1,092 matches
-
Proza > NOSTALGII ATLANTICE Autor: Carmen Niculcea Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Nostalgii atlantice de Carmen Niculcea, Atlanta, Georgia Semn de toamnă, sper că nu de bătrânețe, melancolia m-a prins în ghearele ei catifelate și nu-mi mai dă pace. De vină sunt, bineînțeles, frunzele astea aurii, ruginii și foșnitoare care îmi tot cad pe terasă și parcă amenință să-mi cadă pe suflet și să sporească dorul. Dorul de bolta cu struguri mirosind
NOSTALGII ATLANTICE de CARMEN NICULCEA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373680_a_375009]
-
Ce-au căutat, ... ÎI. NOSTALGII ATLANTICE, de Carmen Niculcea, publicat în Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015. Nostalgii atlantice de Carmen Niculcea, Atlanta, Georgia Semn de toamnă, sper că nu de bătrânețe, melancolia m-a prins în ghearele ei catifelate și nu-mi mai dă pace. De vină sunt, bineînțeles, frunzele astea aurii, ruginii și foșnitoare care imi tot cad pe terasa și parcă amenință să-mi cadă pe suflet și să sporească dorul. Dorul de bolta cu struguri mirosind
CARMEN NICULCEA [Corola-blog/BlogPost/373681_a_375010]
-
în care sufletul vine adesea să poposească, obosit, agitat și dornic de un răgaz. Pentru mine, casa ... Citește mai mult Nostalgii atlanticede Carmen Niculcea, Atlanta, GeorgiaSemn de toamnă, sper că nu de bătrânețe, melancolia m-a prins în ghearele ei catifelate și nu-mi mai dă pace. De vină sunt, bineînțeles, frunzele astea aurii, ruginii și foșnitoare care imi tot cad pe terasa și parcă amenință să-mi cadă pe suflet și să sporească dorul. Dorul de bolta cu struguri mirosind
CARMEN NICULCEA [Corola-blog/BlogPost/373681_a_375010]
-
Încă doi, trei, privind morocănoși la el. Râuri mici cu apă cristalină, Aduc la vale pâlcuri de zăpadă, Ce se contopesc cu apa dulce, lină La plecare iarna-i pusă rău pe sfadă. O salcie și-a-mpodobit cosițele, Cu mugurași pufoși, catifelați, M-apropii și-i mângâi cu palmele, Ei tremură și mă privesc înfricoșați. Asemeni unui candelabru, salcâmul și-aprinde florile albe, parfumate O albinuță culege-n grabă tot polenul, Încarcă sacii și pleacă mai departe. Citește mai mult PrimăvaraE anotimpul
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
adormire,Încă doi, trei, privind morocănoși la el.Râuri mici cu apă cristalină,Aduc la vale pâlcuri de zăpadă,Ce se contopesc cu apa dulce, linăLa plecare iarna-i pusă rău pe sfadă.O salcie și-a-mpodobit cosițele,Cu mugurași pufoși, catifelați,M-apropii și-i mângâi cu palmele,Ei tremură și mă privesc înfricoșați.Asemeni unui candelabru, salcâmulși-aprinde florile albe, parfumateO albinuță culege-n grabă tot polenul,Încarcă sacii și pleacă mai departe.... XXIV. CU PAȘI UȘORI, de Margareta Merlușcă, publicat
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
care-l ciupi ușor cu dinții, cea ce o făcu să tresară de plăcere și să scape un țipăt scurt. Instinctiv îl strânse dornică în brațe, ceea ce-l incită și-și afundă fața între sânii senzuali. Atingerea pielii fragede și catifelate îl făcu din nou să tresalte de dorință și plăcere și-i prinse pe rând sfârculețele de la țâțișoare cu vârful buzelor, făcând-o din nou să scoată suspine de fericire și plăcere divină. Își lăsă capul pe spate și primi
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
Acasa > Poezie > Imagini > GAZELA ȘI GHEPARDUL Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cu bot catifelat și-urechi ciulite, Sfioasă paște în savana deasă, Picioarele îi sunt alcătuite Precum o tristie prea mlădioasă. Sub soarele torid e însetată Și tot sfioasă merge către râu, Să se adape, însă dintr-o dată, Din iarba deasă ce-ajungea la
GAZELA ȘI GHEPARDUL de NELU PREDA în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384947_a_386276]
-
Încă doi, trei, privind morocănoși la el. Râuri mici cu apă cristalină, Aduc la vale pâlcuri de zăpadă, Ce se contopesc cu apa dulce, lină La plecare iarna-i pusă rău pe sfadă. O salcie și-a-mpodobit cosițele, Cu mugurași pufoși, catifelați, M-apropii și-i mângâi cu palmele, Ei tremură și mă privesc înfricoșați. Asemeni unui candelabru, salcâmul și-aprinde florile albe, parfumate O albinuță culege-n grabă tot polenul, Încarcă sacii și pleacă mai departe. Și-ntr-o grădină, plină
PRIMĂVARA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385110_a_386439]
-
total diferit de cel din camera de la conac. Dacă atunci a fost ceva fugar și rapid, acum el făcea ravagii cu gura ei. Probabil, mama ei ar fi spus, că un gentleman nu se comportă astfel. Era cufundat în mătasea catifelată a gurii ei și trupul femeii vibra de emoții și trăiri noi, necunoscute. Când îi era cald, când cuprinsă de frisoane. Totul era prea intim, lordul nu făcea nimic doar cu jumătăți de măsură. Doar când a fost sigur, că
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
Pomohaci. Sobru, cu surâs lipit de gură și de lumina ochilor, incisiv, cu glas cald și omenos, menține în prim planul cântecelor sale ceea ce aduce și în serviciul religios: o demnitate polemică atunci când e vorba de morala cântecului; prețiozitate melodioasă, catifelată, alinătoare, atunci când e vorba de linia melodică a cântecului; o anume clasicitate, acuratețea, exactitatea ideei și lirismul ei, principiul armoniei, uniformitatea ritmică și expresia narativă cu temelie și aspirație, atunci când e vorba de poezia cântecului. Artistul Cristian Pomohaci ar putea
CRISTIAN POMOHACI. UNIFORMITATE ÎN RELAŢIA OM, CÂNTEC, RUGĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384512_a_385841]
-
tradiția și teologia creștin ortodoxă. În comentariul semnat de Sergiu Vitalian Vaida (TVR Cluj), sunt însemnate următoarele: „Am ascultat multe pricesne, cântate de mulți și talentați interpreți. Între ei, Cristian Pomohaci se distinge clar prin timbrul vocal plăcut, cald și catifelat. Stilul său nu spune auditoriului că interpretul este preot. Părintele Pomohaci cântă așa cum știm că trebuie cântate pricesnele: firesc, natural, degajat. Fără intenții de nu mai știu ce performanțe vocale, ci cu smerenie și sinceritate. Spre lauda sa, Cristian Pomohaci
CRISTIAN POMOHACI. UNIFORMITATE ÎN RELAŢIA OM, CÂNTEC, RUGĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384512_a_385841]
-
avea motiv să mai râdă cu nevastă-sa: - Auzi, fa, Ioană, să-i spui lu' Nuța aia a lu' Boșneag că la biserică îl cauți pe Dumnezeu, nu cauți bărbați buni de prăsilă! Se uita la mine cu niște ochi catifelați... - Da, da, uite acuș, Vasile! Că numai tu erai acolo, să se uite musai la tine, nu la altu', îl repezea Ioana făcând pe supărata, dar mândră-n sinea ei de bărbatul ce-l avea la ușa casei. "Să se
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
prelungit. Nu s-a simțit deloc deranjată de faptul că mâinile mele nu mai erau cuminți și dacă, la început, doar explorau finețea materialului din care era făcută frumoasa ei rochiță, acum se plimbau nerăbdătoare pe sub jupă, dezmierdându-i pulpele catifelate. Sânii îi simțeam mari și frumoși sub forma unor pere coapte, dar din cauza sutienului care îi ținuse struniți, nu-mi dădusem seama până atunci de mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat piciorul pe spetează
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
pe drum, să scap și eu de pantalonii mei ce deveniseră incomozi... Sărutările și jocul mâinilor pregăteau cele două trupuri pline de pasiune și voluptate. Bărbăția mea bătea la poarta ce se prefigura la încheietura pulpelor sale. Sânii înalți și catifelați, care jucau la fiecare mișcare, cu mugurii lor ușor obraznici, mă trimiteau în lumea visurilor. În acea noapte, ne-am abandonat, la lumina discretă a unei veioze pentru citit, unor jocuri erotice de toată frumusețea și senzualitatea de care am
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
În acea dimineață, se plimbaseră pe malul mării, captivați de valurile furioase ale Mării Negre, ce se spărgeau zgomotos de țărmul amorțit de ploi. Au stat pe stânci. S-au sărutat. S-au îmbrățișat. Florin i-a dăruit un trandafir roșu, catifelat, exact cum își dorea ea. O ținea după umeri și mergeau, tăcuți, pe plaja umedă și rece. Mira inspira adânc briza mării. Zâmbetul îi inunda fața de fiecare dată. Știa că el îi urmărește toate gesturile, și se simțea iubită
ANIVERSARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382342_a_383671]
-
îi șopti ceva la ureche. Acesta sări în sus ca ars, chiui în culmea fericirii, apoi o cuprinse năvalnic în brațe. - Mă sufoci, iubitule! - gemu ea ușor. Paul continuă să-i presare sărutări pe frunte, pe lobul urechii, pe obrajii catifelați, pe buzele senzuale, apoi coborî pe gât și pe piept. Îi sărută sânii micuți și fragezi ca de fecioară. - Mă gâdili, iubitule! Obosit de iureșul sărutărilor de bucurie și cu respirația întretăiată, îi șopti: - Soțioara mea scumpă, mi-ai dat
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
rânduri ele sunt magnetice uneori „prepotente”. Altele-s lunecoase, disimulante, slabe, n-au vertebrală coloană, n-au oase, sunt fecioare, femei în putere sau babe, locuiesc prin boscheți sau în viloase case. Cuvintele mă transformă-n luminoasă sferă cu interior catifelat de aur ce curge pentru că încep meditativ noua eră ce printre rugi mi-se scurge. Ascultă liniștea cuvintelor rază, nu te fă că nu o auzi! Crezi oare că în cer îngerii aiurează sau că e nevoie ca Adam în
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
îndreptă fața către chipul nevestei presărându-i scurte sărutări pe sânii dezveliți ce-și scoseseră ostentativi și provocatori sfârculețe trandafirii: - Zice să explorez comorile tale! - rosti zâmbind și-și strecură palma pe sub cămașa de noapte mângâindu-i cu tandrețe pielea catifelată a coapselor. - Explorează-le, exclamă extaziată de plăcere și fericire și-l primi la pieptul său cu brațele deschise, simțindu-se iubită și împlinită... Pe la ora prânzului Elena deschise ochii și zărindu-și soțul dormind ca un prunc, îl sărută
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
fraze adecvate specialității și sistemului. Și mai departe irisul ochilor de peruzea, explorează gâtul bronzat al tinerei și ajunge la rădăcina sânilor care se zăresc prin decolteul bluzei orange. Cuvintele ei alunecă aidoma unor perle bine șlefuite, pe un șirag catifelat, invizibil. Cu adevărat veștile sunt încurajatoare și finalmente lui îi va scădea binișor rata. Lângă această zână sufletul său freamătă ca un bujor în răcoarea dimineții de vară, încărcat de boabe de rouă și sărutat de primele raze de soare
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
mie, că, din vârf, eu pot zbura... Păsărele minunate-și făceau cuiburi sus, pe ramuri, Mierle, rândunici sau vrăbii și-alte nu știu câte neamuri, Sub perdeaua grea de frunze ciripeau cu veselie. Eu, copilă inocentă, credeam că îmi vorbesc mie. Fructele catifelate mă-mbiau cu-a lor aromă, Să le gust pe rând, cu grijă mă piteam, ca o fantomă, Sus pe scară dădeam iama, bunica să nu mă vadă, Căci de grija mea, săraca, nu mai pleca din ogradă. Azi am
CIREȘUL DIN OGRADĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384117_a_385446]
-
treacă Duminică, să nu ascultăm Sfântă Liturghie... M-am îmbrăcat mai frumos că în alte Duminici, că dacă nu sunt asortata mă ceartă nepoatele. Am ieșit din bloc și m-a izbit în față un aer plăcut. Soarele strălucea și catifelatul aer îmi mângâia față. Duminică, fiind sărbătoare , parcă și lumina soarelui e alta. Păsările ciripeau, si eu mă gândeam că nu m-am împărtășit demult. Dacă Anastasia se împărtășește trebuie să mă gândesc și eu la asta, că am mult
DE LA COPII ÎNVĂŢĂM..., POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384131_a_385460]
-
se ivea vreun zmeu fioros care-mi luase urma și ajungea la un pas de a mă înhăța, când caruselul salvator era mereu pe aproape și agățîndu-mă de vreuna din roțile sale mă săltam pe aripile-i cu pene moi catifelate și mă purta spre înălțimi albăstrii pictate cu raze aurii și puberi din stele, departe de gura larg deschisă, plina de colți fioroși ai bestiei ce m-ar fi transformat în mii de fărâme. Ce mai! destinul îmi tenta iubirea
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
noapte, însă ea a continuat să se legene pe vise înaripate fără să se trezească până la ziuă. Dimineața devreme, o rază temerară a reușit să se strecoare prin deschizătura îngustă a cortului și îi gâdila fără astâmpăr genele lungi negre, catifelate făcând-o să clipească alene și să se întindă asemeni unei feline adormită încă pe jumătate. După ce se destinde în semiobscuritatea cortului, se scutură de toropeala somnului, ieși afară făcând câteva mișcări de înviorare, lăsându-se îmbrățișată de răcoarea dimineții
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
a pus-o, ca pe un bibelou de mare preț, pe patul uriaș din dormitor. -Te rog, trebuie să ne îmbrăcăm-Crina protesta moale, fără voință, era prinsă-n mrejele iubitului. În loc de răspuns, Florea a îmbrăcat în săruturi trupul cu pielea catifelată precum petalele trandafirilor, întâi a sărutat ochii, apoi în timp ce palmele dezmierdau pielea mătăsoasă, a coborât cu săruturile peste sâni, neuitând să strângă ușor între dinți sfârcurile care se întăriseră instantaneu,ajungând până în vârful picioarelor . Femeia se abandonase în brațele lui
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
de care pânza - casa mea - se-anină. Deodată, viziunea se preschimbă. Apare pe neașteptate, sprijinit de zidul meu imaculat, un brad ciudat! Pe măsură ce-l observ, verdele-i alunecă în roșu, cetina-i se-adună și, din țepoasă, în mângâietori și catifelați fulgi de ceață se rostuiește! Pe dată, bradul se scutură și fulgii se unesc în minunate pene ce-mbracă un cocoș purpuriu, precum fostul meu chip-batistă de mătase. În sfârșit, nu mai sunt arămia și incerta siluetă! Ceasul din ochiul
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]