21,908 matches
-
în decembrie ^47... Tezaurul Dinspre lac adia o răcoare binevenită. - îți dai seama - îmi spunea însoțitorul meu - că noi călcăm acum pe aur? Lingouri, bijuterii, diamante, hârtii de valoare, acte de proprietate, averi fabuloase. Mergeam pe o stradă liniștită, prin cartierul băncilor din Lausanne. Poate că exagera, dar mi-a adus aminte de tezaur. ...Din marea rotondă a băncii se cobora pe o scară până în fața unei porți negre, masive, de oțel, cu două broaște sub un volant de culoarea aramei
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
apusă, acea lume elegantă, cultivată, care i-a adus Bucureștiului renumele de „micul Paris“. Autorul pătrunde cu finețe în cele mai intime detalii ale acelui stil de viață, surprinzîndu-ne prin tonul emoționat și emoționant cu care descrie o stradă, un cartier, vechiul Atheneé Palace, atmosfera unui interior, discuțiile legate de politica vremii, rapacitatea cu care istoria înghite destine umane, dramele interioare, avînd însă permanent în vizor și elementele exterioare care țin de moda acelor ani, vestimentație, limbaj, preferințe culinare. Ideea cărții
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
aeroportul de la Rinas (vreo 30 km de Tirana), cu trei avioane pe pistă și dotări de securitate primitive, aduce cu un Berevoiești varianta internațională, drumurile n-au mai fost reparate din junețea lui Enver Hoxha (și a lui Ceaușescu), iar cartierele rezidențiale ale capitalei îți aduc în minte un Voluntari expandat pînă la a adăposti 300 000 de oameni. Eram acolo în expediție de jurnalism cultural (eu și alți 9 est-europeni), și cred că tuturor, trăitori la București, Sarajevo, Podgorica, Scopje
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
parte cu tacul pentru ca el s-o poată vedea. Nu l-am văzut pe bunicul în uniformă: purta de obicei o vestă lungă de lână și citea ziarul pe balcon. Întotdeauna mi-l aduc aminte citind ziarul pe balconul din cartierul Beira Alta ori suind pe munte, pe o vreme de furtună cu tunete. A murit când eu aveam doisprezece ani. Un om tăcut, nu-mi aduc aminte de glasul lui urcând pe munte pe o vreme de furtună cu tunete
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
precum efect, practică, ocazie, tratament, intruziune, transgresiune, manevră, alunecare sau chiar lovitură de forță, dar nu se oprește aici și născocește și adverbul corespunzător - „metalepticamente”, am putea spune în românește -. Ici și acolo apar fugitive referiri personale (întîlnirea autorului în cartierul Marais unde locuiește cu o vedetă italiană, reacția fetiței unei cunoștințe în sala de teatru) și grațioase recomandări adresate cititorului (de evitat filmele dublate, de preferat cele subtitrate). Deși respinge pretenția de exhaustivitate, Genette nu uită nici situațiile mai rare
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
galerie, căruia îi place să huiduie și la o adică să-și facă dreptate cu pumnul. El reprezintă un fel de viață și o anumită filosofie mai răspîndită la noi decît ne place unora dintre noi să credem. Băiatul de cartier care a reușit în viață. Acesta nu-și face probleme că nu știe să vorbească, pentru că nu dă un ban pe inșii cu papagal. Valorile în care crede el sînt spiritul de gașcă, amicițiile suspuse, automobilul 4 x 4 care
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]
-
care crede el sînt spiritul de gașcă, amicițiile suspuse, automobilul 4 x 4 care consumă benzină cu găleata, banchetul sub formă de chef pe deșelate, riscul sintetizat în formula „ce-am avut și ce-am pierdut”. Simțul demnității băiatului de cartier are două repere: „Ce, bă, faci mișto de mine?” și „Bă, nu te lega de mama, tu-ți morții mă-ti, că te termin!” Îi place să fie popular printre cei care au același cod al onoarei, dar pe cît
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]
-
din superstiție. Dacă legile n-ar fi respectate de ceilalți, ce halviță ar mai avea el cînd le calcă? Iar bunul Dumnezeu, drăguțul, pe el l-a luat în ochi de bine, ca Mai Marele din cer al băieților de cartier din lumea asta și din cea de apoi. Cei care-l compară pe Gigi Becali cu Silvio Berlusconi nu greșesc. Deosebirea e de amplitudine - Berlusconi are și un imperiu de presă, nu numai o echipă de fotbal. Altfel însă, politic
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]
-
de apoi. Cei care-l compară pe Gigi Becali cu Silvio Berlusconi nu greșesc. Deosebirea e de amplitudine - Berlusconi are și un imperiu de presă, nu numai o echipă de fotbal. Altfel însă, politic, el pleacă din familia băieților de cartier italieni. La cum înțelege el patriotismul, nu se ferește prea tare să vorbească admirativ despre Il Duce. Cînd e vorba de politică externă, dă senin cu mucii în fasole, știind că, diplomatic, are drum de întors. El e însă absolut
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]
-
să vorbească admirativ despre Il Duce. Cînd e vorba de politică externă, dă senin cu mucii în fasole, știind că, diplomatic, are drum de întors. El e însă absolut sigur că declarațiile lui mai apelpisite rămîn în mintea băieților de cartier din țara lui. În privnța legilor, nici Berlusconi nu se omoară cu respectarea lor - corupție, inginerii financiare, acuzații care ar doborî orice politician de carieră, pe Berlusconi nu-l fac nici să ridice din umeri. El e altceva. Gigi Becali
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]
-
ridice din umeri. El e altceva. Gigi Becali nu e decît un om de afaceri de Dîmbovița, care are și o echipă de fotbal. O echipă care merge prost, financiar. Și care nu-i aduce nici glorie. Așa că băiatul de cartier s-a gîndit, ajutat se pare de alții, să transforme o afacere proastă într-o combinație politică profitabilă. Imediat ce și-a intrat în rol, Becali a început să i-o tragă lui CVTudor pe terenul comun al limbajului de periferie
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]
-
văzut de afacerile și de sportul lui fotbalistic. Dar, ca fapt divers, îi merg afacerile atît de bine lui Gigi Becali cu fotbalul, încît să n-aibă nevoie și de o cîrjă politică? Din cîte știu eu nu. Băiatul de cartier și marele investitor s-a apucat, cred, de politică, fiindcă a ajuns la fundul sacului și cu „Steaua” și cu altele. Așa că el vinde ce i-a mai rămas, popularitatea în lumea fotbalului și calitatea de VIP mediatic de pe urma declarațiilor
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]
-
în nimic și, ceea ce e mai rău, se îndoiește de capacitatea sa de a mai putea iubi. Minunea se produce și exaltarea Ioanei are drept rezultat însănătoșirea inexplicabilă a bolnavului ce părea incurabil. Ioana e adulată, idolatrizată de disperații din cartierul turcesc, până la a fi considerată o aleasă, chiar o sfântă. În acest fel, devine din ce în ce mai puțin accesibilă pentru dezechilibratul ei fost iubit, pe care, după o a doua minune de vindecare, îl anunță că va renunța la toate preocupările lumești
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
n-a purtat-o decît o singură dată, la Praga, acolo unde un celebru orologiu întoarce timpul, nu și iubitele, înapoi. Limbile se învîrt în sens invers, pare o iluzie optică, nu e. Un oraș frumos. Oprindu-mă puțin în cartierul Stáre Msto, mi-am adus aminte că era ziua mea de naștere. Probabil că din pricina asta mă duceam la sifoane.“ Aș fi putut cita orice alt paragraf. Proza lui Răzvan Petrescu se citește ca un continuum, sacadat doar de modificarea
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
care pică de 1 aprilie și o crimă a unui colonel în rezervă care pică de Ziua Armatei (25 octombrie, pentru cultura noastră generală). Prima zi O înmormîntare și un praznic. Durerea înecată în vorbărie și în ritual ieftin (de cartier, nu de tragedie greacă); mortul, fiul colonelului, n-a sfîrșit eroic, ci stupid, electrocutat la o siguranță, pe cînd își monta mașina de spălat. Totul e pe muchie între grotescul cel mai pur (țîșnind, diabolic, din fiecare detaliu) și înduioșarea
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
alta, în demolarea proprietății private (cu precădere, a locuințelor individuale) și ridicarea celei colective. În locul României tradiționale, cu mici case urbane sau rurale cu grădină și alee, Ceaușescu a imaginat (și a pus în mișcare) o țară “nouă”, de mari cartiere muncitorești, ce ar fi descărcat din ușa blocului direct în sala de cantină toate categoriile sociale, adunate la una și aceeași mare masă a alimentației “raționale” comuniste. Același Plătică face elogiul muncii patriotice/voluntare (în realitate, o muncă impusă prin
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
din Cuvîntul Înainte al culegerii de memorii intitulată Tatăl Fantomă (Crane Hill, 2001): În noiembrie 1993 am călătorit la Viena unde cu ajutorul prietenului meu Daniel Schmid am descoperit adresa unde tatăl meu locuise în copilărie: numărul cinci pe Zirkusgasse, în cartierul Leopoldstadt. Descoperirea fusese făcută în arhivele anului 1917, adică anul dinaintea plecării familiei tatălui meu către Statele Unite, cînd el avea opt ani. Documentele arătau că familia sosise în Viena călătorind dinspre Bucovina, o regiune misterioasă din Carpații Meridionali, care în
În căutarea tatălui pierdut by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13223_a_14548]
-
comunități (căci, prin excelență relative la obiceiuri locale și chiar caracteristici etnice, toate cele de mai sus sînt percepute diferit de la un popor la altul, de la o regiune la alta, pînă la nivel de localitate, dacă nu cumva chiar de cartier). Una peste alta, excesul este un abuz, mai cu seamă atunci cînd avem motive a crede că este un scop în sine și că forma prevalează asupra fondului. Inclusiv și mai ales în artă. Inclusiv și mai ales în literatură
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
asta ca să iau primele două exemple care-mi vin în minte. Nici una dintre cele două cărți nu poate fi catalogată drept pornografică, chiar dacă au stîrnit și ele ceva agitație printre pudibonzi. Să fie atunci limbajul? |la folosit de băieții de cartier, de proxeneți și de prostituate? Ei, bine, nu. Mai exact, depinde. Sigur, există o categorie de public (destul de largă, mă tem, și nu neapărat definită de vîrstă) pentru care utilizarea între copertele unei cărți a cuvintelor grosolane (nu neapărat cu
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
rămași imuni la atrocitățile morale pesediste. Vulgaritatea, superficialitatea crasă, exaltarea imbecilității, senzaționalismul de coteț, sexualitatea respingătoare sunt „ideile” promovate de absolut toate posturile de televiziune cu bătaie națională. Dacă-ndrăznești să le spui c-au coborât sub nivelul dughenelor de cartier, îți răspund acru: „Nu te pricepi! E un format împrumutat din Occident!” Chestia asta cu „formatul” s-o spuie lu’ mutu! Evident că și la televiziunile occidentale se transmit multe tâmpenii. Dar nici una dintre ele nu va da în prime-time
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
investigație sistematică; deocamdată, putem doar sugera cîteva din zonele sale de interes. Sărac este termenul de bază, fundamental neutru, în sensul că desemnează o realitate desigur neplăcută, dar care nu e supusă unei deprecieri afective: se vorbește astfel de un “cartier al săracilor” (EZ 3551, 2003, 4), în care “săracii orașului nu prea vor să se mute” (EZ 3551, 2003, 4), sărăcia rămînînd un reper de descriere obiectivă a situației economice: “va funcționa, așa cum a hotărît guvernul, Comisia Anti-Sărăcie și promovare
Sărac, defavorizat, amărît... (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13263_a_14588]
-
68-iști) nu suportă publicitatea („La Pub manipule!”) și vandalizează toate panourile din metrou; am citit chiar și o poezioara tampițică scrisă pe pereți: „Oubliez qui vous êtes / Oubliez vos rêves / Soyez formatés / Suivez la Pub!” * pe panourile stradale din cartierele de margine, încadrat de decupaje cu articole pe teme sociale din L’Humanité, am citit „Rejoignez le părți communist! pcf@pcf.fr” și „Police partout, justice nulle part”; * de altfel, după chipul Monalisei, cel mai comercializat personaj (reprodus pe vederi
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
vreme. De altminteri, romanul este scris la persoana întâi, iar naratorul, tânărul scriitor și publicist Aaron Greidinger din Varșovia interbelică, retrăiește parțial biografia autorului însuși. Povestea ne spune că, la aproape douăzeci de ani de la evadarea lui din Krochmalna, celebrul cartier al sărăcimii evreiești din capitala Poloniei, Aaron Greidinger (pe care prietenii îl alintă cu apelativul „Țuțik”, băiețandrul) se întoarce acolo, dar numai cu intenția unei descinderi turistice. Însoțește o actriță a teatrului idiș, Betty Slonim, sosită din America și dornică
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
Constantin Țoiu Până acum pe această străduță scurtă din Montparnasse, care se face din Avenue du Maine, paralelă cu Vercingetorix, un maț de uliță, ce a mai rămas după reforma edilitară modernă a cartierului, cu simpatica rue de la Gaité, plină de teatre, la doi pași de piața Edgar Quinet, Odessa, rue de Froidevaux mărginind marele cimitir ce poartă numele cartierului, unde dorm Cioran și Eugen Ionescu; în fine bulevardul Montparnasse, propriu-zis, cu cafenelele lui
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
Vercingetorix, un maț de uliță, ce a mai rămas după reforma edilitară modernă a cartierului, cu simpatica rue de la Gaité, plină de teatre, la doi pași de piața Edgar Quinet, Odessa, rue de Froidevaux mărginind marele cimitir ce poartă numele cartierului, unde dorm Cioran și Eugen Ionescu; în fine bulevardul Montparnasse, propriu-zis, cu cafenelele lui celebre, una după alta, La Coupole... La Rotonde... Le Dôme... Le Select... unde își beau cafeaua pe vremuri Lenin și Troțki, întâmplarea a făcut ca, în
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]