563 matches
-
Acasa > Strofe > Delicatete > LILIAC ORB(ITOR) Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1340 din 01 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului m-am născut înaintea ta cu două stații timp de o lectură fugitivă a etichetelor care ștanțează creierii în catacomba aceea îmi întinsesem aripile de liliac decriptam anxietăți speologic în stația ta fisurile din ciment își vopseau buzele în roșu venal cânta strident piața pestriță ca o țigancă înflorată fericirea zâmbea cu riduri traversând strada pe zebră monoton nu pot
LILIAC ORB(ITOR) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376271_a_377600]
-
Cu teorii despre democrație / Ne-au fost impuse legi umilitoare / Îngenuncheați sub jug și silnicie / Ne-au sufocat ginte minoritare // Secătuită țara se destramă / Finanțele-s pe mână de borfași / Președinția - permanentă dramă / Senatul țării - pentru arendași // Se construiesc secrete catacombe / Atacă corbii cerul României / Și croncănesc ca Țara să sucombe / Plătim cu viața drumul sărăciei // Ne înjosesc minorități păgâne / Modificând versete din scriptură / Ne-au interzis „Deșteaptă-te, române!” / Tehno-guvernul e o agentură // La asfințit când ceasul morții bate / Pornesc
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
de români, el a fost impus prin forță și a stăpânit țara prin teroare. Iar asta nu se poate șterge ușor. În România, teroarea a bântuit timp de decenii prin casele oamenilor, iar libertatea a fost confiscată și zăvorâtă în catacombele închisorilor printre eroi și sfinți. Detenția politică a produs traume fără precedent. Paradoxal și tragic, cei care au produs genocidul și ucenicii lor se ocupă și astăzi de monitorizarea României, dar nu și de destinul ei. Țara se află azi
INTERVIU CU DOMNUL CĂLIN GEORGESCU, PREŞEDINTELE CLUBULUI DE LA ROMA PENTRU EUROPA de POLIDOR SOMMER în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374708_a_376037]
-
îți scăpa exact minimul de explicație lămuritoare. Când ne va atinge din zbor aripa falsă a unui înger care se pretinde mesangerul lumii noi se va înțelege poate că este timpul pentru cei credincioși să se retragă din nou în catacombele istoriei, la vatră unde martirii și sfinții lumii slujesc în taină lungii așteptări liturghia eliberării de păcat și a mântuirii. Retragerea în catacombe nu înseamnă ieșirea din adevărată istorie ci părăsirea a ceea ce este trecător în istorie, inseamna participarea conștientă
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
noi se va înțelege poate că este timpul pentru cei credincioși să se retragă din nou în catacombele istoriei, la vatră unde martirii și sfinții lumii slujesc în taină lungii așteptări liturghia eliberării de păcat și a mântuirii. Retragerea în catacombe nu înseamnă ieșirea din adevărată istorie ci părăsirea a ceea ce este trecător în istorie, inseamna participarea conștientă la istorie, la transformarea și transfigurarea interioară personală a lumii în lumina revelației dumnezeiești. Nevoia acestei reevaluări a istoriei înșiși este cu atât
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
pe IISUS ! Împăratul de la Roma (destul de contrariat) : Ostașii decapitați și Claudiu înecat ! Iar Hrisant și Daria, de vii să fie îngropați Să piară din astă lume și definitiv uitați !" Dar când a-ncetat prigoana, Sfântul Constantin cel Mare La Salaria-n catacombe, i-a mutat ca pe odoare ! A "nouășpea" zi (de-atuncea), în luna lui Mărțișor Îi cinstim că ei intrat-au în Cer lângă Mântuitor ! Unde Hrisant și Daria (ce mulți păgâni au Creștinat) Cununa Mucenicească, de la IISUS, au câștigat
SF.MC.HRISANT, DARIA ȘI CLAUDIU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374227_a_375556]
-
personalitate politică și carismatica, iubitoare de pace și filantropie. Contrar aparențelor, nu prea este nimic în această lume care să nu fie într-un fel sau altul politic. De aceea nici biserica nu se poate retrage în pustie ori în catacombe, nu poate ignora politica, preocupare trecătoare precum istoria și lumea, dar oricum o realitate imanenta, parte intrinsecă din ceea ce suntem și facem în această lume. Biserica nu trebuie însă să confunde puterile spirituale cu puterile politice, fiindcă oamenii, credincioșii și
FACE BISERICA POLITICĂ? de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374207_a_375536]
-
necesară însă, obligatorie chiar, condiția predestinată a celor ce și le asumă. Rămîne cel puțin neconvingătoare moral lucrarea mistică a celui ce nu cu mulți ani în urmă se-nfrupta copios din bucatele Consiliului Culturii și Educației Socialiste. Neîndoios, galeria Catacomba din București, fieful orientării teologale, nu e totuna cu cea numită Calderon, loc unde-și rafinează gusturile mandarinii, galonați și negalonați, ai puterii și în care eclectismul conjunctural este la el acasă, dar obstinarea celei dintîi într-un proiect pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un liman pierdut. Complăcîndu-se adesea, conștient? iconștient? ca reflex al unui național-comunism rezidual, în defăimarea subtilă a nobilului regat al României. E adevărat, toate astea, toată cruzimea asta obstinată... dar... dar... cu ce regăsită forță expresivă! Contrapunctînd crud fastuos: cuvioșenia Catacombei (numele unei galerii) cu Sexul lui Mozart (o ochioasă și deocheată expoziție bucureșteană). Tablou apocaliptic? Nu. Doar istoria pură, neretușată. De încheiat tot anecdotic: într-o seară, bat la ușa unuia dintre atelierele dragi mie, atelierul lui T.M. Mi se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
geanta din piele neagră (o fi profesor?) trece țanțoș și pare că nu-i pasă de nimic. Oare de ce toate acestea? Zi toridă de vară, În sudul Italiei. Oraș nou; Palermo se numește. Ce obiectiv urmează să vizităm În continuare? Catacombele Capucinilor, ți se spune. „Ooo, ce interesaaant! Așa ceva nu am mai văzuuut”, exultă o cucoană de pe scaunul de vizavi! Pășești preocupat Într-un alt „strat” existențial, nu lipsit de relief și Învățăminte: un cimitir subteran, adăpostind circa 8 000 de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
slavizarea aproape completă a unor regiuni, dar au supraviețuit grupuri (nuclee) creștine pe țărmul pontic și adriatic, chiar în interiorul peninsulei, aceasta a fost o realitate, fundamentul reorganizării structurii bisericești în momentul reconquistei bizantine (secolele IX-XI). Au fost nuclee "neoficiale" (în catacombe) de iradiere a creștinismului printre slavi și apoi bulgari, populații păgâne. Existența unor biserici " în părțile barbare" e dovedită de actele conciliilor V-VI (691-692). Prin urmare, nu a existat o discontinuitate totală între creștinismul secolelor IV-VI și cel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
toate direcțiile oameni înarmați, trăgeau cu pușca, se ascundeau pe după pietrele de mormânt. Povestită doar o dată, lupta aceea dintre comunarzi și versaillezi se asociase pentru totdeauna în mințile noastre cu numele de „Père-Lachaise”. De altfel, auzeam ecoul împușcăturilor și în catacombele Parisului. Căci, după spusele Charlottei, se duceau lupte în labirinturile acelea, iar gloanțele sfărâmau craniile celor morți acum câteva secole. Și cerul nocturn de deasupra Atlantidei era luminat de cometă și de zeppelinele germane, azurul răcoros al zilei se umplea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mâncarea aceea inimaginabilă, contrară tuturor noțiunilor noastre gastronomice, sau regimentul de mujici (așa îi vedeam noi) care crăpa blocul de gheață de pe Sena încremenită. La drept vorbind, începeam să ne pierdem capul: Luvrul, Cidul la Comedia Franceză, baricadele, împușcăturile din catacombe, Academia, deputații din barcă și cometa și lustrele care cădeau unele după altele și Niagara vinurilor și ultimul sărut al Președintelui... Și broaștele deranjate din somnul lor de iarnă! Aveam de-a face cu un popor cu o uimitoare multitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
m-am crezut chiar de neînlocuit. Datorită... Franței! Căci, vindecat de ea, povesteam despre ea. Eram fericit să pot încredința celor care mă acceptaseră printre ei tot stocul de anecdote acumulate de ani de zile. Poveștile mele plăceau. Lupte prin catacombe, pulpe de broască scumpe ca ochii din cap, străzi întregi lăsate pradă amorului venal la Paris - subiectele acelea mi-au adus reputația de povestitor patentat. Vorbeam și simțeam că vindecarea mea era totală. Accesele de nebunie care mă cufundaseră altădată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o întreagă armată. Sosi în sfârșit spre dimineață un corp de trupe îndestulător; se pătrunse în casă. Nu se găsi nimic. Soarele risipi umbrele. Toata ziua se făcu cercetări; apoi toți [î]și dădură cu părerea că zgomotul vine din catacombe situate, cum se știe, sub acel cartier. Se pregăteau a pătrunde înăuntru; însă în timpul când poliția lua dispozițiuni se înserase din nou și zgomotul reîncepuse mai tare decât oricând. {EminescuOpVIII 591} De asta dată nu mai cuteză nimeni să intre
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
doar câteva argumente în sprijinul acestei echivalări simbolice. în iconografia creștină, de-a lungul secolelor, arca lui Noe a fost figurată fie ca o simplă ladă (în creștinismul timpuriu : frescele cimitirului de la Priscille - secolul al II-lea, sau cele din catacombele de la Domitille - secolul al IV-lea), fie ca o casă plutitoare (pe un capitel al catedralei din Bourges - secolul al XIII-lea, sau într-o gravură din Biblia Sacra Germanica - secolul al XV-lea), fie sub forma unei bazilici cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mulțime eterogenă părea să aplaude de undeva de la poalele unui gorgan. ― Iisus? Creștinul? Abatele mormăi aprobator și apoi puse două degete la gura Mariei, arătîndu-i că trebuie să tacă. Ascultară o vreme liniștea. Nimic nu părea să se miște în catacombele de sub bibliotecă. ― În nomine Augustini, in nomine Dei, rosti deodată Abatele și Maria auzi un bâzâit scurt, provenind de la un obiect tehnologic, care nu se potrivea deloc în peisajul arhaic și încleștat parcă în lumina torței puturoase pe care Abatele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spre Marii. ― Începeți voi. ― De ce? întrebă repede cea mai aprigă dintre ele. E clar că primul care vorbește are un avantaj... Privirea Abatelui o făcu să tacă pentru o clipă. Începu apoi să povestească cum intrase ea cu Abatele în catacombele bibliotecii, despre Sala Ouălor și despre cea de-a doua însămînțare care avea să fie ultima lucrare a Abației. Aloim asculta fascinat. Radoslav se gândea că nu e nevoie să fii telepat pentru a ști ce gândește un om la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Vaticanului (care a reafirmat întruchiparea, în ciuda propriilor interdicții teologice reactualizate de 12 secole încoace). Excepția istorică a unui tabu monoteist este cu atît mai meritorie cu cît păgînismul inamic se baza pe sacralizarea imaginilor divine și imperiale: faptul că pereții catacombelor au fost pictați cu fresce nu dovedește nimic. Dar fiindcă trupul fusese sanctificat, exista dovada că omul îl putea adora pe Dumnezeu venerîndu-i imaginile, care, în felul lor, fac cerul să se coboare pe pămînt. A adora nu înseamnă a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
imprimă, opiniile se înregistrează. Metalul vrea mit, mineralele vor zei, vegetalul un argument și "imaterialul" (Lyotard), agrement. Efectul jogging (sau contralovitura retrogradă) în formă de graffiti și tagging vom reveni odată cu mediologia artei la întoarcerea la Pompei și a semnelor catacombelor printre noi. Să convenim că banda magnetică nu se potrivește cu stilul lapidar, nici cu emfaza autorității; nici roca argiloasă cu persiflajul și gluma; sau papirusul cu impresiile de călătorie sau cu jurnalul intim. Nu se potrivesc fiindcă nu le
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
socialismul au aceeași matrice tehnologică. Între 1830 și 1900 "se intra în tipar" cum "se intra în religie", și se intra în religie intrînd în socialism. Era aceeași religie, a scrisului și a lecturii. Ea nu a aparținut numai utopiștilor catacombelor. Împărțirile admise de tipul sectă/partid sau profet/conducător, elucubrație/știință obiectivă nu rezistă la examinarea mijloacelor și metodelor de transmisie. Nu există o ruptură între "socialismul utopic" și "socialismul științific", ci între epoca socialismelor și anarhismelor, pe de o
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
patrafire și glugi, de evantaie și de jilțuri purtate pe umeri - Papa s-ar îmbrăca în costum negru cu guler alb preoțesc și s-ar stabili împreună cu colaboratorii săi într-o pivniță din cartierele Tormarancio sau Tuscolano, nu departe de catacombele Sfântului Damian sau ale Sfintei Priscilla, oare Biserica ar înceta să mai fie Biserică? 14 noiembrie 1974. Romanul masacrelor 1tc "14 noiembrie 1974. Romanul masacrelor1" Eu știu. Eu cunosc numele responsabililor de ceea se numește lovitură de stat (și care
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și a civilizației lor, București, 1929; Tălmăciri alese din Sf. Ioan Gură-de-Aur, București, [1937]; Samuel Smiles, Ajută-te singur sau Caracter, purtare și stăruință, București, [1935]; Viețile Sfinților, I-VII, București, [1934-1941]; Nicholas Patrick Stephen Wiseman, Fabiola sau Biserica din catacombe, București, [1937]; Vladimir Ghika, Femeia adulteră, Săbăoani, [1938]; John Lübbock, Fericirea de a trăi, București, 1939; Bernardin de Saint-Pierre, Paul și Virginia, București, [1939]; Oliver Goldsmith, Preotul din Wakefield, București, 1940; Asemănarea cu Domnul Hristos (Imitatio Christi) și Meditațiile lui
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
nu reușește să îl dezvolte pe al doilea din primul, prin translări fine dinspre acțiuni înspre miza protagonistului. Legat, pe de o parte, cu numeroase fire de realitatea socială și politică a timpului său, și cufundat, pe de alta, în catacombele propriei nebunii, Ion Lupu este - ca și romanul în ansamblu - o compoziție hibridă, un fel de poligon de încercare pentru autorul care vrea să spună cât mai mult(e). În schimb, în Adio, Europa! râsul și plânsul, comicul și tragicul
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Archeologia o comunicare despre statuia descoperită în 1551, arătând că aceasta nu reprezintă un bărbat, ci o femeie care ar putea fi identificată cu epicureica Temista. Contrar opiniei tradiționale, cercetătoarea susține că statuia nu ar fi fost găsită în apropierea catacombei sfântului Hipolit, ci în biblioteca Pantheonului, amenajată de Iulius Africanul la Roma, din ordinul împăratului Alexandrus Severus. Lista gravată pe tronul statuii ar fi, așadar, un fel de „fișier” cuprinzând titlurile operelor prezente în acest sector al bibliotecii. În 1976
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]