233 matches
-
unele triburi africane, sau în cultul vaudou. Transa, urmată de o calmare, este atunci benefică. Tipul acesta de muzică, după părerea lui Aristotel, dozată cu grijă, eliberează, datorită posesiunii divine, milă și teamă, excitându-le. Asimilabilă unei cure, ea este cathartică. "Căci emoția care apare în anumite suflete cu energie, se întâlnește în toate, dar cu grade diferite de intensitate: astfel, ar fi, mila și teama, adăugându-le exaltarea divină, căci unii oameni sunt posedați de această formă de agitație, totuși
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
curățitoare îi procură omului o bucurie inofensivă." Celelalte două tipuri de muzică, muzica "etică" și muzica "activă", operează mai moderat asupra psyché-ului, excitate fiind numai mila și teama, fără să intervină starea de posesie. Ele joacă față de auditor un rol cathartic mai mic, care este de ordinul unei binefaceri momentane, al unei liniști interioare. Este exact acela pe care îl exercită tragedia asupra spectatorului. După părerea lui Aristotel, tragedia îl calmează pe spectator prin emoțiile de milă și de teamă pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rurale, dându-i o notă modernă, lipsită de orice stridență. Și aici este evidentă preocuparea pentru tehnicile cinematografice, romanul reținând atenția și prin maniera neostentativă cu care V. introduce între lectori și lumea sa fictivă o distanță convenabilă. Aceeași distanță cathartică, întreținută în proza comilitonilor de ecranul opacizat al compoziției, semnalează discret, într-un text cu aparențe tradiționale, pierderea inocenței autorului și a cititorului său și apartenența ambilor la vârsta literară de după „păcatul originar” al metacunoașterii de tip modernist. V. este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
alte lichide În diferite recipiente și locuri; se stropește sau se spală cu apă și cu substanțe purificatoare; se zguduie și se scutură animale - mai ales păsări - și se agită soluții etc. Așa cum am spus deja, este vorba despre rituri cathartice, bazate pe principiile magiei analogice, al căror scop este eliberarea legăturilor create de impuritatea obiectului vrăjii. Adesea, purificarea se realizează printr-un ritual de transferare, care implică un substitut (uman, animal sau o păpușă simbolică) pus În contact cu impuritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să fie cheltuite pe ficțiuni poetice ? Sfântul Augustin mărturisește că în tinerețea lui a trăit în păcat de moarte ; totuși "toate acestea nu le-am plâns, eu care am plâns moartea Didonei". Oare există o literatură incitantă și o literatură cathartică, sau există doar cititori cu reacții diferite?* 17 Pe de altă parte, se pune întrebarea: trebuie orice artă să fie cathartică ? Acestea sunt probleme care vor îi tratate la capitolele "Literatura și psihologia" și "Literatura și societatea"; dar am fost
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
acestea nu le-am plâns, eu care am plâns moartea Didonei". Oare există o literatură incitantă și o literatură cathartică, sau există doar cititori cu reacții diferite?* 17 Pe de altă parte, se pune întrebarea: trebuie orice artă să fie cathartică ? Acestea sunt probleme care vor îi tratate la capitolele "Literatura și psihologia" și "Literatura și societatea"; dar am fost nevoiți să le ridicăm de pe acum, în mod preliminar. În concluzie : problema funcției literaturii are o îndelungată istorie - în lumea apuseană
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
covârșite precum cea care apare în cele două picturi alegorice ale lui Klimt, Filozofia și Medicina și detașarea superioară a geniului care păstrează indicibilul celor două figuri spectrale Das Wissen și Hygeia fără a oferi câtuși de puțin o rezolvare cathartică a tragediei umane. Geniul se află într-o insolitare nietzscheană deasupra a tot ceea ce este omenesc, natura sa ne tulbură pentru că ea este incomunicabilă, misterioasă, "rece". De remarcat faptul că două dintre cele trei figuri din piedestal, cele masculine, își
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Salomeei a fost înnobilat prin suferință, s-a spiritualizat prin ecou cu hieratismul pe care-l degajă chipul cețos al sfântului. Surprinde gingășia gestului care nu contrariază, nu generează tensiunea specifică esteticii decadente, ci mai degrabă un sens unional, redempționist, cathartic, al unei reconcilieri în suferință a călăului cu victima. Îmbrățișarea capului are ceva suroral sau chiar marial, apropiată de tratarea unei teme complementare la Fernand Khnopff. Salomeea poartă o brățară pe mână și un inel pe degetul mijlociu, fără ca aceste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]