439 matches
-
Național de Artă, chiar în mijlocul valurilor umane. De la o fereastră a fostului palat regal, fantoma lui Carol al II-lea scruta mulțimea smulgându-și mustața cu un aer aferat. Cu perseverență și șerpuire insistentă, am reușit să ajung mai aproape de catafalc. De fapt cel mai de folos mi-au fost diverși indivizi în salopete muncitorești, dotați cu serviete jerpelite și șepci proletare tip Gheorghiu-Dej. Ipochimenii ăștia străpungeau talazurile de admiratori cu aerul încruntat al unui spărgător de gheață, șuierând amenințări printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înghițeau pe bietul Gicu. Din mers, am aruncat o privire terifiată către ușile deschise ale cavoului. Se făceau ultimele pregătiri pentru primirea noului locatar: mătușa Mizi fusese mutată la un loc soțul ei, doctorul Popescu. Chiar în centrul capelei, pe catafalc, ne aștepta Gicu. Dormise bine, iar acum era galben ca ceara de nerăbdare. În sfârșit, sosiră aproape toți membrii clanului, mai puțin Cristina, care-i purta ranchiună pentru îi spusese cândva să nu mai bată aiurea coclaurile celea. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înjurase și-i făgăduise că-l va împușca. ― Domnule prefect, noi am fost neputincioși să împiedecăm ce... Îngână preotul cu o plecăciune umilă. ― Dă-te la o parte, banditule! sâsâi maiorul, înlăturîndu-1 cu cotul din ușă. Lângă altar, pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgiu, zăcea cadavrul Nadinei. Maiorul ridică un colț, dezvăluind figura învinețită și scofâlcită. Baloleanu întoarse privirea, bîlbîind: ― O, bestiile, bestiile!... Sărmana femeie! Ieși repede afară. În nări îi stăruia un miros necăcios și atât de răscolitor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nadinei decât de al tatălui său. De la serbarea "Obolului" n-a mai văzut-o deloc, și astfel i-a rămas în minte cu torsiunile, flexiunile și vibrațiile din dansul apașilor, o imagine dureroasă pentru inima lui. Acuma, în biserică, în fața catafalcului pe care zăcea corpul ei rece, de câteva zile, învăluit în cearșaful ordinar, îi apăru în suflet aceeași imagine, dar caldă, felină și frumoasă, parcă nu s-ar fi despărțit de ea nici o clipă. Îi fu frică să ridice colțul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
despărțit de ea nici o clipă. Îi fu frică să ridice colțul cearșafului și să-și distrugă pe vecie chipul pe care l-a iubit și care i-a dăruit toate suferințele și bucuriile iubirii. Se așeză în strana de la căpătâiul catafalcului, cu fruntea în mâini, și rămase acolo, singur, îndelung. Pe tăblia stranei erau câteva cărți liturgice, vechi, cu scoarțe de lemn și filele murdare. Mirosul greu de mort îl îneca și totuși nu-l supăra. Gândurile îi rătăceau leneșe. Aci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
N-aveam decât să mă gândesc la moarte ca să-mi vină lacrimile. Oricine ar plânge ― cu o fire ca a mea, gîndindu-se la propria sa moarte.) Așadar, m-am izolat în mine, ca să mă văd aievea întins fără suflare pe catafalc. Mama aplecată asupra mea, mă jelea. Apoi auzeam pe Mihaela plângând în hohote. O înduioșare negrăită îmi copleși ființa, ochii mi se umeziră și am izbucnit în plâns, plângând de propria-mi milă. Dar plângeam cu adevărat și asta era
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai trezit, au murit de durere. Li s-a făcut la amândoi autopsie și s-a constatat că el a murit d'un coup de sang. Am fost, Mimi, la biserica Bunei-Vestiri, unde să aflau ei, puși amândoi pe un catafalc; nici // nu se poate ceva mai trist, mai frumos și mai poetic, după mine, ca cele două secriuri unul lângă altul, acele două vieți stinse deodată, închise în aceeași groapă. Iată un lucru pe care-l invidiez. Dar nu va
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
știa bine de cine e vorba. Unii spuneau că a murit o actriță de la Operă, alții un deputat. Circula însă stăruitor și versiunea că era o fată mare adusă de la spital, zvon răspândit de cei ce din ajun văzuse instalarea catafalcului. Unii adăogau că "era de boală molipsitoare". Sicriul era acoperit. Erau aprinse toate candelabrele și florile se grămădeau treptat, aduse de doamne elegante în rochii negre. Erau acolo și mulți bărbați în ținută corectă de doliu. O zi minunată de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ora în surdină. Se auzea acum bine, venind din fund, glasul de tenor modern al diaconului. Se făcu o mișcare de ordonare. Asistența se grupă felurit și cu unele spații. Un cerc mai larg spre mijlocul bisericii făcea gol în jurul catafalcului. Lina, în capul unui rând de străini, era cea mai apropiată. Persoanele mai străine se întrebau ce rudă e Lina cu fata aceea, fără a se descurca sau încureîndu-se. Din ceilalți nimeni nu-și punea întrebare asupra ciudatei etichete de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Hallipa, grăsuță, frumușică, cu rochie neagră de mătasă. Prezența ei era explicată prin raporturile amicale pe care și ea și Doru le păstrase cu Lina. Vederea ei ar fi înveninat pe gemeni în orice altă zi. Azi însă stau în fața catafalcului ca în fața eșafodului. Se mai întrebau, în dubla lor preocupare, dacă ei" în adevăr, au omorât pe Sia și de vor fi trași la răspundere. Rim. ce-i simțea înapoia lui supărători, știa că nu el a omo-rit-o și gândul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de obicei, se simțeau stânjeniți de a nu fi în trei și cam izolați. Venise pentru că Lina era tot legată cu verișoara Lenora. Prințesa Ada, intrând, schimbase reflecții cu unul și cu altul despre nenorocire: -- O copilă! Mirată însă în fața catafalcului, o crescuse în vârstă puțin: - Numai 17 ani, zicea. Ada se oprise chiar în mijlocul bisericei și avea lângă ea pe Marcian, care se simțea astfel protejat împotriva lui însuși, de a se arăta acolo fără un motiv destul de plauzibil, deși
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
spună ceva, în raport cu ceremonia, Elena se strecură încet lângă Drăgănescu, care plecă să facă comisionul. Elena rămase lângă Vlădici, ce se juca 274 tot timpul cu monoclul, drept contenență, singurele reuniuni mondene ce-1 plictiseau fiind cele funebre. Cercul din jurul catafalcului se lărgea din ce în ce, pe când aerul se îngreuia cu tot ermetismul cosciugului și parfumul florilor. Două ochiuri prelungi mai fură deschise dintr-o dată. Invada un nou curent cristalin și un susur ușor de păsări. O spirală vânătă de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
prigonit de melodia sacră, își beatifică cugetarea. Cum nimeni nu se mișca pentru supremul adio, arhimandritul spuse ceva celor mai de-aproape. O ezitare țintuia slujba pe loc. Se făcu o mică mișcare înainte. Lina, în pripă, se apropie de catafalc, își ridică voalul, îl lăsă iar și se retrase. Rim oscila nehotă-rît. Trebuia sau nu să se apropie? Sta astfel, bălăbănind capul și brațele ca o pendulă. Preotul, plictisit de încetineală, îi făcu un gest de invitare. Livid, Rim se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
temea, și pe care nu vroise s-o mai vadă ... Și moarta aceea, așa cum o văzuse, cinci minute, el singur cu ea ... abia ieșită din chinurile brutale . . . sluțit și trist, oribil de trist și de sluțit... In sfârșit, acum acolo, catafalcul, biserica, corul, laolaltă, pe când în el se petrecea ceva neobicinuit. Un fel de fermentare și de dizolvare. Toate imaginile - el, Sia, ceilalți - compuse și descompuse și toată simțirea amalgamată, întoarsă la un rudiment așa cum fusese a Siei pentru el, fără
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
afirmațiile puțin optimiste, „colac peste pupăză” am primit și vestea morții prof. Mihăiță Daraban, un chemat și un împătimit coleg de limba și literatura română din orașul nostru. Coleg de generație cu fiica mea, am reprezentat-o aducându-i la catafalc o jerbă de flori, ca ultim omagiu pentru cel ce a fost omul și profesorul Mihăiță Daraban!... De câtva timp... numai vești triste, dar pășesc înainte spre anii și zilele ce mi-au mai rămas... În ziua următoare primesc din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
poate vibra și ea. O sevă năvalnică năpădise lumea, fiorul ei atinse creanga cea mai de sus a nucului, se abătu asupra salcâmului... Pe partea liberă a cerului se opri o pasăre, știam că era moartă, eram chiar eu pe catafalcul verde, înspăimântător, stăteam în aer rotund și nemișcat, cu aripile strânse. Câteva frunze s-au întins spre mine să mă mângâie, plopii s-au apropiat și, împreună cu ei, salcâmul. S-au lipit de mine, acoperindu mă. Începuse să se întunece
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acte: priveghiul, înmormântarea, comemorările și sfințirea oaselor sau schimbarea crucii. Era o înfrățire contractuală cu câțiva dintre descendenții defunctului, pe un termen de șapte ani. Pentru clienții lui, care apelau la serviciile de pompe funebre, orice ins întins pe un catafalc devenea pentru totdeauna un rege. Maradona își dădea silința să îi facă vasali pe toți cei în viață. Orice înmormântare cu fast era ca o semnătură papală pe o bulă de grațiere: îți plătisei onoarea de a fi rămas între
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și doctă de artist și savant, de cugetare conservatoare și totuși paradoxală și dizolvantă”). Într-un articol din 1922, îi combate pe „criticii zilei”, care deplîng dispariția autorității magisteriale: „E foarte vădit că cei ce confecționează lucruri și flori pe catafalcul severei matroane care a fost critica lui Maiorescu și Gherea se pregătesc să continue tradiția ei trăncănitoare. (...) Critica română reînvie, după cum reînviase și în Chendi, în Iorga, în Dragomirescu”. Sînt respinse, pe rînd, atitudinea criticii profesioniste („apucăturile ei rămîn pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și șase zile. Pavia era în doliu. Au fost făcute rugăciuni în bisericile catolice ortodoxe și tricapitoline, în templele ariene, sub arborii sacri longobarzi și în sinagogă. În sala tronului, unde era depusă, înveșmântată în purpură și aur, pe un catafalc din scânduri de stejar, pentru prima dată de când lumea e lume, episcopi și preoți de toate confesiunile și-au deplâns împreună regina. Înainte de a fi scoasă din palat, Rotari a dorit să o acopere el însuși cu mâinile lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ia de nevastă, și ani de zile îi dăduse târcoale, făcându-i scandaluri monstruoase, dar acum e totuna, să nu mai vorbim despre asta, și să nu-mi mai bat capul, că oricum ajungem imediat. Într-adevăr, ne apropiam de catafalc, boxele mari și negre, așezate pe stative, răspândeau, ușor distorsionat și hârâit, un marș funebru, cu cât ne apropiam, cu atât mulțimea era mai compactă, însă era de-ajuns ca noi să spunem, pardon, fiți amabili, lăsați-ne să trecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu poate să vorbească, iar atunci mama, plângând, a spus, Doamne Dumnezeule, ce i-au făcut, ce-au făcut din el și, dându-mi drumul, a trecut pe lângă bunica și a pornit-o repede spre tata, ocolise deja pe jumătate catafalcul, însă atunci unul dintre gardieni i-a tăiat calea și i-a mârâit că e interzis să te apropii de deținut, iar atunci mama a strigat că ei să nu-i dea ordine nimeni, o să se ducă la el, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci secretarul tovarășului Bherekméri m-a mai împins o dată, pe mama n-o vedeam nici unde, doar pe tata, gardienii îl târau afară, și atunci m-am aplecat și am luat de jos ranga pe care groparii o lăsaseră lângă catafalc și am pornit-o după tata, dar între timp ușa mascată se și închisese, iar în fața ei stăteau milițieni, și știam că pe-acolo n-am cum să ies, atunci secretarul tovarășului Bherekméri mi-a barat calea și eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
frumos elogiu funebru și pentru Allan Bloom, acum inclus cu minime schimbări, dar Într-un montaj care-i răstoarnă sensul, În Ravelstein. În roman, „Chick” abandonează tonul bossuetian de oraison funèbre și spune tot ce nu a putut spune la catafalcul iluștrilor defuncți. Din nou, nimic excepțional. Ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow este colportarea unor acuzații nefondate, precum și tonul general de dispreț, condamnare și calomnie. În opinia mea, e destul de rău că Eliade a avut rătăciri legionare juvenile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de viață.. Așa a trăit ! În preajma ei te simțeai și tu parcă altfel, parcă îți împrumuta și ție, pentru o clipă, din prea-plinul ei sufletesc. Îi vom păstra veșnic amintirea ei. Amin !” Așa a cuvântat Părintele Boboc, printre altele, la catafalcul ei. - Sunt amintiri care nu pot muri decât odată cu noi, în veșnicie... ! murmură Iorgu cu ochii înlăcrimați. Ca o străfulgerare își revăzu tot trecutul, de la visele îndepărtatei copilării, iubiri, speranțe, dezamăgiri și beția de a suferi, de a se bucura
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trezea puțin speriat; singur; ușor, ca o mîță, sforăia alături, obosită după o Încleștare fierbinte, Ingrid; și ea avea să moară, nu scăpa nimeni; doi morți Într-un pat. Aproape că Îi venea să strige din răsputeri, de acolo, de pe catafalc, spre cer, că el e nemuritor, cum să vină Clipa? Chiar dacă ar mai fi trăit o sută de ani, o mie, aceasta venea; peste o mie, momentul era ca și sosit, de vreme ce nu putea fi evitat. Ce rost mai aveau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]