286 matches
-
Or, A.E. a încercat să treacă totul în contul său; patron închipuit al Stațiunii, s-a ridicat deasupra Magistratului - cel cu adevărat desemnat să conducă, potrivit LEGII, pe care unii încă o mai numesc „destin” - și, mai ales, împotriva Castelanului, cunoscător al magiei, știința științelor, pentru că, azi, un ordinator nu poate să prefacă un toiag în șarpe, precum Ietro-egipteanul, odinioară. Mai mult: A.E. încearcă să stabilească, insidios, cam ce vom spune noi despre el, autorul. Atunci când noi încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai intra în discuție femeile rele de muscă; nu te interesează, țin de micile găinării sentimentale; în rest, nasc și cresc, convinse, copii; fac parte din uterul Stațiunii. Scrii; nici Romancierul nu stă degeaba... Filozoful a fost vizitat, azi-noapte, de Castelan; trăiește și vrea să salveze Stațiunea de „revoluția” pe care o pregătește Comitetul Cetățenesc! Este, se pare, o acțiune disperată din partea lui. Și o greșeală, totodată: îl socotește pe Filozof un înțelept. Castelanul vrea să îl susțină pe Magistrat! - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
degeaba... Filozoful a fost vizitat, azi-noapte, de Castelan; trăiește și vrea să salveze Stațiunea de „revoluția” pe care o pregătește Comitetul Cetățenesc! Este, se pare, o acțiune disperată din partea lui. Și o greșeală, totodată: îl socotește pe Filozof un înțelept. Castelanul vrea să îl susțină pe Magistrat! - și caută sprijin. „Decât plebea, mai bine Magistratul!” a zis. Cu Magistratul poate, la urma urmei, să stabilească o înțelegere favorabilă fiecăruia. Cu târgoveții, niciodată: sunt mereu nemulțumiți. El știe că democrația aduce haos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
spațiu care scapă Regulilor; Poruncilor. SĂ NU FURI: ai făcut din locuitorii Stațiunii niște hoțomani. SĂ NU UCIZI: aproape toată suflarea târgului nu se gândește decât cum să-l strângă de gât pe Magistrat sau cum să-l spânzure pe Castelan. Cum să-l ucidă cu pietre pe Romancier. Cum să-i dea foc Filozofului, cu iepurii lui cu tot. SĂ NU PREACURVEȘTI: măcar în gând, mai toți bărbații Stațiunii s-au culcat cu Caravella. Trei Porunci de căpătâi, toate urmate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tot. SĂ NU PREACURVEȘTI: măcar în gând, mai toți bărbații Stațiunii s-au culcat cu Caravella. Trei Porunci de căpătâi, toate urmate pe dos. Nu respecți nimic, nici chiar propriile-ți hotărâri. După ce ai decis să-l îndepărtezi, definitiv, pe Castelan din Stațiune, acesta reapare în CRONICA INFAMĂ! E altă carte! Nu e alta; cititorul nu va ști ce să mai creadă! Iarăși cititorul?! Dumnezeu, când a făcut Lumea, s-a întrebat ce-or să zică oamenii? Ai vrut, odată, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
există un prag psihologic: nici una dintre părți nu are încredere în discernământul celeilalte. Casus belli. § Albul pereților amplifică lumina: te dor ochii, capul; tâmplele, mai ales. Uneori, ceafa. Vizitatorul se dă drept doctor, încearcă să te tragă de limbă. E Castelanul, știi mai bine decât oricine. Întreabă de cărțile pe care le-ai scris, aduce vorba despre cele viitoare; îl interesează Stațiunea. Vrea să afle ce îl așteaptă. Taci; să-l întrebe pe Romancier! Altfel, mâine, va da buzna Actorul! Poimâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în vremea când din țară nu ieșea nici musca! Am posibilități nelimitate, doctore; scriu, acum, o carte în care dialogurile se poartă la persoana a IV-a, iar termenii început și sfârșit nu operează, fiindcă nu există! Ce știu despre Castelan? TOT! Dețin posibilitatea penetrării spațiilor oculte! S-ar putea, cândva, să aduc fantomele mele în spațiul dumitale real, care e și al meu, dar din care vrei să mă alungi; încerci să mă zăpăcești de tot, doctore - sigur că ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vertebre, pe care mi l-a dezvăluit, odată, Castelanul-cel-adevărat, un punct ce, apăsat vreme de trei ceasuri, deblochează al șaselea simț, indescriptibil. Drept dovadă, de aici, țin Stațiunea sub control!” ...Romancierul își scrie de mult cartea; Magistratul a început alta; Castelanul te urmărește până-n pânzele albe, la propriu. În Stațiune nu se mai întâmplă nimic. Romancierul s-a cumințit. Comitetul Cetățenesc parcă așteaptă ordine de undeva. Despre Castelan nici o veste, poate că nici nu a înviat; Caravella doarme toată ziua, vilegiaturiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Stațiunea sub control!” ...Romancierul își scrie de mult cartea; Magistratul a început alta; Castelanul te urmărește până-n pânzele albe, la propriu. În Stațiune nu se mai întâmplă nimic. Romancierul s-a cumințit. Comitetul Cetățenesc parcă așteaptă ordine de undeva. Despre Castelan nici o veste, poate că nici nu a înviat; Caravella doarme toată ziua, vilegiaturiștii aidoma și nici Filozoful nu se mai preocupă de iepurii săi și nici de Tratat, moțăie toată ziua în cafenea; nici despre Actor nu se mai știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
urmărit, nedreptățit. O formă particulară de manie a persecuției; după sistemul meu, semn al schizofreniei. ............................................................................................... Am încercat să discut despre personajele din Saludos, am citit un fragment, într-o revistă. E. se crede, la un moment dat, Custodele - ipostază premergătoare Castelanului -, chiar Magistratul, într-un fel. Pacientul este obsedat de fenomenul puterii, și-a dorit-o dintotdeauna; nu admite să fie contrazis, criticat, atinse viziunile lui aberante. Schizofrenie paranoică. Neuroleptice și psihotrope, doze șoc. ............................................................................................... Acasă, pe unul din pereți, are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
teme de injecții: când s-a apropiat de el infirmierul, a început să țipe și să dea cu picioarele și cu pumnii. I s-a pus cămașa... ............................................................................................... Răbdarea mea se pare că îl scoate din sărite. E. crede că sunt Castelanul și vreau să aflu ce soartă mi-a rezervat. Încerc - zice - să-l iau pe ocolite, să-l trag de limbă! Mi-a spus că voi muri. Mă va preface în Caravella, să-i vină mai ușor. Voi pieri femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din preajma Domeniului, între două pânde. „Trebuie să-l scoatem, bătrâne; s-a făcut mare, de-aia te doare capul!” Nici Doctorul nu e zdravăn. Magnetismul pacienților. Magistratul nu și-a ținut promisiunile: pensii, conturi în bancă, dreptate - doar mânjeli -, iar Castelanul se dovedește a fi o fantomă ce bântuie locul, încurcând și mai mult lucrurile. Apariția și dispariția lui au adus numai derută. Romancierul, nu se mai îndoiește nimeni, este, la rândul său, unul din marii vinovați. I-a fost răscolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și-a deschis porțile; Romancierul a nimerit direct în mâinile mulțimii: a fost spânzurat primul. Efectul eliberării neașteptate. L-au urmat, în ștreang, Doctorul și Magistratul, refugiat într-unul din pavilioanele stabilimentului. Din pături și cearșafuri, a fost încropită momâia Castelanului, ridicată și ea de grumaz, alături de cei trei. Primarul nu a fost găsit nicăieri; se pare că fusese avertizat. Oamenii Magistratului nu au pățit nimic; se arătaseră de partea Comitetului Cetățenesc încă de la începutul evenimentelor; se vorbește că o făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
i se Încheia rătăcirea, i se Înălța regatul. Alamut era pe atunci un sat fortificat, unul Între atâtea altele, În care trăiesc câțiva soldați Împreună cu familiile lor, câțiva meșteșugari, câțiva agricultori și un guvernator desemnat de Nizam al-Mulk, un brav castelan pe nume Mahdi Alauitul, care nu se Îngrijește de altceva decât de apa sa de stropit, de recolta de nuci, struguri și rodii. Tulburările din imperiu nu-i stânjenesc somnul. Hasan a Început prin a trimite câțiva tovarăși, fii ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
părea Încolțită. Preț de o clipă, se Întrebă dacă ar fi fost cumva bine să vorbească despre acest lucru cu Marie, apoi Își spuse că era mai bine să păstreze amănuntul ăsta pentru el. Putea fi oricînd de folos. Bătrînul castelan asista arareori la nunta sau la Înmormîntarea vreunui insular. Lăsa În general grija asta În seama fiului său, Pierre-Marie, și a nurorii, Armelle, o persoană foarte atentă la obligațiile legate de numele pe care-l purta și la poziția pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Kersaint, ascuns În umbra unui fotoliu imens, stînd nemișcat și hieratic. Profilul de vultur al bătrînului ieși Încet din umbră. Marie deveni imperceptibil mai rigidă. În puținele dăți cînd Îi fusese dat să Întîlnească statura impunătoare și straniul chip al castelanului, nu se putuse Împiedica să nu se simtă impresionată. Acesta continuă cu un calm și o siguranță impozante: - Eu i-am propus două sute cincizeci de mii de euro lui Pérec. Știam că e În dificultate. Fixă o privire impenetrabilă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și voi duhoarea de putregai? - Scorpie bătrînă! Jignită de moarte, Gwen Îl Înșfăcă zdravăn pe PM de guler și Începu să-l scuture cu o forță nebănuită. Uitîndu-și rezerva pe care se cuvenea s-o aibă În postura lui de castelan, PM o scuipă În obraz și era gata să-i ardă o palmă cînd interveni Morineau. În dezordinea care urmă, nimeni nu văzu mîna care picura pe furiș conținutul unei pipete În paharul lui Yvonne. Insensibilă la burnița care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a fost că bătrînul Pérec lăsase poate o mărturie scrisă În legătură cu copiii. 11 Inima Mariei se umpluse de speranță văzînd că toți locuitorii insulei cercetau metru cu metru pentru a da de urma nepotului ei. Adulți, copii, bătrîni... chiar și castelanii se deplasaseră, În ciuda furtunii. Pentru prima oară de la moartea lui Gildas, Îi regăsea pe oameni așa cum erau În amintirea ei: buni de gură, adesea gata să se Încaiere, dar profund solidari la nevoie. Lăsase cercetările În grija lor, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
știe că sînt fiica lui? exclamă Gwen. - Evident... M-a plătit ca să avortez și ca să-mi țin gura. Se lăsă tăcerea. Cu căștile pe urechi, Lucas, uluit de dezvăluire, stătea la pîndă. - Ce Însemna o biată furnizoare de pîine În fața castelanilor? Erau atotputernici, doar o vorbă de-ar fi spus și nimeni nu-mi mai cumpăra pîinea! - Atunci ai acceptat să te măriți cu Hervé Leguellec pentru respectabilitate, așa e? - Mă durea În cot de reputația mea, ce voiam eu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la un pahar la cafeneaua din port, unde Pierre-Marie de Kersaint și soția sa le făcuseră surpriza să li se alăture. De două ori Într-o lună, chiar dacă Împrejurările dramatice favorizau solidaritatea, era ceva ce putea trezi Într-adevăr uimirea. Castelanii erau cumva pe cale să vireze pe nesimțite spre socialiști? Asimilînd lecția pe care soția lui i-o dăduse mai Înainte, Pierre-Marie mergea de la unul la altul, strîngînd mîinile și adresînd fiecăruia un cuvînt, secondat de Armelle, care Îi șoptea pedigree
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la durerea lui Jeanne, fidela lor menajeră. Se Înclină În fața ei, asigurînd-o de sprijinul său, apoi lăsă locul fiului, nurorii, nepoatei lui. Și lui Gwenaëlle, Philippe, Ronan... În picioare Într-un colț, Marie Îi observa pe Gwen și pe bătrînul castelan care se Încrucișau fără să-și arunce nici măcar o privire. Același sînge curgea prin venele lor. Aceeași carne, chinuită de trufie, cimentată de ură. Ce păcat. Nu era singura care trăgea cu coada ochiului la Gwen. Deși clipa Îndemna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Gwen Începu să rîdă ca și cum ideea era nespus de nostimă. - Hotărît lucru, nu pricepeți nimic! Arthus e cel care mi-a dat bani ca să nu dezvălui lumii că Gwen e fiica lui... - Ai fi putut obține mai mult de la castelan, Yvonne, mult mai mult, o ironiză Fersen. Brutăreasa se chirci pe scaun. * * * Jandarmii aflați de pază o văzuseră pe tînăra de Kersaint sosind nebunește pe bicicletă și intrînd pe furiș În camera lui Ronan. Se Întrebaseră o clipă dacă trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
La fel procedară cînd o văzură pe Gwen ieșind din casă: atîta vreme cît rămînea pe proprietatea ei, n-aveau nici un motiv să se interpună, și chiar dacă n-auzeau ce spunea ea, era limpede că nu-l poftea pe fiul castelanului să intre. - Crezi că-ți poți permite să dai buzna la mine acasă fără să te anunți, sub pretext că ești fratele meu vitreg? se stropși ea cu ferocitate. Pierre-Marie holbă niște ochi furibunzi. Așadar știa! Desigur că știa, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ieșiți din orbite. - Din vînzarea unui teren bătrînului Pérec, declară Arthus, neluînd În seamă Întreruperea. - O vînzare Înregistrată pentru doar o sută de mii de franci. - Era și ăsta un mod de a scăpa de lăcomia fiscului, i-o Întoarse castelanul. N-ar fi trebuit s-o fac. Pledez vinovat. Bătrînul părea că savurează În mod deosebit situația. - Mai sînt și alte Întrebări curioase la care aș putea da răspuns? se interesă el. - Deocamdată nu, dar am să vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de două ori la castel, invitat de Armelle, curioasă să-l cunoască pe scriitor... - Totuși, el a săpat În zidul celulei de Închisoare blazonul familiei Kersaint, cu mulți ani În urmă, interveni Marie, fără să-l slăbească din ochi pe castelan. - Ești sigură? Nu pricep, e foarte ciudat... - Yvonne Le Bihan afirmă că ați avut o parte activă În naufragiul provocat de copiii de pe insulă În 1968. Și că ați luat cea mai mare parte a lingourilor. De data asta, Arthus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]