? r?m�ne marcat? de tradi?ia carolingian?. �n edificiile monumen-tale, nava, �n general cu trei deșchideri, este asociat? adesea cu dou? abside � una la est, cealalt? la vest � ?i cu dou? transepturi av�nd deasupra turnuri lanternou; de unde, o siluet? caracteristic?, cu efecte de mas? ?i cu
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
legată gândirea lui John Locke. 1.2.1. Monarhia de drept divin. Filmer Ideea monarhiei de drept divin constituie cea mai veche formă de legitimare a puterii politice. În lumea occidentală ea își are originea în Evul Mediu, în perioada carolingiană. Ideea care stă la baza acestei doctrine este că regii primesc direct de la Dumnezeu misiunea de a-și conduce supușii către mântuire, având o dublă legitimitate: ca preoți și ca regi. La sfârșitul primului mileniu, conflictele dintre papalitate și regii
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]