760 matches
-
-se să înainteze prin apa puțin adâncă a râului. Bărbații își strigau și-și îndemnau rudele, bătrânii se împiedicau și cădeau, uitați, mamele se întorceau din drum ca să-și regăsească micuții ce rămâneau în urmă, în vreme ce vitele - iar între ele catârii cu încărcăturile lor - rătăceau fără țintă în mijlocul haosului. Toată mulțimea aceea orbită de spaimă trecu ca un talaz printre rândurile cavalerilor burgunzi, care căutau să se desfășoare în poziții pentru a înfrunta dușmanul, și se îndepărtă în goană, împingându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și câțiva bătrâni, sprijiniți de rude. Zidurile dărăpănate ce înconjurau sihăstria - în trecut, un post militar - nu erau de ajuns ca să-i oprească pe oameni, de vreme ce alții și alții veneau continuu, suind ulița desfundată. Unii aduseseră cu ei vaca ori catârul, iar în mijlocul mulțimii tronau încărcături uriașe de lucruri de prin gospodării. Pe chipurile tuturor se citea spaima. La apariția lui Canzianus în prag, oamenii acei fură cuprinși parcă de un freamăt. Un oftat de ușurare se ridică din multe piepturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zile întregi. Tot timpul nu faci altceva decât să alergi și să călărești. Eu, de pildă, de când m-au luat, am străbătut deja sute de mile, totdeauna târându-mă până la epuizare în urma blestemaților ăștia: pe jos, în care, pe spinarea catârului. Și pentru ele - arătă cu capul spre celelalte femei - a fost tot cam așa, iar mâine va fi ca ieri și tot așa până când o să le ucidă sau o să crape singure, ca animalele, de oboseală. De aceea, dacă nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Fă cum ți-am spus! întări sec. — Și călugărul? Ce facem cu el? Insistă să urce cu noi. Inisius, nebăgat în seamă de războinicii care se puseseră deja în mișcare, încerca mai departe, fără prea mult succes, să încalece pe catârul său. încruntându-se și mai tare. Balamber îl cercetă scurt, apoi scoase un suspin de nerăbdare: — Gândacul ăsta! Ajută-l. Poate o să ne fie de folos în vreun fel. Khaba încuviință, după care își împunse calul, coborî de pe stâncă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nerăbdare: — Gândacul ăsta! Ajută-l. Poate o să ne fie de folos în vreun fel. Khaba încuviință, după care își împunse calul, coborî de pe stâncă și se apropie de Inisius, care continua să se învârtă în sensul acelor de ceasornic, împreună cu catârul său, în încercarea zadarnică de a-l opri și de a i se urca pe spinare. Hunul apucă animalul de căpăstru și îl ținu pe loc, ajutându-l pe călugăr să încalece. Chemă un războinic și-i porunci să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se îngrămădeau să scruteze cu teamă capătul drumului dinspre bariera de altfel nesupravegheată. Câțiva războinici descălecaseră și începuseră deja să îndepărteze trunchiurile puse unul peste altul de-a valma, cu o grabă vădită. Inisius, ajuns și el acolo, sări de pe catârul său și alergă să se cațere prin încrengătură, privind atent spre sihăstrie. întinzând arătătorul, Khaba îl anunță pe Balamber: — Uite acolo! Se deschide poarta. Trei bărbați ieșiseră din clădire. Distanța nu-i îngăduia lui Balamber să vadă bine, dar aprecie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cei care-l înconjurau erau simpli coloni ori sclavi tineri și robuști de la țară, pe care hunii îi puseseră să-i slujească și-i cărau după ei, în suită, peste tot: erau puși să mâne carele, să aibă grijă de catâri ori făceau muncile din tabără; alții, de care barbarii aflaseră că vin din familii înstărite, erau mai mult decât niște prizonieri: ei erau ostatici, cărora viitorul le-ar fi putut aduce poate eliberarea, în urma plății unor răscumpărări. Ba chiar unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Bassianus. De îndată ce a aflat că sosiți, s-a gândit să... în sfârșit... voia să vă împiedice să sosiți la adunare. — Ordinele lui Eudoxiu? Omul tresări, fixându-l pe Sebastianus și mai alarmat. Metronius îl pălmui puternic. — Ai auzit? strigă. Răspunde, catâr încăpățânat! Dând din cap, bagaudul consimți: — Da. Ordinele lui Eudoxiu. — Așadar, Eudoxiu știe că suntem aici cu Divicone? Fixându-l cu privirea Eucherius răspunse printre dinți: — Nu chiar. Dar își închipuia că Divicone urma să-l trădeze și a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din ordinul său, stivuise o mare parte a prăzii sale: aur, bijuterii, veselă și unelte, țesături de preț, care acum se găseau, cu siguranță, în mâinile mercenarilor romani; astfel că lui nu-i mai rămăseseră decât doi cai și un catâr îdintre care unul împovărat de armura pe care i-o dăruise Onegesiusă, conduși de servitori din Panonia, fără multă minte și nu prea de încredere; aproape toți ceilalți războinici care acoperiseră retragerea se plângeau de pierderi asemănătoare, așa că erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
repede, mărind poate mai mult decât trebuia distanța ce îl despărțea de gepizii lui Ardarich. Și iată trecând acum carul în care stătea Go-Bindan. Fata îi urma pe războinicii hiung-nu deja de trei zile. Călătorea în car ori pe spinarea catârului și nu rareori războinicii cei grosolani o luau pe spinarea cailor lor. Bunăvoința surprinzătoare pe care comandantul lor i-o arăta nu stârnea comentarii deosebite în rândurile lor, dar era un motiv mai mult decât suficient ca să o trateze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
patru războinici de stirpe germanică, ușor de recunoscut prin haine și prin pieptănăturile ciudate specifice turingienilor; lăsându-și caii să pască, se tolăniseră în iarbă, sporovăind într-un calm desăvârșit, în vreme ce-i urmăreau pe aliați trecând. Go-Bindan, cățărată pe un catâr supraîncărcat, pe care un servitor sarmat îl ducea de căpăstru, arătase cu ură în direcția lor, scuipând de mai multe ori cu dispreț și netezindu-și energic rochia, întocmai cum ar fi putut face un adevărat hiung-nu. Postându-se între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
jignitor. Roșie la față, ea își întoarse privirea în față, ridicându-și mândră bărbia. „Turingienii sunt niște gunoaie!“ Nu spusese mai mult, dar în ochi îi apăruseră lacrimi de furie. Apoi, aplecându-se deodată în față, se agățase de gâtul catârului și, căutând să-i apuce căpăstrul, îi strigase servitorului care o conducea să se oprească; acela se opri de îndată, temându-se că animalul, enervat acum, ar fi devenit până la urmă furios. Go-Bindan, roșie ca para focului, îi vorbi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
I-au ucis pe părinții mei!“ „Ești sigură că ei au fost? Ea nu înceta: „Ei sunt! Bineînțeles că ei sunt!“ Apoi, însă, contrazicându-se, adăugase: „Toți sunt la fel! Toți sunt niște demoni!“ Cuprinsă de agitație, izbise cu furie catârul cu picioarele, ceea ce-l făcu de-a dreptul să se enerveze, astfel că animalul, scuturându-și spinarea și izbindu-se de cavalerii aflați în marș, o azvârlise până la urmă pe jos. Privind-o pe când se ridica, furioasă, de pe drumul prăfuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tată, ci chiar - iar asta îl îngrijora cel mai tare - simțea crescând în sufletul său un tot mai mare atașament față de ea. în timpul marșurilor, nu-l irita deloc când se auzea chemat deodată dintr-un car ori de pe spinarea unui catâr de vocea aceea ce copil, iar dacă i se întâmpla să o vadă în dificultate în vadul unui torent sau pe vreo cărare greu de străbătut, trimitea pe cineva să o ajute; după apusul soarelui, se îngrijora dacă ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu prea adânc, dar cu un curent foarte puternic. Locul de trecere era destul de strâmt, astfel că la intrarea pe pod se formă o mică înghesuială. Balamber își îndemna oamenii nerăbdător, dar operațiunea lua mult. La un moment dat, un catâr, același care zece zile mai înainte o azvârlise jos pe Go-Bindan, deveni nervos și începu să dea din picioare, speriind calul pe spinarea căruia, ținută strâns de un tânăr războinic, se găsea fata. Azvârliți din spinare de animal, ajunseră amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
hiung-nu o înconjurară. Când, după o vreme, reuși să dea afară apa, Go-Bindan tuși și deschise din nou ochii; îl fixă îndelung, iar pleoapele i se zbătură. Apoi, cu toată seriozitatea, îi spuse doar atât: — Trebuie să-l omori pe catârul acela, Shudian-gun! Un cor de râsete încheie episodul, dar Balamber rămase adânc impresionat. Imediat ce se reluă marșul, se închise în sine și începu din nou să-și pună, și mai tulburat, întrebările ce adesea îi veneau în minte după ce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să acționeze energic asupra maxilarelor. Își aplică câteva palme sperând să le readucă la funcția lor normală. Gura Însă, Îi făcea probleme. Cu greu, cu foarte mare greutate Încercă s’o deschidă și s’o Închidă. Cu o ambiție de „Catâr”, reuși În final so facă să se miște, reușind chiar, să construiască unele fraze - fără a putea fi Înțelese - este adevărat dar, era un bun Început...!! Nando pătrunse În apartament ca un fulger! Privi câteva secunde la șeful său care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În zilele următoare, el a fost singurul care L-a urmat, de departe, ascuns în mulțime. El l-a văzut pe Petru lepădându-se de trei ori și pe ceilalți ucenici ascunzându-se printre vânzătorii de păsări și conducătorii de catâri, boindu-și fețele și tăindu-și bărbile ca să nu poată fi recunoscuți. Umbla mut fără să simtă foame sau sete. Și tot el a fost singurul dintre ucenici prezent în mulțime când Pilat i-a întrebat pe cine-l vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
treaba romanilor. Și așa planul a mai înaintat cu încă un pas. În acea zi, singur Iuda l-a urmat pe Iisus spre Golgota, umblând printre mărăcinii de pe marginea drumului, în vreme ce ceilalți ucenici se tocmiseră deja cu un conducător de catâri care tocmai pleca spre Bagdad să-i scoată afară din oraș și să-i pună pe drumul Damascului. Oo, și cum s-a cutremurat el când a văzut umbrele îndoielii pe chipul Lui, când a strigat «Eli, Eli..» Noaptea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Claire, Maggie se distinge prin refuzul de a fi recalcitrantă în mod deliberat. Dar - și e un mare „dar“ - e perfect capabilă să își apere punctul de vedere și, când își pune ceva în cap, poate fi încăpățânată ca un catâr. Maggie trăiește în Dublin, la mai puțin de o milă de mama și tata. (Vedeți, o lingușitoare.) Apoi vine Rachel, mijlocia, cu un an mai mică decât Maggie. Chiar dinainte să fie însoțită peste tot de Luke, obișnuia să producă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în vreme ce Boabdil, rămas o clipă fără grai, a întors capul o dată înainte de a-și continua drumul. Mergea atât de încet, încât a fost iute ajuns din urmă de trupa sa, formată din mai bine de o sută de cai și catâri care transportau bărbați, femei, copii, precum și un mare număr de cufere și de obiecte înfășurate în postavuri. Se povestea a doua zi că dezgropase cadavrele strămoșilor săi și că le luase cu el pentru a nu le lăsa să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ținut ramadanul când zilele sunt atât de lungi! -, apoi ne-a luat cu el spre poarta Steagurilor, unde se instalaseră cu acest prilej negustorii de gogoși fără umplutură, de smochine uscate și de băuturi răcoritoare pregătite cu zăpadă adusă cu catârii de pe înălțimile muntelui Cholair. Destinul ne chemase la întâlnire în strada Vechii Incinte. Tata mergea în față, ținând-o pe Mariam cu o mână, iar cu cealaltă ținându-mă pe mine, schimbând câteva cuvinte cu fiecare vecin pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de soartă, pentru mine venise ziua Judecății, eram pe punctul de a-l pierde pe tatăl tău, după ce îmi pierdusem orașul în care m-am născut și casa în care am adus pe lume un copil. Am urcat iarăși pe catâri fără să știm în ce direcție s-o luăm. Mohamed bombănea, izbind cu pumnul în greabănul animalului: — Pe țărâna care acoperă rămășițele tatălui meu și ale strămoșilor mei, dacă mi-ar fi spus cineva că voi fi astfel primit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dar repejor, pe coastă la vale. Bandiții se apropiară. Văzând că aveau de-a face cu un singur bărbat care trebuia să ocrotească două femei și doi copii, și simțindu-se astfel încrezători, începură să pipăie cu mâini experte încărcătura catârilor. Primul trofeu a fost o casetă încrustată cu sidef în care Salma își rânduise imprudentă toate podoabele. Începură apoi să scoată una după alta superbe rochii din mătase și un așternut de noapte brodat, care făcuse parte din trusoul mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iar acel lucru să se vădească a fi folositor pentru tine; se poate să te bucuri de un lucru, iar acel lucru să-ți aducă nenorocirea; căci singur Dumnezeu știe, iar tu nu știi nimic. După care veni cu explicația: — Catârii pe care cei ce v-au tăiat calea au fost siliți să vi-i lase vouă vă vor fi mai de folos decât podoabele de preț; ei vă vor duce cu toate bagajele voastre și nu vor atrage hoții. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]