1,171 matches
-
Eu, da! Deși, sinceră să fiu, îmi place să mă plimb prin ploaie: mi se pare mai cald afară decât în casă. Vă spun sincer, la mine (locuiesc la parter, pe colț, majoritatea pereților spre exterior) este ca într-un cavou, simt cum îmi pătrunde frigul prin oase și stau îmbrăcată ca eschimoșii din regiunile polare care trăiesc în ... Citește mai mult Vă pun o întrebare: cum stați cu frigul, în luna mai? Evident că de la această întrebare, derivă cele secundare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
Eu, da! Deși, sinceră să fiu, îmi place să mă plimb prin ploaie: mi se pare mai cald afară decât în casă. Vă spun sincer, la mine (locuiesc la parter, pe colț, majoritatea pereților spre exterior) este ca într-un cavou, simt cum îmi pătrunde frigul prin oase și stau îmbrăcată ca eschimoșii din regiunile polare care trăiesc în ... XV. VLADIMIR NICOLAEVICI MEGRE ȘI „CEDRII SUNĂTORI AI RUSIEI”, de Vasilica Ilie , publicat în Ediția nr. 1910 din 24 martie 2016. Întotdeauna
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
asta v-am strigat ,că până mâine trebuie groapa făcută,să poată să lucreze. - Cât de mare să fie? - Doi lungime,unu lățime. Și din câte mi-amintesc ,săpați cam vreo doi metri înăuntru. Că e la adâncime ! - Câât? Facem cavoul chiar la poartă? Nu-i mai plătim lui popa? - Eu v-am spus,ca să nu rămâneți fără apă. Cineva de sus de-acolo,mi-a tulburat deja apele și-a vrut să mă avertizeze de azi-noapte. Dar,parcă era mai
GROAPA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366455_a_367784]
-
vreodată. A tușit câteva minute. Îmi venea să fug de acolo. Când s-a liniștit, a continuat: - Am obținut de la mitropolitul Nestor aprobare să-mi fac mormântul în curtea mânăstirii Topolnița, am angajat deja niște oameni să-mi facă un cavou. Zilele mele îmi sunt numărate. Nu mă nenoroci, că mă vei avea pe conștiință toată viața! A început iar să tușească, apoi a zis: - Îți fac o propunere și te rog să o accepți: nu mă cunoști și nu te
TAINA SCRISULUI (3): TELEGRAMĂ LUI CEAUŞESCU de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366642_a_367971]
-
Eu, da! Deși, sinceră să fiu, îmi place să mă plimb prin ploaie: mi se pare mai cald afară decât în casă. Vă spun sincer, la mine (locuiesc la parter, pe colț, majoritatea pereților spre exterior) este ca într-un cavou, simt cum îmi pătrunde frigul prin oase și stau îmbrăcată ca eschimoșii din regiunile polare care trăiesc în igluri. Beau ceaiuri fierbinți și înconjor cana cu mâinile amândouă să mă încălzesc, de parcă aș mângâia berbecul care este pictat pe ea
FRIGUL ÎN LUNA MAI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366144_a_367473]
-
mai aproape-i de apus Că de-un timp nimic nu ne mai doare Și-acolo unde mergem, dureri nu-s Când mai vine câte-un oaspe nou Sprijinit de soră dintr-o parte Intră în salon ca-ntr-un cavou Până trece dincolo de moarte Se micșorează veșnic universul Și tavanul mai puțin înalt e Pe lângă paturi ni se frânge mesul Ca mesageri ai lumii celeilalte Că moartea noastră e domoală Atâta cât în vieți n-am încăput De pe-o
OAMENII SUFERINZI de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361662_a_362991]
-
Bacovia descoperea și aducea la lumină o lume, pe care îndestulații înfășurați în blănuri cu buze groase unsuroase și burți lăsate peste centurile de la brâu, nu o vedeau și nu doreau să o știe. El va sugera pierzania, va cânta cavoul și singurătatea sumbră tocmai pentru a da posibilitatea luminii să se înalțe și să dea putința observației, pentru că el, ca literat luminează prin sobrietatea mijloacelor expresive pe care le distribuie în poezia sa Și-acorduri de clavire / Pierdute în surdină
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
Culmea calcului matematic, anul în care a murit poetul însumând cifra 22, zi în care Bacovia, obosit de boala ce-i stăpânise aproape jumătate din existența sa pământeană, și-a lăsat trupul dus în liniștea locurilor tainice: Stam singur în cavou ... și era vânt ... / Și scârțâiau coroanele de plumb (Plumb). Referință Bibliografică: ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ștefan Lucian
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
o lume pe care și-o imaginează în furia descompunerii și a nepăsării și, poate, de aceea se retrage în cripta care îi așează trupul spre odihnă. Pe Bacovia nu îl vei înțelege niciodată dacă nu îi petreci versul în cavoul care se deschide pentru cei inițiați, dacă nu simți greutatea plumbului și, de dedesubtul acestuia să percepi adierea vântului și trosnetul morbid al copacilor. Dacă nu vei ști să vezi umbrele și nu vei înțelege scârțâitul coroanelor nu îl vei
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
celalaltă ori nu este gata, ori deja nu mai este”, spunea Chateaubriand. În vremea holerei Un alt prieten care a iubit-o până la moarte pe doamna de Récamier a fost filosoful Pierre Simon Ballance, alături de care aceasta este înmormântată în cavoul familiei Récamier. Juliette se va stinge din viață pe 5 mai 1849, la 71 de ani, răpusă de holera ce bântuia la acea vreme Parisul. Cu câțiva ani înainte de moarte, frumoasa femeie își pierde complet vederea; cu toate acestea, doamna
JULIETTE RÉCAMIER, O FEMEIE CA ORICARE ALTA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 64 din 05 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350641_a_351970]
-
sau cutare analfabet ajuns în etajele de sus ale piramidei sociale era întotdeauna loc suficient; • Construcțiile impunătoare ce s-au făcut în cimitire în ultimii ani sunt o problemă. În special ai lui Ciordel și ai Cioromelei și-au construit cavouri la suprafață, cu turnuri și turnulețe, cu tâmplărie termopan, cu covoare persane, cu televizoare cu plasmă, cu telefon, internet și încălzire centrală. Ei bine, nu avem o evidență clară a acestor construcții, a crucilor de piatră, de mozaic, de marmură
MINISTERUL CIMITIRELOR (1) de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350774_a_352103]
-
Acasa > Orizont > Selectii > SÂNGE ALB DE TIMIȘOARE. Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 717 din 17 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Iarna ta e o trișoare Din al morții cazinou, Sânge alb de Timișoare Transformate în cavou... Iarna ta-i nemuritoare Ca-ntre ghețuri un cargou, Ca o stea strălucitoare Într-un ciob de bibelou... Iarna ta e-o călătoare Singură într-un metrou Spre tărâmuri viitoare Fără stații și depou... Iarna ta un balansoar e, Pas
SÂNGE ALB DE TIMIŞOARE. de ROMEO TARHON în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351730_a_353059]
-
zăpezi de trist ghetou... Iarna ta e-o bocitoare La mormântul vechi și nou Unde totu-i alb și moare Pe al lumii alb platou... Iarna ta e o trișoare Din al morții cazinou, Sânge alb de Timișoare Transformate în cavou... (Copilelor ninse de nedreaptă moarte la Timișoara în 1989) Referință Bibliografică: Sânge alb de Timișoare. Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 717, Anul II, 17 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SÂNGE ALB DE TIMIŞOARE. de ROMEO TARHON în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351730_a_353059]
-
vină Și zelul lui creștea în vervă Trăim o perioadă de conflicte Războiele vedeți, se duc în lanț Cezarii Romei nu mai dau edicte Câștigă numai moartea la bilanț! S-a umplut cu-ncetul de venin Croindu-și drum înspre cavou În sinea lui, copilul asasin, Considerând că este un erou! S-a dus la școală-unde-avea colegi Să arate ce e el în stare Când tragi, tragi în grămadă și n-alegi Cine scapă scapă, cine moare moare! Ieri poate-a
ASASIN ÎN SERIE de ION UNTARU în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351139_a_352468]
-
cârciumă. -Așa ... să ne treacă de dor! -Băi, Costică, poate acum suntem vârcolaci!? -Nu fi nebun, Mărine! Acum suntem aici! -Atunci nu suntem tot ... aici, ca vârcolaci? -Da! Dar ... nu vezi că suntem în casă? -Ce casă, bă Costică! E cavou! -Cum cavou!? Nu vezi masa? Nu vezi sticla de vin și paharele pline? -Păi ... și atunci vom avea toate acestea ... în imaginație. Ca și acum! -Nu! Atunci ieșim din mormânt și ... ne ducem la cârciumă pentru a bea. Tot discutând
VÂRCOLACII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352051_a_353380]
-
să ne treacă de dor! -Băi, Costică, poate acum suntem vârcolaci!? -Nu fi nebun, Mărine! Acum suntem aici! -Atunci nu suntem tot ... aici, ca vârcolaci? -Da! Dar ... nu vezi că suntem în casă? -Ce casă, bă Costică! E cavou! -Cum cavou!? Nu vezi masa? Nu vezi sticla de vin și paharele pline? -Păi ... și atunci vom avea toate acestea ... în imaginație. Ca și acum! -Nu! Atunci ieșim din mormânt și ... ne ducem la cârciumă pentru a bea. Tot discutând pe această
VÂRCOLACII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352051_a_353380]
-
cârciumă. -Așa ... să ne treacă de dor! -Băi, Costică, poate acum suntem vârcolaci!? -Nu fi nebun, Mărine! Acum suntem aici! -Atunci nu suntem tot ... aici, ca vârcolaci? -Da! Dar ... nu vezi că suntem în casă? -Ce casă, bă Costică! E cavou! -Cum cavou!? Nu vezi masa? Nu vezi sticla de vin și paharele pline? -Păi ... și atunci vom avea toate acestea ... în imaginație. Ca și acum! -Nu! Atunci ieșim din mormânt și ... ne ducem la cârciumă pentru a bea. Tot discutând
VÂRCOLACII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352052_a_353381]
-
să ne treacă de dor! -Băi, Costică, poate acum suntem vârcolaci!? -Nu fi nebun, Mărine! Acum suntem aici! -Atunci nu suntem tot ... aici, ca vârcolaci? -Da! Dar ... nu vezi că suntem în casă? -Ce casă, bă Costică! E cavou! -Cum cavou!? Nu vezi masa? Nu vezi sticla de vin și paharele pline? -Păi ... și atunci vom avea toate acestea ... în imaginație. Ca și acum! -Nu! Atunci ieșim din mormânt și ... ne ducem la cârciumă pentru a bea. Tot discutând pe această
VÂRCOLACII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352052_a_353381]
-
dar scriitorul știe acest amanunt și dedalează pe acest adevăr rafinat. Malu Pilică obișnuia să îi dea uneori bani, mâncare sau bonuri de masă excelent falsificate. I se păruse o ironie a destinului ca Malu să fie înmormântat exact lângă Cavoul Osetius Bagrationi, pe care Anastasia Rudaru și-l alesese drept reședință permanentă. Întoarcerea Porcului, un excelent profesionist, este triumfală: Ce mai faci, Vergilius? Deaconu Vergilius “Porcu'” o privi de după birou, cu ochii lui albaștri spălăciți, inexpresivi, ca de pește mort
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
cristal Florile de mosc ucise De ozonul lor avid Încăperile-s închise Și eu bat cu pumnu-n zid Nimeni nu m-aude, strig Până-am să devin ecou S-a făcut în lume frig Și mai trist ca-ntr-un cavou, Dac-aș ști pe unde drumul Taie lanțul de carate Dintr-un om numai parfumul Trece în eternitate Mi-am dus viața pe-o fregată Să mă judeci cu blândețe C-am ajuns la cap și iată Mă închin marii
FLORI DE MOSC de ION UNTARU în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355838_a_357167]
-
s-ar fi născut din oul primordial, întrupat dintr-o mare nesfârșită, purtătoare a germenilor vieții. China vorbește despre oul cosmic, care se dezmembrează creând lumea. „Oul dogmatic” al lui Ion Barbu prezintă oul ca ambivalent, "palat de nuntă și cavou", închide în substanța sa începutul și sfârșitul, viața și moartea, fiind sediu deopotrivă al creației și al distrugerii, al increatului, ce conservă in nuce dimensiunile temporale și spațiale ale lumii, și al nunții, care începe devenirea, dar și entropia soldată
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
Luceafărul”) și, precum acesta, obosit de previziuni și de chinul bolii, Bacovia își dorește ca nimeni altul odihna: E mult de când dormim în umbră, / În cimitirul violet ... (Amurg). Bacovia triplează fiindul, când inert, nepăsător de existența viului: Stam singur în cavou ... și era vânt ... , când lăsător al libertății de levitație a spiritului, bântuind lumea vie: Stam singur lângă mort ... și era frig ... (Plumb), alternând cu cealaltă stare de fapt a egoului: Te voi aștepta, într-o zi, sau într-o noapte
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
ale ei cu sunt pline cu microbi digitali ultrarapizi,straturi de flori robot exală mirosuri blindate cu viitoare fantome. Tristețea izvorăște direct din capul Atenei Pallas,iar oamenii din lipsă de spațiu locativ,înainte de-a se naște,își pregăresc cavouri splendide în propriul leagăn. Așa că optimiștii nu-și mai încap în leagăn! Scepticii își fac din scutece cruci durabile și fotogenice. Cei cu capul în...scutece au mereu picioarele afară din leagăn! Și fiecare trebuie să-și trăiască destinul propriului
DEŞERTUL DE CATIFEA (48-49) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354918_a_356247]
-
amintind și de al lui Paul Constantinescu, pentru inițiații în oratorii de război și ocupație, cu arderi Pașadia de manuscrise, cum vom face și noi. De aici și tăcerea în frică a multora. Un silențiu lugubru. O tăcere ca de cavou. Perfect suportabile, diavolește preschimbate-ntr-o bonomă siestă de porci. Regula de trei simplă: păi dacă unor morți iluștri, cu certificat de calitate validat occidental, li se poate strica în halul ăsta postumitatea în RO, atunci cu cariera noastră cum
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
mai conteneau, în pofida faptului că, după stingere, clădirea internatului trebuia să se cufunde numaidecât într-o tăcere de mormânt. Era un internat improvizat într-o vilă masivă, cu parter înalt, a cărei fundație supraînălțată îi dădea un aer sumbru, de cavou. Camerele amenajate ca dormitoare erau imense, pătrundeai în fiecare prin niște uși duble cu oberlihturi deasupra, prin care se putea verifica din exterior dacă stingerea era respectată. În momentul în care Vâț a scos un răcnet, ca atins cu fierul
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]