1,722 matches
-
un uriaș tărâm al timpului ce ploua, Suntem doar doi În vietile-ne amândouă. Eu și cu tine, Fărâme dintr-un paradis, Eliberați de primordială vină Și alungați în nopțile de vis. Tu și cu mine, Înlănțuiți că pânză pe catarg, În nostalgia timpului ce vine, Un simplu vas ce-i rătăcit în larg. Noi doi, un univers de stele Pe cerul nopților de vară, Două priviri care se sprijină- ntre ele În nesfârșitul anilor povară. Eu sunt atomul Celulei tale
DRAGOSTE PRIMORDIALA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384057_a_385386]
-
convoiul de suflete urca Pe podul luminii aprins Țărmu-i departe și parcă-i năluca E tot mai greu, tot mai greu de atins. Cerul se-ntunecă, fulgerul sparge Bolta’ norată de fum funeral Vai, nu se mai văd ale lumii catarge Și noi nu mai ajungem la mal. Trecem desculți pe un pod de lumină Intrăm toți pe poarta acestui apus Ducem în spate pogoane de țină Mulți au plecat, puțini au ajuns. Se lasă iar noapte și sufletul știe Nu
PODUL DE LUMINẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382876_a_384205]
-
trei zile la rând la mormânt să tămâieze ca mironosițele. (Din nou e liniște.) Babele! Scena a II-a (Întuneric în locul unde babele pregătesc corpul neînsuflețit.) Fiul: „Stelele-n cer / Deasupra mărilor / Ard depărtărilor / Până ce pier. După un semn / Clătind catargele / Tremură largele / Vase de lemn; / Niște cetăți / Plutind pe mările / Și mișcătoarele / Pustietăți. / stol de cocori / Apucă-ntinsele / Și necuprinsele / Drumuri de nori. / Zboară ce pot / Și-a lor întrecere / Vecinica trecere: / Asta e tot... / floare de crâng: / Astfel viețile
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
convoiul de suflete urcă Pe podul luminii aprins Țărmu-i departe și parcă-i nălucă E tot mai greu, tot mai greu de atins. Cerul se-ntunecă, fulgerul sparge Bolta’ norată de fum funeral Vai, nu se mai văd ale lumii catarge Și noi nu mai ajungem la mal. Trecem desculți pe un pod de lumină ... Citește mai mult Trecem desculți pe un pod de luminăTălpile noastre s-aprinse de mersDucem în spate-o desagă de tinăIn partea celaltă a unui nevăzut
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
suspine din flori îmbatate S-alunge pe lacuri bâtlanii nebuni M-aș duce spre iarnă , da'n suflet e soare Și valul înalt pe faleză se sparge Se spune-ntre oameni că dorul nu moare Cât sufletul poartă speranța-n catarge De dor, de sperantă, de soare , de rouă De toate-aș vorbi să țin timpul pe loc Se-asează noiembrie prin case și plouă Privesc prin ferestre al stropilor joc Când valsul culorilor prinde grăbit S-agite prin parcuri și frunze
COPIII NEBUNI AI PENULTIMEI LUNI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385336_a_386665]
-
Tsaganea, Profesor de Matematică la Metropolitan College of New York: Conceptul de intuiție sensibilă al lui Benedetto Croce în opera lui Eminescu, Wagner și Brâncuși În sălile rezervate artei plastice, Galeria “Spirituș” (director Viorica Colpacci) în cadrul expoziției omagiale “Dintre sute de catarge” au fost expuse icoane pe sticlă ale elevilor D-nei Colpacci de la Biserica “Sf. Pantelimon” din București precum și lucrări ale artiștilor Viorica Colpacci Mihai Caranica, Despina Amariutei, Valeriu Boborelu, Ion Popoiu, Georgette Sinclair, Ruxandra Dumitrescu, Garabet Salgian, Iana Bertea, Doru Tsaganea
Prezentarea activitătilor religios-culturale de la Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă şi Capela “Sf. Apostoli Petru şi Pavel” pe anii 2013 – 2014 [Corola-blog/BlogPost/92407_a_93699]
-
când vorbește, asistența amuțește. Nu aș fi scris aceste rânduri dacă tatăl meu, care a comandat brigada de grăniceri de la sudul României, nu mi-ar fi atras atenția, când era în viață, octogenar, tot cu gradul de general, că pentru catargul ridicat în fața Cercului Militar Național, pe care flutură liber Tricolorul României, generalul Mircea Chelaru, cu luminile și furtunile sale, merită respectul națiunii. La mulți ani, domnule general, susținător al Drapelului Național. Ion Petrescu adevarul.ro
Apelul de seară, în Armata României, fără politicienii de ieri şi de azi [Corola-blog/BlogPost/92865_a_94157]
-
murit părinții, Nicolae și-a împărțit averea săracilor și a întemeiat mănăstirea Sionului de lîngă Miră, capitala Lichiei, călătorind că prelat la Ierusalim. Creștinii acelor timpuri au păstrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viață a unui corăbier căzut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugăciune și post, a furtunii de pe mare ș.a.). În ultima parte a vieții s-a retras la mănăstirea ctitorita de el, a Sionului, unde a fost înmormîntat la 6 decembrie 352. După opt ani
LA MULŢI ANI DE SFÂNTUL NICOLAE ! [Corola-blog/BlogPost/93399_a_94691]
-
debarcare. La capătul unui coborâș, zăriră portul interior, ocrotit de un zid aflat Încă În picioare. Era acolo o corabie, așa cum nădăjduiseră. O galeră neagră, Înclinată spre tribord, cu chila atingând fundul, din pricina mareei scăzute Încă. Pe vela strânsă pe lângă catarg se deslușea roșul crucii. La pupa flutura un stindard negru, abia estompat de albul unui cap de mort. O mișcare convulsivă Însuflețea puntea. Pe podeaua de scânduri, Întreg echipajul, Înarmat, era pregătit să respingă, prin lovituri de vâsle, masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Alighieri, argumentul domniei tale e, cu siguranță, sugestiv. Însă pentru mine, care mestec mai puțin din Învățătura dumitale dar am vizitat, În schimb, multe porturi și multe mări, femeia e ca vântul care umflă pânzele În larg, sau care frânge catargul la dezlănțuirea furtunii. Este forța care ne lipsește nouă, bărbaților, pentru a traversa marea vieții, și pe care Încercăm să o capturăm În pânzele noastre. Își Îndreptă privirea spre dansatoarea care tocmai se apropia. — Nec tecum nec sine te, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tâlhari. În loc să facă pace, e aici ca să Îi asmută Împotriva autorității Comunei. Ar trebui să i se aplice pedeapsa de la Pisa... — Ce fac cei din Pisa? — Cu cei ca dânsul? Îi Închid Într-un turn zidit. Sau Îi atârnă de catargele galerelor, acoperiți cu păcură, ca să reziste mai mult fără să se descompună. Îi Îngroapă În cer, barbarii! Dante Își amintea de Înfiorătoarea poveste a contelui Ugolino, zidit de viu În turnul Muda, Împreună cu copiii săi. Corso Donati ar fi meritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aprinde și arde cu o scânteiere albă, dezvoltând o căldură cumplită, la fel ca gura iadului. Continuă să privească Îngrozit corabia: În doar câteva clipe, structura se mistuise și acum se scufunda, În timp ce mici flăcări de lumină țâșneau de pe resturile catargului și din ce mai rămăsese din castel pupa. Fosforul. Aceasta era singura explicație pe care mintea sa i-o sugera dinaintea acelui spectacol Înfiorător, mai curând decât să Închine steagul În fața ipotezei unei epifanii diavolești. Trebuie că exista fosfor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de trupul său cu blândețe, ca și când ar fi voit să o ocrotească; acum se mai puteau vedea doar două limbi de flăcări mișcate de vânt, În apropierea capetelor care se mistuiau. Corabia dispăruse În talazuri. În lumina crepusculară, doar vârful catargului carbonizat se mai zărea peste creasta valurilor: o piatră de mormânt unduitoare, ce indica locul Îngropăciunii marine. Abia atunci Dante Își dădu seama de prezența a două figuri călare, acoperite cu mantii greoaie de călătorie, cu fețele ascunse În glugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
DIN NOU ACASĂ După ce Barzovie-Vodă rosti aceste cuvinte, cei de față simțiră nevoia să-și ascundă gândurile. Se lăsase noaptea. Adevărul rotund al vorbelor lui îi lovi cu putere o clipă, apoi treptat își pierdu greutatea și se înălță pe lângă catargul cel mare în vârful căruia, frecându-se de un marinar ce urma să strige „Pământ!”, se sparseră în zeci de silabe, conjuncții care nu mai legau nimic, propoziții stinghere și ascuțite care luând înălțime, tulburară zborul ordonat al unui stol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sau unul rău? — Ceea ce vă-nșeală pe voi - răspunse Barzovie - e că un tiran poate face și lucruri bune. Să luăm un exemplu... în momentul acela o izbitură cumplită în corabie îi azvârli din jilțuri pe punte, unul peste altul. Catargul cel mare se clatină și trosni din încheieturi, trezind matelotul legat în vârf. „Pămââânt!” strigă el buimăcit. Intr-o clipită toți marinarii, în frunte cu căpitanul Ianis, ieșiră val vârtej pe punte. — Fire-ai a dracului - urlă căpitanul, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se clatină și trosni din încheieturi, trezind matelotul legat în vârf. „Pămââânt!” strigă el buimăcit. Intr-o clipită toți marinarii, în frunte cu căpitanul Ianis, ieșiră val vârtej pe punte. — Fire-ai a dracului - urlă căpitanul, uitându-se spre vârful catargului - acuma strigi?! — Nu s-a văzut nimic - se justifică matelotul de sus. — Bine, hai jos - răspunse Ianis, apoi întorcându-se spre moldovenii care se ridicau scuturându-și hainele: Domnilor, ați ajuns acasă! Spătarul Vulture merse clătindu-se până la balustradă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și concursuri dotate cu premii, iar cei care priveau mai departe erau sărbătoriți ca adevărați eroi. Se cunoaște astfel cazul unui anume Giuseppe di Capadocia care în 1627 a reușit să privească la 7 mile pe o vreme câinească, zărind catargul vasului trimis acolo ca punct de reper. Drept răsplată, autoritățile venețiene l-au purtat în triumf într-o gondolă, iar pleoapa ochiului stâng, cu care zicea Giuseppe că vede mai bine, i-a fost vopsită cu o peliculă fină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
două, disperate, lipite una de cealaltă. Ușa dintre cameră și bucătărie era întredeschisă și muștele din jurul cratiței s-au mutat înăuntru. Erau mai multe ca de obicei. Majoritatea, muște de pripas, focoase. Au năpădit malul și se roteau ca un catarg luminos deasupra lui Eberhart și peste tablou. Aveau poartă în carne. Se așezau uneori pe buzele întredeschise, pe unde intrau și ieșeau. Au mai trecut așa două zile. Atunci a trebuit să deschid ușa. Vecinii au venit după miros, trăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Felinarele aprinse se oglindeau ca în niște lacuri negre în trotuarele și în asfaltul umed. Candelabrele gigantice zumzăiau molcom lângă statuia de granit a lui Gogol. Dar globurile lăptoase, învelite în plase de sârmă, care se ridicau în capul acestor catarge de fontă nu-și prea trimiteau lumina în jos ci clipeau, ici și colo în masa întunecată a frunzișului umed, ca niște monede de aur. Când am trecut pe lângă statuie, din nasul ascuțit de piatră s-a desprins o picătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
al unei audiențe alcătuite, se presupune, din debili mintali. Aceste biete făpturi uitate de Dumnezeu, evadate În aceeași după-amiază din ospiciul unui ordin religios, Își dăduseră pantalonii jos În frenezia spectacolului și dănțuiau fără nici o jenă, bătînd din palme, cu catargul ridicat și cu boturile salivînde. Merceditas se cruci, surprinsă de turnura scabroasă pe care o căpătau faptele. — Mamele cîtorva dintre acei sărmani nevinovați, informate de această hoțomănie, au făcut reclamație pentru scandal public și atentat la morala cea mai elementară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o consimțire și conflictul nu merse mai departe, la aceasta contribuind mult și faptul că reprezentantul p.d.c. a amintit de propunerea secretarului, De fapt, adăugă el, ne aflăm aici ca niște naufragiați în mijlocul oceanului, fără pânze, fără busolă, fără catarg, fără vâsle și fără combustibil în rezervor, Aveți perfectă dreptate, spuse președintele, voi suna la minister. Exista un telefon pe o masă îndepărtată și se îndreptă într-acolo luând foaia cu instrucțiuni care-i fusese înmânată cu câteva zile înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sănătoasă și curată a poporului nostru, cea de care în acest moment nu sunteți demni. Până atunci, adio, și domnul să vă apere. Imaginea gravă și mâhnită a șefului statului dispăru și în locul ei apăru din nou drapelul înălțat pe catarg. Vântul îl agita încoace și încolo, încolo și încoace, ca un prost, în timp ce imnul repeta acordurile războinice și accentele marțiale care fuseseră compuse în vremurile trecute de nestăvilită exaltare patriotică, dar care acum păreau să sune a doagă. Da, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
facă un ministru de interne. Poate că ar fi reușit să ajungă la vreo concluzie folositoare pentru viitor dacă, deodată, mira fixă a televizorului n-ar fi dispărut de pe ecran ca să facă loc obișnuitei imagini a drapelului fluturând în vârful catargului, leneș, ca unul care abia s-a trezit, în timp ce imnul făcea să răsune tromboanele și tobele, cu un ușor tril de clarinet pe la mijloc și câteva râgâieli convingătoare de trombon. Crainicul care apăru avea nodul la cravată sucit și afișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
viață, confirmă poetul, scrutând pustietatea de la castel prora. Pe Îngustul coridor central nu se zărea nimeni, după cum nimeni nu ținea cârma. Corabia părea În perfectă stare, ca și când abia ar fi tras În port, cu marea velă latină Înfășurată frumos pe catarg. Simți cum un fior Îi străbate șira spinării. Era de neînchipuit ca râul Arno să fi fost navigabil, la câteva mile de la vărsare, pentru nave atât de mari. Acea prezență era... ce mai Încoace și-ncolo, era imposibilă. Căută vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
îl zăresc deodată pe scări, în picioare, impunător ca un diavol, un adevărat maestru de ceremonii, pe procuror, imperial și la fel de viu ca mine, cu măruntaiele la locul lor și sângele în vene. Brusc, văzându-l astfel, drept ca un catarg, cu brațele deschise către nimic, cu ochii fixați în depărtare și buzele tremurând, îmi spun că dacă nu i s-a întâmplat nimic lui, atunci îmi spun că... Totul se oprește. O revăd pe Lysia Verhareine trecând pe lângă colțul fermei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]