1,078 matches
-
primul arhitect care a conceput aceste grile ca expresii ale culturii; după părerea lui, ele reprezentau raționalitatea vieții civilizate. Cu ocazia cuceririlor lor militare, romanii au accentuat contrastul dintre taberele primitive și dezordonate ale barbarilor și propriile lor forturi sau castre”. The Conscience of the Eye: The Design and Social Life of Cities, Norton, New York, 1990, p. 47. Aproximativ. Există câteva străzi, printre care Lincoln, Archer și Blue Island, care urmează linia vechilor drumuri indiene și se abat, astfel, de la logica
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
drumurilor și podurilor strategice, romanii au dat o atenție deosebită celor de pe Jiu și Olt, și celui ce taie Oltenia de la Dobreta la Romula, prin Pelendava. În scena CVI a Columnei, se văd două coloane de legionari, desfășurate între două castre, unul patrulater și unul rotund 30; coloana din față se află la capătul unui pod păzit, a cărui intrare este reprezentată în formă de scară. Pe sub pod curge un râu, din care, cu gamela, un soldat ia apă; acesta este
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
navigabilității. Mai trebuie observat că, în secolul II e.n., apele Jiului nu mai puteau să inunde nici la niveluri excepționale terenul de luncă din stânga sa, pe care se afla așezarea civilă autohtonă și pe care romanii au edificat un puternic castru cu zidărie din piatră și cărămidă. Acest teren a devenit inundabil la ape mari după aceea, treptat, o dată cu progresul transgresiunii actuale, transgresiunea Valahă, care a ridicat nivelul Mării Negre cu cel puțin 4 m în ultimele 18 secole. Castrul roman, suprapus
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
un puternic castru cu zidărie din piatră și cărămidă. Acest teren a devenit inundabil la ape mari după aceea, treptat, o dată cu progresul transgresiunii actuale, transgresiunea Valahă, care a ridicat nivelul Mării Negre cu cel puțin 4 m în ultimele 18 secole. Castrul roman, suprapus așezării civile geto-dace, având ca obiectiv apropiat paza și întreținerea podului de peste Jiu, s-a aflat în zona Mânăstirii Bucovățul Vechi - Coșuna și a fost împotmolit de viiturile râului. Cu ocazia restaurării din anul 1926 a mânăstirii, s-
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
blocuri paralelipipedice din piatră cochiliferă de 1-1,5/0,5/0,4 m, zidurile fiind înălțate cu cărămizi ștampilate Numerus Maurorum 32; tot din cărămizi romane erau construite clopotnița și chiliile. Astfel de cărămizi de o calitate excepțională, provenind din castru și posibil și din alte edificii romane din zonă, au fost refolosite pe teritoriul orașului în construcții de biserici, fântâni, case boierești și alte edificii feudale. Dar vestigii romane de tot felul (monede, amfore, opaițe etc.) s-au găsit pe
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
pe marginea platoului de nisipuri ce domina un șir de puternice izvoare pierzîndu-se spre vest, spre lunca Jiului. Este evident că dezvoltarea acestui conglomerat de așezări a fost favorizată în perioada menținerii podului construit de armata romană și întreținut de castrul de la capătul său estic. De la "Tabula Peutingeriană" la cronicile Evului mediu din secolul al XIV-lea, nu avem știri despre râul Jiu, nici despre așezările din zona Craiovei sau despre vreun drum care să le traverseze. O primă reprezentare cartografică
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în regiunea de munte Jiul are un curs foarte sălbatic, în antichitate defileul nefiind utilizabil nici chiar pentru o simplă cărare. Și în perioada romană, pentru a se trece din Oltenia peste munte, se părăsea valea și calea Jiului la castrul de la Bumbești, de la intrarea în defileu, se traversa apa pe malul drept și de aici se lua poteca de picior și de transport cu samarul pe cai ce treceau muntele peste Pasul Vîlcanului. Dacii denumiseră înaintea romanilor cursul acestui râu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
lat. clarus). În Țara Almașului, din Banatul carașovean, curge pe sub versantul sudic al Semenicului râul Nera, cu nume derivat din latinul nigra; spre izvoare are un mic afluent - Nerganița. Este în discuție originea numelui Lotrului; se varsă în Olt, lângă castrul roman de la Arutela (Alutela). În limba latină avem pentru "tîlhar" expresia latro. Acest cuvânt apare într-o inscripție romană găsită lângă Herculane, menționând pedepsirea unor astfel de loturi, ce uciseseră un funcționar roman din Orșova (Dierna). De fapt, într-o
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
An. Acad. Rom., 1880. 38 Bogdan I., Documente și regeste, București, 1902. 39 Popescu-Spineni M., op. cit., 1978 (p. 93). 40 Id., (p. 102 și harta nr. 37). 41 Etapă de la Dunăre spre Transilvania prin Pasul Vîlcan; Tg. Jiu a urmat castrului roman de la Bumbești, așa cum drumului roman Drobeta-Bumbești, i-a urmat cel medieval Vidin-Calafat-Craiova-Tg. Jiu. 42 Documente, B, Țara Românească, vol. I, Buc., 1966 (sub nr. 148, pp. 243-246). 43 Constantin Stolnicul, Index geographicus, 1700 (BAR, C. CXX.III.40). 44
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
alte cheltuieli legate de armată, îndrăznește. — Care? face bătrânul principe cu un aer nefericit. Secretarul imperial cercetează cu atenție grămada de suluri din fața sa și alege unul. Îl desfășoară încet de pe o vergea pe cealaltă. — Materiale pentru construcția și apărarea castrelor, silabisește rar, mașini de război, echipamente... Se uită spre principe. Ceea ce vede nu are darul să-l liniștească, așa că își coboară repede pleoapele. Continuă totuși: — Transport și animale de povară... — Astea se obțin prin rechiziții de la populație, îl întrerupe agasat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aroganța. Busturile ei sunt purtate pe umeri de oamenii din popor. În calea ei se presară flori, iar lumea se strânge ca la circ și staționează ore de-a rândul în for și în temple, s-o vadă trecând. În castre de asemenea, când e prezentă - și parcă înadins vine întotdeauna după el cu copiii în mijlocul armatei - pretoriul se umple de mulțime și strigăte de slavă, încât uneori cete compacte de oșteni trebuie să-i risipească pe cei mai turbulenți cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-au mai mâniat legionarii când le-a interzis să-i plimbe pe puști prin tabără îmbrăcați în straie de oștean! Au arătat către pântecul umflat al Agrippinei și i-au strigat că dacă viitorul băiat se va naște în castru, va fi al lor, nu al lui. Îl vor adopta. Toți speră că pruncul pe care-l poartă acum va veni pe lume în rândul armatei. Oftează și-și șterge cu dosul palmei fruntea îmbrobonată. Agrippina își petrece vremea mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îți spun că nu va fi așa. Îți spun că vei deveni soldat. O să uiți viața de gladiator. Aici soldații sunt respectați, nu sunt animale de luptă, ca un rețiar oarecare în mâinile lui Vitellius. Dar dacă fratele tău... — În castrul lui Antonius nu a ajuns încă vestea că Vitellius a fost ales împărat. Noi i-o vom aduce... Îți dai seama că am mers cu o viteză pe care nici un mesager n-ar putea-o egala? Când Antonius va afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să zboare decât în închipuire. — Și atunci ce facem? întrebă, abia mișcându-și buzele. — Rămânem aici. Nu avem ce face. Nu vom muri de frig; avem blănurile, iar mie mi-a mai rămas pâine și un pic de vin. Din castru, vântul aduse până la ei sunetul grav al unui corn. Acel cornicen suna adunarea subofițerilor. După câteva clipe se auzi cornul Pretoriului, iar apoi cornurile celor zece cohorte anunțară celor șase mii de oameni trezirea oficială. 10 Antonius Primus își trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
corn. Acel cornicen suna adunarea subofițerilor. După câteva clipe se auzi cornul Pretoriului, iar apoi cornurile celor zece cohorte anunțară celor șase mii de oameni trezirea oficială. 10 Antonius Primus își trecu degetul peste harta întinsă pe pământ, în mijlocul cortului. — Castrul nostru e aici, vezi? Acesta e Danubius-ul. În jur sunt sarmați, rozolani, daci, marcomani și quazi. Mulți soldați de-ai noștri sunt terorizați de ei. E frig, și nu puțini oameni au murit înghețați în castru. Dar quazii sunt cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe pământ, în mijlocul cortului. — Castrul nostru e aici, vezi? Acesta e Danubius-ul. În jur sunt sarmați, rozolani, daci, marcomani și quazi. Mulți soldați de-ai noștri sunt terorizați de ei. E frig, și nu puțini oameni au murit înghețați în castru. Dar quazii sunt cei mai răi. Iar cele mai rele și mai rele sunt triburile lor răzvrătite. Soldații noștri nu au uitat capetele tovarășilor lor înfipte în parii pe care barbarii îi înfigeau în pământ, dând ocol în galop taberelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru trupe? — Să nu-mi spui că tocmai tu te temi de o ambuscadă. Ții minte din câte ambuscade am ieșit victorioși în Hispania Tarraconensis? Și apoi, să te duci după provizii e mai bine decât să stai închis în castru, nu? După puțină vreme, mergeau repede printre oamenii și carele adunate deja pe via principalis. Antonius privi spre cer, apoi spre dealurile împădurite care se zăreau departe, în dreapta. În depărtare, în aerul limpede, se zăreau Alpii, a căror linie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o numiseră astfel pentru că le dădea puținul pe care-l putea oferi Pannonia pe timp de iarnă. „Mâncare bună pentru pui“, protestau soldații, care se indignaseră când aflaseră că tribunul Rubellius Glaucus nu fusese în stare să-și aducă în castru toți soldații, vii și nevătămați. Glaucus îi arătă lui Antonius scaunul de lângă el. — Cei curajoși să se așeze lângă cei proști, spuse pe un ton neutru. Poate că o parte din virtuțile tale militare îmi vor fi de folos. Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o izbucnire de mânie, în numele eticii militare pe care o respecta cu strictețe. Dacă pot... Simțea privirile celorlalți tribuni ațintite asupra lui, complet lipsite de invidie: în zilele acelea, să faci aprovizionarea însemna adesea să nu te mai întorci în castru. — Un manipul înseamnă două centurii. Doar o sută șaizeci de oameni. Nu ajung. Nu te vei duce la ieslea găinilor. Te vei îndrepta spre miazăzi. Mucrus își duse mâna la barba căruntă, tunsă scurt. Începu să se tragă de barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
triburi ale lor, care, în încercarea de a-și deschide drum pentru a jefui provincia, continuă să ne provoace și să ne atace. — Galbiana va rămâne aici, pe loc - Mucrus continua să se tragă de barbă. Am ordonat deja fortificarea castrului. Dacă vrem să atacăm, trebuie să folosim întreaga legiune, și tu știi cât durează și câte vieți omenești costă războiul. În plus, nu am primit de la Galba un ordin cu privire la eventuale acțiuni de război împotriva barbarilor. Ești înțelept, generale - Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
coada ochiului că se apropiase de ei. — Legatul mi-a ordonat să merg spre miazănoapte. Vom merge spre miazănoapte, cu un singur manipul. Soarele palid se ivise deasupra câmpiei, când manipulul comandat de Antonius Primus se pregătea să iasă din castru prin Porta Decumana, unde se aflau locuințele trupelor. Prin fața inspectorilor trecură cele opt care cerute de tribunul Antonius Primus. Doar un ochi foarte atent ar fi observat că roțile se afundau prea tare în noroi - prin urmare, carele nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se trezesc doar când în fața lor apăru Antonius Primus. Se uitară la el uimiți. Tribunul stătea drept în șa și își ducea calul la pas, în urma soldaților; atitudinea lui degaja o energie și o eleganță pe care nimeni altcineva din castru nu le avea. În cele din urmă, inspectorii îi aruncară o privire distrată lui Errius Sartorius, care mergea în coada cortegiului, verificând o listă. Când poarta se închise, Antonius se întoarse spre cele două turnuri construite de puțină vreme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
le avea. În cele din urmă, inspectorii îi aruncară o privire distrată lui Errius Sartorius, care mergea în coada cortegiului, verificând o listă. Când poarta se închise, Antonius se întoarse spre cele două turnuri construite de puțină vreme pe laturile castrului. O santinelă făcu un gest de salut și arătă de mai multe ori spre cer, unde se vedea un stol de rațe sălbatice. Mergeau în formație perfectă, desenând un V ce străbătea cerul senin. Era un semn bun. Imediat însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ce-ar spune un prezicător despre asta? — Orice-ar spune, eu cred că un om poate întoarce destinul în favoarea lui. Îmi place rața aia care înfruntă singură cerul. O să ajungă departe. Antonius își opri calul, apoi, întorcându-se, arătă spre castru. — Privește... Privește valul de pământ care înconjoară tabăra. Era înalt de șase picioare, iar acum îl înalță cu o palisadă de lemn de nouă picioare... Vezi? Iar șanțul care până mai ieri nu era mai adânc de o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de șase picioare, iar acum îl înalță cu o palisadă de lemn de nouă picioare... Vezi? Iar șanțul care până mai ieri nu era mai adânc de o jumătate de om... Vezi că îl adâncesc? E o apărare bună pentru castrul ăsta, de unde ar fi trebuit să plecăm curând. Știi ce înseamnă asta? Că vom rămâne toată iarna aici. Nu e o tabără provizorie, e aproape un castra hiberna. — Vom ajunge să stăm de pază la graniță? se indignă Errius. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]