1,049 matches
-
-n cas-cea-mare. Prispa mereu dărâmată, Unde stăteam noi, la soare. Două odăi luminate, Paturi, dulap și-un cuptor Vechi, dar întruna curate. . . Trudea măicuța - de zor. . . Acoperiș . . . cu șindrilă, Spartă și-n vreme de ploaie, Podu-l umpleam cu ulcele Și castroane, să curgă șiroaie. Tinda - cu beci, o scăriță, Luca - motanul gălbui, Mina - nebuna căpriță, Moli - lătra-n cușca lui. Curtea - mereu măturată, Colo-n grădină-un veceu, Eu - cu o față-ntristată, Fiindcă le curăț, doar eu. Poarta - o mică
CASA COPILĂRIEI MELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341941_a_343270]
-
învoială fiind întru totul de acord cu gândurile bătrânei și așa Lady rămase docilă și tot covrig pe dalele curții, nepăsătoare la ceea ce se întâmpla în jurul ei, dar ciulind urechile la orice vorbă a noii stăpâne. Aceasta avea grijă de castronul cu mâncare al câinelui ce nu era niciodată gol, dar cel mai mult avea grijă să-i mângâie prelung și apăsat blana neagră de pe spate și să-i vorbească. Îi vorbea ca unui om, ori de câte ori ieșea din casă învârtindu-se
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
ca de copil și câte-un urlet prelung ca un bocet ce sfâșia din când în când tăcerea nopții dădeau de știre că mai trăiește. Se mai înviora când trecea prietena bătrânei aducând câte ceva de mâncare și împrospătând apa din castron, ca după aceea să își reia locul de lângă scăunel. Venise și rândul locatarilor de la blocuri să fie mulțumiți, să-și vadă de-ale lor și să nu mai ia aminte la ce se întâmplă în curtea casei. Când în sfârșit
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
mă gândeam. Am simțit ceva, atât la gust cât și la aspect, în special, dar nu-mi dădeam seama ce anume. Deci, lipsa uleiului era... În cazul acesta, cum se face că piureul arăta așa de galben? Când a adus castroanele pline mă întrebam cu ce vom mânca atât de multă mămăligă... - Ha,ha, ha! Mă faci să râd... Chiar ai crezut că e mămăligă? s-a mirat Silvia privindu-mă neîncrezătoare. - Da, nu exagerez. Eram convins, mai ales că ieșeau
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
ha, ha! Mă faci să râd... Chiar ai crezut că e mămăligă? s-a mirat Silvia privindu-mă neîncrezătoare. - Da, nu exagerez. Eram convins, mai ales că ieșeau puțini aburi... - Păi, era cald piureul, abia îl pusese din cazan în castroanele acelea. N-ai văzut? - De unde să văd? A, da! Tu te uitai după călugăr și de asta ai observat toate amănuntele, am necăjit-o făcând pe supăratul. Îți place haina monahală după cum... - Abține-te! Nici în curtea mănăstirii nu poți
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
mult trase. Viața-i scurtă, procrastinarea-i lungă. (Au trecut trei ore de când am scris primul rând. Între timp, am mâncat niște cireșe, am dat de mâncare la pisici, m-am spălat pe dinți, am strâns așternuturile de pe canapea, am spălat castronul în care am mâncat cireșe, am vorbit cu 17 oameni pe Facebook, am răspuns la 9 mailuri și 2 telefoane. A, și am dat peste o piesă nouă de la The National. Se cheamă „The Day I Die” și are foarte
Eu procrastinez. Tu...? () [Corola-blog/BlogPost/337731_a_339060]
-
crește, capătă încredere în propriile forțe. Păstrat la oi împreună cu frații săi, se va detașa clar, cu atât mai mult cu cât evoluția celorlalți va fi inversă: ei știu că nu au pentru ce să se lupte în afară de hrana din castron, teritoriu, ierarhie sau cățele în călduri, deci nu se vor deranja prea tare sau deloc de prezența intrușilor. La aceeași turmă, câinii independenți nu formează ierarhii. Nu le place haita și nu acceptă să fie dominați. Dacă un câine matur
Oameni și câini. O poveste adevărată despre niște ciobănești legendari () [Corola-blog/BlogPost/337917_a_339246]
-
comunic nimănui constatarea ca să nu mă fac de râs printre acești bărbați de oțel. Până să mă lămuresc asupra enigmei, în groapă intră și sclavii cu bască, trântesc ofticați pe scândură o mămăligă de culoarea și consistența cimentului, plus niște castroane din aluminiu, cu linguri la fel, în care clipocește ceva vâscos având culoarea albușului de ou stricat, cu inexplicabile puncte verzui, apoi pleacă scuipând și înjurând delicat, printre dinți. Mirosul bucatelor, adecvat aspectului! În aceeași notă de straniu ne apucăm
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
la fel, în care clipocește ceva vâscos având culoarea albușului de ou stricat, cu inexplicabile puncte verzui, apoi pleacă scuipând și înjurând delicat, printre dinți. Mirosul bucatelor, adecvat aspectului! În aceeași notă de straniu ne apucăm să băgăm lingurile în castroane și apoi în gură! Probabil vortexurile energetice specifice unor astfel de locații ne-au luat mințile! Sperăm să nu ne ia și imunitatea, câtă o mai fi rămas! Ne străduim totuși să nu ne uităm la vrednicul baci care mănâncă
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
cu primul meu titlu de „șef”. Masa de prânz ni se aduce pe câmp, la locul de muncă și cred că-ți imaginezi în ce condiții ni se servește. Cantina internatului e parfum, acolo masa este împărătească. Mâncăm aici din castroane de aluminiu ținute pe genunchi, cu linguri de aluminiu (și ciorba și felul doi) și bem apă clocită dintr-o cisternă metalică. O ciorbă, de regulă lungă, de zarzavat, dar uneori din fasole (mare bucurie!), o mâncare scăzută cu carne
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
închis imediat. Aștepta să vină cineva să-l întrebe ceva și să-l lămurească de ce fusese adus aici! După vreo oră de așteptare ușa s-a deschis și un plutonier cât un munte care i-a pus pe masă un castron de tablă, tacâmurile aferente și l-a îndemnat să mănânce, dăruindu-i o palmă destul de bine plasată după cap și a plecat. Aripă Neagră era mai mult decât mirat! Totuși s-a așezat pe scaun din nou și-a scos
ARIPĂ NEAGRĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343676_a_345005]
-
controlul dea dreptul. Se poate imagina deci, reacția mea în acest caz. Am scos un țipăt teribil de spaimă și dintr-un salt eram pe masa de marmură ce se întindea de-a lungul peretelui între chiuvetă și aragaz în timp ce castronul în are trebuia să pun salata l-am aruncat instinctiv în direcția agresorului, în același moment fără să stau pe gânduri,făcând un zgomot asurzitor. Șoarecele în mod ciudat sa răsturnat cu burta în sus și continua să bată din
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
o ironie subtilă și un zâmbet drăcesc și satisfăcut i se lățea pe față. Nici măcar nu încerca, să-l mascheze, privind cu milă acea vietate scârboasă, ce continua să-și miște picioarele prin aer. Am coborât de pe masă, am luat castronul de pe jos și privind mai îndeaproape șoarecele care dacă nu mi-ar fi spus că-i o jucărie, ași fi jurat că-i real, i-am zis, amărâtă: -Ah Dora, în casa aceasta e greu de știut, ce e real
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
jucării- surpriză, ca să nu mor de infarct! Nu aș dori nici, ca într-un acces de surprize din acestea să-mi cadă din mâini vreun vas de porțelan antic, sau de cristal și să-ți fac daune. Bine că acest castron nu s-a spart ,când mi-a căzut. Ea îmi răspunde râzând: -Eu l-am pus în mișcare cu telecomanda, dorind să le distrez pe pisici! Scuză-mă dragă, nu mi-am închipuit ,ce efect poate avea asupra ta! În
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
capabilă, un lătrat gros de câine, gata de atac. Din senin aud o mârâitură agresivă, apoi un lătrat în spatele meu. Luată prin surprindere m-a speriat, că mi-a căzut din mâini mixerul, cu care mixam legumele pregătite într-un castron mare, în vederea pregătirii cremei de legume pentru cina din acea seară. La cină, așteptam oaspeți. Trebuiau să sosească nepotul și fratele său, Marcus. Castronul plin s-a răsturnat și crema de legume s-a împrăștiat în chiuvetă pe jos și
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
a speriat, că mi-a căzut din mâini mixerul, cu care mixam legumele pregătite într-un castron mare, în vederea pregătirii cremei de legume pentru cina din acea seară. La cină, așteptam oaspeți. Trebuiau să sosească nepotul și fratele său, Marcus. Castronul plin s-a răsturnat și crema de legume s-a împrăștiat în chiuvetă pe jos și pe șorțul meu. M-am dus alarmată în salon, deoarece bestia ei electronică făcea o zarvă infernală, ceea ce echivala, că are nevoie de mine
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
salon, deoarece bestia ei electronică făcea o zarvă infernală, ceea ce echivala, că are nevoie de mine. Când mă vede, o apucă râsul iar eu destul de necăjită, îi spun: -Dora, uite ce am combinat, din cauza glumei tale! Am compromis cina. Conținutul castronului cu crema de legume e pe șorțul meu, pe jos în bucătărie și în chiuvetă. Cel puțin când gătesc, te rog, să mă avertizezi cu un mieunat de pisică, sau ceva mai blând. Lătratul de câini gata să mă sfâșie
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
ce imită lătratul de câini și alte grozăvenii și au început să mârâie și să-l latre pe bietul om și pe câinele său, o haită fioroasă de dulăi, din microfon. Efectul a fost mai tare decât la mine, cu castronul de legume. Cățelul s-a speriat rău și a început șă latre înfricoșat dorind să scape și să o rupă la fugă mâcând pământul. Astfel, la luat târâș pe bietul bătrân, care și el s-a speriat fiind luat prin
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
Taty mi -a dat un ciomag și am început să le alerg prin grădină. Kim, zăpăcita se băga și ea între noi și era cât pe ce să o calce o oaie. Dar s-a potolit după ce Mamy a adus castronul cu aripile de pui și le-a pus la umbră sub pomul acela nedeslușit. Îi mirosea a carene acum și dădea târcoale finuț și fără ca nimeni să observe, a luat o aripă și a fugit cu ea în cotețul găinilor
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
te loveau bastoanele din dreapta, ridicai piciorul te lovea în tălpi, era ceva diabolic. Nici în ziua de azi nu știu cum am scăpat. M-am trezit la un moment dat că stăteam pe o scândură, în fața mea era o masă și un castron plin cu ceva fumuriu, un fel de orez, cred. Încercam să văd mai bine ce este în castron și în jurul meu, dar nu puteam deschide bine ochii, așa mă dureau când încercam. În fața mea, era un recrut, bănuiam a fi
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
nu știu cum am scăpat. M-am trezit la un moment dat că stăteam pe o scândură, în fața mea era o masă și un castron plin cu ceva fumuriu, un fel de orez, cred. Încercam să văd mai bine ce este în castron și în jurul meu, dar nu puteam deschide bine ochii, așa mă dureau când încercam. În fața mea, era un recrut, bănuiam a fi Ionel al uncheșului Toderică, dar nu eram sigur. Avea fața așa de umflată și oricum era o ceață
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
că nu prea am reușit noi să lămurim toate problemele îți propun să ne vedem și mâine, să luăm prânzul împreună poate că până atunci vă mai vin mințile la cap și refaceți protocolul. Aruncă șervetul de olandă fină în castronul cu supă de raci și ieși îngânând un cântecel de petrecere de pe meleagurile îndepărtate ale Volgii. Abia după ce ieși din încăpere unii dintre servitori își permiseră să leșine iar regele se așeză din nou pe fotoliu și continuă masa. Eforturile
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
acasă de la mine. Dormea și deși i se mișca pieptul ușor, totuși paloarea feței îmi spunea că nu este viu. Deodată a întors capul spre mine când am intrat în cameră. Fusesem să-I fac de mâncare, eram cu un castron în mână în vis. A deschis ochii, mi-a zâmbit și o clipă s-a însuflețit, după care a întors capul spre stânga, a mai respirat odată și a plecat iar. Era îmbrăcat tot în alb. Altădată, la un an
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
ou motive florale asemeni motivelor populare de pe cămășile populare dar subliniate cu semnul sfintei cruci. Ouăle deveneau șevaletul pe care putea să picteze cele mai minunate tablouri culese din istoria satului românesc din zona Moldovei. În dreapta ei așeza mereu un castron cu borș plin de huști în care așeza ouăle încondeiate, unul câte unul, dar fiecare ou avea alt decor de ceară. Fetele priveau cu mirare și primeau învățăturile ei cu mare atenție. Fiecare încerca să creeze oul cel mai reușit
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL V de ANA PODARU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374008_a_375337]
-
BUNICILOR Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sub teiul uriaș ce își revărsa generos umbra și parfumul ceresc peste curtea casei bunicilor, patru prichindei gălăgioși își revendicau cu tărie și temperament castronul de lut înflorat, plin ochi cu plăcinte moi și pufoase de dovleac, abia scoase din cuptor de bunica. Trei fetițe și un băiețel cam de aceeași vârstă aproximativ, zburdaseră curioși și nerăbdători în jurul cuptorului vechi de cărămidă din fundul curții
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]