270 matches
-
urme se păstrează pînă astăzi. La această dumbravă se serba, totdeauna, de elita bucureșteană ziua Întîi de Mai; acolo se auzeau cîntările cele mai melodioase ale cucului, privighetorilor, turturelelor și ciocîrliilor, zbengul mieilor pe lîngă oițe și cîntecul ciobanului din caval, cum și cimpoiul grădinarului, cobza și vioara lăutarului iar, în vremea fanarioților, tambura, naiul și chemanu făceau dezmierdarea publicului". Sau iată evocată mînăstirea Colțea, cu școală și spital, înălțată de spătarul Mihai Cantacuzino în 1715. Turnul de clopotniță ar fi
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
jale, cântat la fluier. Oile au recunoscut fluierul și s-au întors la stăpân. Da, dar erau oi. Proaste ca în proverbe. Se spune că după pierderea vaselor românești, toți responsabilii flotei, cu buzunarele pline de datorii, și-au cumpărat cavale și-au străbătut Dobrogea, jeluindu-se foc. Ca să nu devină cenușă, li s-au confiscat fluierele - altceva nu mai aveau - și au fost chemați, pe rând, în politică, mai ales în Parlament, sub pânzele albe ale imunității.
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
ca rod al unei experiențe îndelungate, ale cărei drojdii s-au depus cu o convingătoare lentoare, în contul unei organicități: ,în lume nu se știe/ cînd, cum și cine/ este normal,// altă cale nu-i,// oaia neagră, poetul,/ ca în caval,/ fluieră în țeava pistolului..." (Oaia neagră). Ori: , Zorile au dat jar,/ aburoasă, bună-i otrava, o nebunie,/ poetul nostru plescăie, scrie/ forțînd nemurirea,// bună-i otrava,/ somnoroasă-i octava,// zbang, se deschid izvoarele zilei/ în deșertul deșertului filei..." (Forțînd nemurirea
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
povești și snoave (acestea cu personajele principale, Păcală și Tândală). Jocul popular este prezent cu tipuri specifice, precum Hora, Bătuta, Brâul, date cu melodiile lor. în mod firesc, dă ilustrații ale unor instrumente populare: cobză, telincă, trișcă, fluier cu dop, caval, nai, bucium, cimpoi, drâmbă, buhai, daira. Proverbele sunt prezente în toată lucrarea, unele dintre ele figurând ca motto-uri la unele capitole: Apa trece, pietrele rămân, Apa trage la matcă și românul la teapă, Să nu dea Dumnezeu românului cât
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
că limba română literară era pe calea cea bună, iar nenumărate din excesele sale strigătoare la cer urmau să fie confirmate de evoluția generală, re-latinizantă. "Și șase legioane/ De diavoli blestemați/ Treceau că turbilioane/ De flăcări infernale,/ Calări toți pe cavale/ Cu perii vulvoiați.// Și mii și mii de spaime/ Veneau din iad râzând/ Pe Mihnea să-l defaime." Urmează trei versuri explicative, care confirmă interdicția postuma a răzbunării, data de vindicativa babă încă de la prima apariție: "fiu-meu în ultima
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
calului propriile-i neîmpliniri, instalându-și grandoarea prin cavalcada genială cu care se încheie, si de la înălțimea căreia nu va mai coborî: "Mihnea încalecă, calul sau tropota,/ Fuge că vântul;/ Sună pădurile, fâșie frunzele,/ Geme pământul./ Fug legioanele, zbor cu cavalele,/ Luna dispare;/ Cerul se-ntunecă, munții se cleatină -/ Mihnea tresare./ Fulgerul scânteie, tunetul bubuie,/ Calul sau cade;/ Demonii raseră; o, ce de hohote!/ Mihnea jos sare./ Însă el repede iară încalecă,/ Fuge mai tare;/ Fuge că crivatul, sabia-i sfârâie
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
fuge,/ Pare că-l sfâșie guri însetabile,/ Hainele-i suge;/ Babă pe-o cavală iute că fulgerul/ Trece-nainte,/ Slabă și palida, pletele-i fâlfâie/ Pe osăminte;/ Barbă îi tremura, dinții se cleatină,/ Muge că taur,/ Geme că tunetul, bate cavalele/ Că un balaur./ O, ce de hohote! raseră demonii,/ Iadul tot rase!/ Însă pe creștetul munților, zorile/ Zilei venise." "Poesiile vechi și nouă" ale lui D. Bolintineanu, 1855.
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
linguri, măști, fluiere, ocarine, împletituri din pănușe, oale, scăunașe, îi, podoabe, opinci, cergi, scoarțe, coșuri de nuiele, cauce, străchini, oale de sarmale, jucării, icoane, pristolnice, blide, marame, ibrice, mobilier pictat, carafe, chimire, curele, genți, alambicuri, blidare, copăițe, furci, pipernițe, găvane, cavale, păretare, lăicere, ștergare, lăzi de zestre, catrințe, cămăși, fote, cahle, clopoței, zurgalăi sau pot degusta produse care mai de care: țuică, vin, turtă dulce, cozonaci, miere, plăcinte, cofeturi și suc de mere. Prețul unui bilet va fi de 6 lei
Târg de Sfântul Nicolae la MȚR by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80673_a_81998]
-
am recomandat d-nei Lovinescu, pe care o cunoșteam din 1967. Prozatoare remarcabile (iar Rodica Iulian, si poeta) la plecarea din țară, nu-și făcuseră încă un nume la Paris (abia cîțiva ani mai apoi, românul Oanei Orlea Un sosie en cavale, tradus după Revoluție și în românește, sub titlul Perimetrul zero de d-na Ioana Triculescu, va fi comentat, în prezent a autoarei, la faimoasele Apostrophes televizate ale lui Bernard Pivot). D-na Lovinescu avea nevoie de cineva pentru transcrierea Agendelor
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
și calitatea excepțională a interpretării - de un neașteptat succes. Prin urmare, sonoritatea cîntecelor de lume din culegerile lui Anton Pann, Grigore Ucenescu și François Rouschitzki, prezentate de cei patru interpreți din Trei Parale - Florin Iordan (cobză), Daniel Pop (voce, fluiere, caval, drâmbă, percuție), Beatrice Iordan (cobză) și Dinu Petrescu (dairea, darbuka) - nu a mai constituit o noutate, dimpotrivă a fost savurată de un public numeros. Miercuri, 23 noiembrie, Ansamblul de suflători al Filarmonicii din Iași și dirijorul Cristian Lupeș au prezentat
Festivalul Muzicii Rom?ne?ti, dup? patruzeci de ani! by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/84202_a_85527]
-
un pocal... Pe strada cu inscripția de Trei. Duioase, se răsfrâng din Văcărești Imaginile pure de tulpini, Din care floarea prinde rădăcini și dulcea limbă, caldă, ca-n povești. Dintr-un clavir cu clape de sidef și muzicale ritmuri de caval Se țes cuvinte noi, în relief. învie lauri din pământ mănos Peste lințoliul timpului trecut, Cântând în noi un vers de început. POEME îNCHINATE SĂRBĂTORII LIMBII ROMÂNE Nu poți îngenunchea un popor deprins să se târâie. Nu-i greu să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
populare au pătruns în muzica creștină. Modelul de psalmodie ebraică veche anticipă prin caracterul său coralul gregorian. Tot Biblia ne furnizează informații cu privire la muzica instrumentală și instrumentele folosite. Existau instrumente cu coarde (Lire, Psalterion, Kinnor, Trombon, Timpanon), instrumente de suflat (Cavalul, Flautul, Orga, Cornul, Trompeta, Cornet), și instrumente de percuție (Clopote, Clopoței, Chimvale, Tamburină)<footnote J. Stainer, The Music of the Bible (1914); C.H. Cornill, Music in the Old Testament (1909); S.B. Finesinger, Musical instruments in the Old Testament (1926); K.
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
era o curvuliță dmtr-o curte vecină, care ieșea zilnic, pe înserat, cu poșeta pe umăr, la vânătoare de bărbați; cât despre Păunaș, cam toți aveau în bucătărie, deasupra mașinii de gătit, ștergare cusute parcă de chiori, cu ciobani cântând din caval sau țărăncuțe torcând la gura sobei, în jurul cărora scria cu litere strâmbe și fără ortografie: Unde este pace și lui D-zeu îi place" sau "Păunașul codrilor spunemi de cine mie dor". Curcanul era burduhănos și plin de jeg ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stindardul verde și chemându-i pe capii de jagun să-și pregătească detașamentele pentru lupta iminentă. Urmând o schemă pe care de mult o aplicaseră cu succes, războinicii, mulți dintre ei urmați de cel puțin un servitor, care conducea un caval de rezervă, își schimbau animalul, îmbrăcau armurile și, întorcându-se spre apus, se dispuneau în câmp în rânduri de câte zece. La fiecare zece rânduri, flutura în vând stindardul unui jagun. Efectele, proviziile, concubinele trecură în coadă, sub supravegherea servitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
numele celeilalte era Țila. 20. Ada a născut pe Iabal; el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi și păzesc vitele. 21. Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cîntă cu alăuta și cu cavalul. 22. Țila, de partea ei a născut și ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă și de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama. 23. Lameh a zis nevestelor sale: "Ada și Țila, ascultați glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
o săruta și umărul ei gol... Din colțul de fereastră deasupra ei veghează, Aceeași lună plină urcând pe cer domol... E liniște, adâncă, doar șipotul din vale, Suspina în vraja nopții și murmura ușor, Iar undeva departe... s-aud încă cavale Cântând mereu tristețea unui pribeag amor...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93336]
-
parte ceea ce au început la Mugurii școlari. Iar noi? Muguri noi! Pornim pe urma celor vechi în crepusculul unei primăveri. Ne mână dragostea după frumos și adevăr. Cântecul nostru e slab și n-are glas, dar îl vom potrivi după cavalul doinei și-l vom hrăni cu seva ogorului străbun. Suntem tineri, entuziaști și neîncercați, dar arma aspră a viitorului ne va oțeli sufletele și ne va face luptători. Dragostea de țară, neam și lege ne va fi stimulentul, iar bătrânii
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
dacă nu văzuse trecând pe acolo un cavaler cu scutul și panașul alb.. L-am văzut și încă prea mult, răspunse Sacripant, căci el m-a trântit de pe cal; dar măcar nădăjduiesc să aflu de la d-ta cine este acest cavale. O, nimic mai ușor, răspunse omul, află deci că dacă ai fost trântit la pământ, aceasta o datorezi înaltei dibăcii a unei doamne pe cât de frumoasă, pe atât de vitează. Fermecătoarea și ilustra Bradamanta este aceea care a câștigat asupră
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
urmat drumul câteva zile fără să mai aibă vreo aventură. Într-o după amiază, ei au văzut o ceată de oameni ce păreau a duce în mijlocul lor un prizonier legat cobză ca și cum ar fi fost sortit călăului. Prizonierul era un cavale tânăr și cu o înfățișare nevinovată. Banda purta însemnele contelui Anseim, capul trădătoarei case de Maganza. Roland a rugat-o pe Isabela să aștepte deoparte, iar el s-a apropiat de ceată spre a afla ce rost avea această procesiune
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
urmat drumul câteva zile fără să mai aibă vreo aventură. Într-o după amiază, ei au văzut o ceată de oameni ce păreau a duce în mijlocul lor un prizonier legat cobză ca și cum ar fi fost sortit călăului. Prizonierul era un cavale tânăr și cu o înfățișare nevinovată. Banda purta însemnele contelui Anseim, capul trădătoarei case de Maganza. Roland a rugat-o pe Isabela să aștepte deoparte, iar el s-a apropiat de ceată spre a afla ce rost avea această procesiune
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
De unde vin Eu vin de acolo de unde în șoapte Curge prin veacuri ziuă și noapte, Apa de munte cum e cristalul Eu vin de unde-npărat e cavalul. Eu vin de-acolo de unde cu drag Cântă ciobanii din frunza de fag, Din fluier măiestru, măiestre tilinci Eu vin în ițari, în cojoc și-n opinci. Eu vin de acolo de unde-n poiene Umblau Feți - Frumoși și dormeau Cosânzene
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93453]
-
treceau drepții haiduci Când crânguri și plaiuri, piscuri suiau Eu vin din pământuri ce graiu-mi știau. Eu vin de acolo de unde în șoapte Curge prin veacuri, ziuă și noapte Apa de munte cum e cristalul Eu vin de unde -mpărat e cavalul.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93453]
-
frig“... * Fericirile biblice nu cer socoteală pentru neputințe; paradisul este, deci, al rataților. * În bestiarul uman, cel mai pitoresc se situează aventurierii, boemii, pe care nimic din adâncuri nu îi poate ține să își consume energia sufletească într-o continuă caval cadă a risipirii, a schingiuirii prin excitante, într-un sfâșietor asalt imaginar asupra existenței, în care epuizarea împinge ființa spre revelații care exclud orice împlinire, dar nu zădărnicia și deloc desăvârșirea. Acești oameni sunt o introducere anarhică la sfințenie. Veritabili
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
derivă, cântau conduși de vocea inconfundabilă a tânărului tătic. Participanții deveneau, rând pe rând, când ciobănași cu trei sute de oi când, țărăncuțe cu bujori în obrăjori și cu bundițe noi, țigani adevărați îndrăgostiți de pirande, când niște bieți pribegi cu cavalul în mâini ce-și deplâng soarta prin câte o doină șuierată însă izvorâtă din adâncul rărunchilor. Urmau apoi romanțe, canțonete italiene, cântece și melodii rusești. Nu era necesar să se repete aceeași melodie. Le avea pe toate în memorie. La
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
E ceva blând, duios și resemnat în curgerea acestei ape domoale, ale cărei valuri arareori le vezi Anuca, fata pădurarului răzvrătite. Ea întrupează parcă, sufletul poporului nostru. Prutul e o apă moldovenească, măi Fanachi!... Se aude uneori plânsul înăbușit al cavalului plin de un fior misterios, ce răsună pe aceste văi singuratice ca o voce străină rătăcită: parcă, din alte vremuri. E frumos și plăcut acest drum prin singurătatea și sălbăticiile lui. Ehei, măi Fanachi, cum o trecut vremea; e mult
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]