408 matches
-
ani, o generație „zen, care nu iubește publicitatea”; este mobilă „material și moral”, dar căreia îi sunt publicizate produse „mai simple, mai funcționale și mai ieftine”); les „yoyos” (15-28 ani, numiți „XS” în Anglia, cei care afișează constant telefonul mobil, caschetele întoarse, bascheții Nike și care sunt îmbibați de cultura MTV, amatori de accesorii, de mașini etc.); les „zozos” („zoom zombies”, 9-15 ani, adepți de noi tehnologii, de jocuri video și care, prin publicitate se înscriu în „reproducerea modurilor de consum
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
plimbare, în curticica din fața „Cazimcii”. La una din plimbări Nicolae Petrașcu mergea la brațul lui Nuti Pătrășcanu, iar eu cu Tavi Voinea, rezemându-ne reciproc, unul pe altul. Mi-am aruncat privirea în sus spre cer și am observat o caschetă a unui ofițer, care ne supraveghea de sus de pe malul de pământ de deasupra „Cazimcii”. Ne urmărea desigur, nu pe mine sau pe ceilalți, ci pe Nea Pătru. Se mirau probabil că mai putea să pășească și de faptul că
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
declară în timpul procesului: „Reeducarea am făcut-o eu din ordinul Ministrului de Interne”. Dumitrescule, ești nebun! Stai jos!” îl întrerupse violent președintele tribunalului. Se vedea clar intenția de a scoate de sub orice acuzație oamenii partidului. La puțin timp după ce observasem cascheta paznicului de sus, de pe malul de peste „Cazimcă”, au fost scoși pe rând amândoi și duși la o anchetă. Ce s-a discutat acolo, despre ce a fost vorba, nu am aflat nici de la Nuti, nici de la Nicolae Petrașcu. Experiența atâtor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cap că nu mai fac. Întreb de când datează „Sărbătorile Sucevei”, agentul răspunde prompt : „De sute de ani ! Ei, nu cele legate de Sfântul Ioan, spun eu, ci astea noi, cu Alex Velea și concertele pentru tineret”. Omul se scarpină sub caschetă, îi eliberează cu un gest scurt al mâinii pe rromi care fug ca un stol de porumbei scăpat din volieră, apoi spune, cu chef de vorbă, „astea noi ? De câțiva ani numai, înainte nu existau. Dar să fi văzut cum
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
verde din fața curților tot felul de pături, saltele din izopren, veste de ploaie, rucsacuri uzate (inclusiv unul superb, US ARMY, care încă mai păstra pe el numele ultimului proprietar), lanterne, lămpi de tipul LED, baterii de rezervă, cuțite și bricege, caschete, un fel de Army-Shop, dar unul utilitar, fără pretenții și mofturi urbane. Puțin mai departe, un alt punct cu farfurii de tablă și inox, caserole și bidoane de plastic. Odată instalat pe dealul de lângă mănăstire, aveam să-mi dau seama
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ogor să caute hrană pentru puii flămânzi din cuib. Numai că puii sunt, în cazul ei, colegii din redacția avidă de știri proaspete. O urmează un cameraman îmbrăcat cu pantaloni largi, cu buzunare multe, o cămașă în carouri și o caschetă aruncată neglijent pe cap, total defazat față de „spiritul” locului. Tânăra găsește prada perfectă, un grup de țărănci așezate pe iarbă, îmbrăcate în port popular, cu splendide costume cu broderie neagră, ceea ce le conferă o demnitate naturală, aparte. Începe prin a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lungi, făcute armonie spre între picioare, pentru că el era mai mic decît standardele militare, cu mănuși pînă la umăr, tot armonie, cu masca trasă și transpirată mai ales pe lentile înspre interior, cu un furtun ca de aspirator vechi și cascheta peste mască, pusă de-a hoarța, omulețul părea apărut din filmele horor. Sergentul, un oltean la fel de inteligent ca și ciubotele sale, avea o plăcere diabolică să ne chinuiască inutil. Spre liziera din față, cîte unul, de la stînga la dreapta, salt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un meci internațional de polo, desfășurat în bazinul din incinta stadionului „Tineretului”, portarul olandezilor, foarte agitat, zbierând tot timpul, numai cap firește (în sensul că atâta se vedea din el, restul era în apă), un cap ce ne amintea, datorită caschetei specifice respectivilor sportivi, de fețele parașutiștilor hitleriști din filmele de război, se metamorfoza pentru noi într-un „pucist” („contrarevoluția” din 1956, din Ungaria, mai era încă proaspătă în memoria tuturor). Făceam și lucruri mai puțin nevinovate, scandaloase chiar, care astăzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vreunul din copaci așa cum făcuseră mulți alți vânzători în momentul în care cineva îi avertiza. Cel care îi ceruse pașaportul era un bărbat viguros, trecut ca și ea de patruzeci de ani, iar razele de soare se reflectau puternic pe cascheta lui, acoperindu-i fața. Probabil că avea ochii destul de ageri. Avea un trup voluminos, iar gâtul îi era atât de gros, aproape căt capul. Cântărind situația în care se afla, un minut i se păru o veșnicie. În același timp
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tehnici vechi, lucru care a creat o atmosferă, bine descrisă de Robert Kaplan în cartea sa Balkan Ghosts, care "revela o lume fizică în care cel de-al Doilea Război Mondial tocmai luase sfârșit, plină de soldați în uniforme și caschete... și de violență, alături de ritualurile religioase care acompaniau înmormântarea victimelor, aveau un caracter teatral și morbid care arăta un popor mișcat de nevoia de a-și arăta pasiunile în fața oglinzii, iarăși și iarăși". Descrierea pe care Kaplan a făcut-o
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
de patru avioane care efectuează imediat un tur de pistă, cu intenția evidentă de a ateriza. "Mustanguri americane." Până acum, aceste avioane fuseseră considerate adversare și de temut; acum însă apăreau ca semnele virtuale ale salvării noastre. Strigăte de bucurie, caschete aruncate în aer, ovații. Aerodromul este în fierbere... Un viraj, un avion din patrulă se detașează din formație și se angajează pe panta de aterizare. "Nu cunosc aerodromul și, ca să evite orice risc, vor ateriza, probabil, unul după altul." O
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Timpul era frumos și cald, ce prevedea o toamnă lungă. După cum ne înțelesesem, plecam îmbrăcat în uniformă, cu o valiză și un sac de voiaj cu câteva schimburi și lucruri de toaletă. Pentru avion aveam doar un combinezon de pânză, cascheta și ochelarii de zbor. Cu toate că avionul era deschis, știam că n-o să fiu obligat să zbor la mare înălțime, deci fără grija frigului. Cum data plecării mele era hotărâtă pentru 11 septembrie aveam suficient timp pentru a face pregătirile necesare
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Locotenentul, destul de jenat, îmi răspunde: Este un căpitan englez, din Intelligence Service". "Puțin mă interesează din ce serviciu face parte! Dar chiar dacă aș presupune că nu cunoaște uniforma și gradele, totuși, după frunzele de stejar pe care le aveam pe caschetă, orice ofițer știe că este vorba de un ofițer superior, cum se poate explica atunci această atitudine, în orice caz, ireverențioasă?" Englezul, nu știu ce a înțeles din vorbele mele adresate în franceză, face un pas către mine: "Italian?" "Nu, răspunde francezul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de culoare verzuie (mi s-a spus că este uniformă italienească de vânător de munte), pantaloni groși de țesătură plușată de culoare nisipie, bufanți, moletiere groase de culoare, de asemenea, verzuie, bocanci solizi maro și pe cap un fel de caschetă, tot verzuie, ale cărei părți laterale puteau fi lăsate în jos pentru a acoperi urechile și ceafa. Am găsit un loc potrivit și în trei ore, poate chiar mai puțin, totul era gata, mai mult, aveam focul aprins în soba
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Când eram în țară, la regiment, Moș Coajă venea cu trăsura cu doi cai. Gornistul suna din goarnă “sosirea comandantului” iar ofițerul de serviciul dădea raport de câtă trupă activă, rezervă, cai, căruțe, harnașamente, etc, etc. Colonelul ducea mâna la caschetă să spună gărzii “bună dimineața, băieți” iar ei să răspundă în cor:”Să trăiți, domnule colonel”. și uite, într-o zi, colonelul, drept răspuns la raportul ofițerului de serviciu pe regiment spune: știu, da, sau trimis din rația soldaților atâtea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
o impune? Poate că așa-zisa "criză a israelitului" e chiar aici, în nehotărârea între port și templu, în marele ecart dintre preaplinul de sănătate de pe coastă și prea marea nevroză de pe înălțimi. Între yuppies și reprezentanții specificului local, între cascheta de baseball și toca din coadă de vulpe. Nu de mult, un "păstrător al tradiției" mi se confesa la Ierusalim: Sunt îngrijorat, Israelul și-a uitat opțiunea și vocația lui religioasă." La Tel-Aviv, un alt amic, liber-cugetător, de data asta
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
documentele secrete pe care lucrau. Spre prînz m-am întors, din curiozitate, să văd în ce stadiu se aflau candidații și cum se desfășura proba; un loc era gol. Întrebînd plantonul, acesta mi-a răspuns: "Nimeni nu a ieșit; toate caschetele și săbiile sînt la cuier în vestibul". Întrucît acest răspuns tipic nu mă satisfăcea, m-am adresat ofițerului supraveghetor care constată împreună cu mine, surprins și îngrijorat, că scaunul liber era al lui Dreyfus. Minutele treceau, sferturile de oră treceau; la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
am simțit inexplicabil de bine în timp ce conduceam pe străzile umbrite. Am trecut pe lângă un câmp cultivat cu cartofi. Am trecut pe lângă un hambar și pe lângă niște cai care pășteau în vecinătate. La porțile campusului agentul de pază și-a înclinat cascheta și eu am ridicat paharul de cafea în timp ce mă lăsa să trec. Prima oară când am remarcat acel 450 SL crem a fost în acea după-amiază caldă, senină, de Halloween. Staționa lângă bordura trotuarului, chiar în afara parcării și am zâmbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Lucrețiu Pătrășcanu, Ion Gheorghe Maurer, el, Botnăraș, la început și Petre Țuțeanu, au îmbrățișat ideile de stânga, alții, între care Emil Cioran, Mircea Eliade au îmbrățișat ideile de dreapta. Gestul lui Emil Bodnăraș de a-și înfige sabia în pământ, cascheta de ofițer în mânerul săbiei, a fost explicat colonelului Boteanu în următorii termeni : „Într-o țară în care n-ai cu ce-ți înmormânta părinții (îi murise tatăl) , ceva trebuie schimbat”. În ochii celor care au trăit atunci, alternanța liberali
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
alternativ trebuie remaniat. Crin Antonescu, pe când și un președinte alternativ? 25 septembrie 2010 Soluții la disoluții Motto: Pristanda către Trahanache: Trebuie...numaidecât!... suspandați!” (I.L. Caragiale, O scrisoare pierdută) După trecerea”marii spaime” datorate marșului spre Cotroceni a celor 6000 de caschete, un marș de recuperare a celor 25% din impusa curbă de sacrificiu, căruia, după o analiză pe toate fețele i s-a atribuit și alte conotații, că, adică, s-ar fi putut transforma prea lesne într-un puci sau o
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
norodului. Din toată tărășenia, a ieșit o demisie de onoare a ministrului Blaga, spre mulțumirea președintelui căruia i se pare menținerea Robertei Anastase, acolo unde este, infinit mai importantă decât stabilitatea în Ministerul de Interne. Dintre toți cei vizați de caschete cu simboluri ale statului, aruncate în praful asfaltului, cel mai mult a simțit pericolul președintele Băsescu, s-a văzut vulnerabil între SPP-iști, a tras în piept mirosul înecăcios al abdicării, urmată, vorba lui Vântu, de anonimat și, bineînțeles, de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
se realizează în varianta iarnă-vară, cu modele separate pentru bărbați și femei. 2. Însemnele personalului de pază Însemnele distinctive constau în insigne, inscripții, sigle ori alte însemne specifice, care trebuie plasate la loc vizibil, la nivelul pieptului, pe mâneci, spate, caschetă (șapcă) și pot fi confecționate din metal, material plastic, fibră textilă sau metalică, broderii ori imprimeuri pe fond textil. Regimul însemnelor este stabilit diferențiat pentru fiecare formă de pază. Pentru gardienii publici și paza proprie, acestea sunt stabilite prin hotărâri
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
corpul purtătorului, curată și călcată, astfel încât să confere personalului de pază distincție și autoritate. Uniforma se poartă numai pe timpul executării serviciului de pază. Agentului de pază nu trebuie să-i fie indiferentă și ținuta capilară un păr neîngrijit, ieșit de sub caschetă sau o față nebărbierită proaspăt o ținută neglijentă va stârni întotdeauna repulsie și dispreț din partea cetățenilor, a personalului din obiectivul păzit, atât față de agentul de pază respectiv, cât și față de societatea specializată de pază al cărei angajat este. 4. Conversațiile
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
protesteze. Între timp, pescarii taciturni plecaseră, restaurantul era gol. Ieșind, șeful de gară îi făcu un semn din cap lui Grigore, ca pentru a-i indica direcția de urmat. Pe peron, vijelia fu cât pe ce să le smulgă căciulile, caschetele și chipiele. Se precipitară în sala de așteptare de unde, printr-un mic culoar, ajunseră la apartamentul șefului de gară. În încăperea spațioasă care servea drept cameră de zi, salon și sufragerie, masa era pusă (cinci tacâmuri) și o fetiță, așezată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cealaltă, nu se știe de fapt cum e. "Și ce vrea să spună vorba asta, bosiac? Am mai auzit-o azi." Bosiacul e un om care nu are nimic de pierdut, afară de viață. Unul sărac lipit pământului, Filip... Învățătorul, cu cascheta peste căciula de lână și fularul peste fleandura lui de palton, intră în restaurant lovindu-și una de alta mâinile amorțite de frig. "E strașnic pe-aici", spuse el, aruncând o privire spre masa jucătorilor, de unde țâșneau înjurăturile și insultele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]