1,196 matches
-
așezându-se în grabă care pe unde au găsit un adăpost, fără frică de oameni sau de animale. Vântul a încetat să mai bată. Cutremur, Mesaj, cutremur, apoi liniște. O liniște profundă, ca tăcerea în miez de noapte dintr-un cavou săpat adânc în pământ. Apoi, brusc, totul a revenit la normal, dacă a mai putut ceva să se numească normal. Vântul și-a reluat suflarea, lumina a revenit ca înainte de Mesaj, păsările și-au reluat zborul. Oamenii, după înmărmurirea din
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_366]
-
un rol important în educarea și ajutarea săracilor în oraș. În 1971 biserica a fost demolată, odată cu începerea lucrărilor la clădirea Teatrului Național. Din mănăstirea franciscanilor din Centru a fost păstrată numai turnul baroc sub care se află intrarea în cavoul călugărilor. În prezent romano-catolicii dețin șapte biserici, Centrul Deus Providebit, clădiriile Colegiului Național Unirea și Liceului de Artă, alte centre sociale. Prima biserică a ortodocșilor din Târgu Mureș a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în anul 1793
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
În curte se află casa numită „palatul de pe ziduri“ sau „Palatul Sturdza“, construită între anii 1818-1819 cu parter și etaj, restaurată ultima dată în 1982-1983. În curte se mai găsesc ruinele vechilor case boierești de pe timpul lui Grigore Ghica și cavoul familiei Sturdza (tatăl domnitorului Mihail Sturdza) și a altor membri ai familiei din care doi înrudiți cu familiile Vogoride și Mavrogheni. Până la secularizarea averilor mănăstirești în anul 1863, Mănăstirea Frumoasa era una dintre cele mai bogate mănăstiri din Moldova, având
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
este o capelă construită în anul 1902 în cimitirul armenesc din orașul Suceava de către trei membri ai familiei nobiliare armenești Pruncul: Michael Bogdan von Prunkul, Warteres Garabeth von Prunkul și Sofie Walerian von Prunkul. Ea a servit mai întâi drept cavou al familiei Pruncul, devenind ulterior capelă de cimitir. Acest edificiu este singurul lăcaș de cult armenesc din Suceava construit în stilul armean vechi, având o cupolă masivă deasupra și un acoperiș piramidal, în opt laturi. Capela este localizată pe Strada
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
al rudelor lui Michael Bogdan Cavaler von Prunkul, Warteres Garabeth Cavaler von Prunkul și Sofie Walerian von Prunkul în anul Domnului 1902. A făcut ing. W. Klika"". Amplasată în mijlocul cimitirului armenesc din Suceava, această construcție a servit mai întâi drept cavou pentru membrii familiei Pruncul, devenind ulterior capelă de cimitir. În capelă au fost aduse și osemintele a opt membri ai familiei von Prunkul, decedați înainte de anul menționat. Este vorba de Asfadur (1791-1872), Katherine (1801-1857), Josefine - născută von Beresnicky (1857 - 30
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
va fi numele fetei, la care naratorul răspunde "„Morella”" aproape fără să-și dea seama. Imediat, fiica strigă: "„Iată-mă!”" și moare. Naratorul poartă cu brațele sale corpul fetei până la mormânt și nu găsește nicio urmă a primei Morella în cavoul în care a așezat-o pe cea de-a doua. „Morella” a fost publicată pentru prima dată în ediția din aprilie 1835 a revistei "Southern Literary Messenger", iar o versiune revizuită a fost retipărită în ediția din noiembrie 1839 a
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
rozariu, un cadou primit de la Maica Tereza care a murit în aceeași săptămână cu Diana. Mormântul ei este pe o insulă în cadrul teritoriului Parcului Althorp, unde se află căminul familiei Spencer. Planul inițial era ca Diana să fie îngropată în cavoul familiei Spencer la biserica locală de lângă Great Brington, însă fratele ei mai mic, Charles Spencer, al IX lea Conte Spencer, a spus că era îngrijorat în privința siguranței publice, a protecției și a atacurilor violente ale vizitatorilor care ar copleși Great
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
temelie de piatră nelegata cu mortar, construită la sfârșitul secolului al XIV-lea. Cu acest prilej, în pronaosul acestei biserici a fost descoperit în iulie 1984 trupul unei domnite îmbrăcate în haine scumpe, având un inel de aur cu rubin. Cavoul datează din secolul al XVII-lea. Mormântul a fost bine conservat, iar hainele și tot inventarul au fost găsite în buna stare. Acest cavou nu aparține însă Margaretei Mușat, de religie catolică, deși este sigur că a fost înmormântată la
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]
-
iulie 1984 trupul unei domnite îmbrăcate în haine scumpe, având un inel de aur cu rubin. Cavoul datează din secolul al XVII-lea. Mormântul a fost bine conservat, iar hainele și tot inventarul au fost găsite în buna stare. Acest cavou nu aparține însă Margaretei Mușat, de religie catolică, deși este sigur că a fost înmormântată la Siret. După cum afirmă istoricul Nicolae Iorga, în perioada anilor 1672-1674, domnitorul Ștefan Petriceicu ar fi construit o biserică ortodoxă, cu același hram că și
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]
-
țar al Rusiei. Cum Petru cel Mare a interzis construirea turlelor în formă de ceapă, această biserică este singura în oraș cu acest tip unic de cupolă. Catedrala Sf. Petru și Pavel (1712-1732), simbolul orașului de foarte multă vreme, adăpostește cavoul lui Petru cel Mare și ale altor împărați ai Rusiei. În afară de aceste patru catedrale principale (care sunt, parțial, și muzee), se află alte biserici. Dintre construcțiile baroce, cea mai grandioasă este Catedrala Smolnîi (1748-1764), un proiect îndrăzneț al lui Bartolomeo
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
înăuntru cu lacătul. Alarmată că de o săptămînă nu mai avea nici un semn de la el, sora sa s-a dus să-l caute; a spart ușa cu ajutorul vecinilor și l-a găsit mort, desfigurat în bătaie. A fost îngropat în cavoul familiei din cimitirul de lîngă piața «Leontin Sălăjan». Probabil că nimeni n-ar fi crezut atunci că numele lui avea să se mai reîntoarcă vreodată în sfera publică; regimul comunist părea de nezdruncinat, iar scrierile poetului dobridorean țineau de mirajul
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Rusia cele mai valoroase tablouri, odată cu tezaurul țării, și acestea nu s-au mai întors niciodată. Vasile G. Morțun a murit la 30 iulie 1919, la moșia sa din satul Broșteni, comuna Bahna (astăzi în județul Neamț), fiind înmormântat în cavoul familiei. La înmormântarea sa au participat miniștrii Alexandru Constantinescu, Ion Gh. Duca, Dumitru Buzdugan, George G. Mârzescu, aghiotantul regal Ion Țenescu (din partea Regelui Ferdinand), oficialități din aproape toate județele țării, precum și țărani din județele Roman și Iași. Vasile G. Morțun
Vasile G. Morțun () [Corola-website/Science/307444_a_308773]
-
de Ministerul Artelor în 1923. Ediția a doua apare în 1924, iar în 1929 aceleași versuri formează o parte din volumul "Poezii". Poezia este alcătuită din 2 catrene, care corespund celor 2 planuri ale realității: realitatea exterioară, alcătuită din “cimitir”, “cavoul”, simboluri ale unui univers rece, ostil, care îl împinge pe poet la izolare și disperare și realitatea interioară, sufletească, deprimantă pentru care nici iubirea invocată cu disperare nu este o șansă de salvare. În poezie tema principală este moartea, redată
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]
-
care îl împinge pe poet la izolare și disperare și realitatea interioară, sufletească, deprimantă pentru care nici iubirea invocată cu disperare nu este o șansă de salvare. În poezie tema principală este moartea, redată prin “sicriu”, “mort”, “somn”, “dormeau adânc”, “cavou”, “coroane”, “era frig”, “era vânt” si tema singurătatii. Celelalte motive - “amorul”, “tristețea”, “singurătatea” - sunt secundare, dar ajută la reliefarea ideii esențiale de alunecare inevitabilă spre moarte și neant.<br> Cuvântul-cheie al poeziei este “plumb”, care are valoare de simbol, repetiție
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]
-
sugerează căderea, imposibilitatea zborului și a salvării. <br> Prima strofă definește un univers rece, străin, în care poetul trăiește sentimentul singurătății tragice:<br> Dormeau adânc sicriele de plumb,<br> "Și flori de plumb și funerar veștmânt -<br> "Stam singur în cavou... și era vânt...<br> "Și scârțâiau coroanele de plumb.”"<br> <br> Strofa a doua definește realitatea interioară. Poetul invocă amorul, dar acesta doarme întors cu fața spre moarte. Aripile de plumb sugerează căderea surdă și grea, din care poetul nu
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]
-
o stare sufletească de o copleșitoare singurătate. Atmosfera este de o dezolare totală iar cutremurătoarea apăsare materială este sugerată de greutatea metalului întunecat.<br> Poezia este structurată pe două planuri. Pe de o parte, realitatea exterioară, prezentă prin cimitir, prin cavou; o lume ce-l determină la izolare, iar pe de altă parte, realitatea interioară care are în vedere sentimentul iubirii a cărui invocare se face cu disperare fiind condiționat de natura mediului. Este de fapt încercarea poetului de a evada
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]
-
depășească momentul, cuvântul “întors” realizând de fapt misterul poezii. <br>Cuvântul cheie al întregii poezii este “plumb” care devine metaforă - simbol care este repetat de trei ori, număr fatidic în fiecare catren. Repetiția acestui cuvânt sugerează o atmosferă macabră de cavou.<br> În acest mediu, sentimentul iubirii înseamnă “întoarcere spre apus”, cum spune poetul Lucian Blaga, adică moartea.<br> "“Dormea întors amorul meu de plumb,"<br> "... pe flori de plumb.”" <br> În aceste condiții, eul liric nu se poate redresa, înălța
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]
-
Sacrament". Uccello execută celebra să predela, "Miracolul Ostiei", care va fi terminată în 1473 de pictorul Iustus di Gandava. Ultima să capodoperă, "Vânătoare (nocturnă ?)", a rămas mult timp neremarcată. moare la 10 decembrie 1475 și este înmormântat la Florența în cavoul familiei din biserică "Sânto Spirito". Paolo Uccello este un artist al carui rol în istoria picturii florentine este greu de definit. Unii au văzut în el artistul care a sacrificat bună parte a talentului sau pentru pasiunea perspectivei. Alții au
Paolo Uccello () [Corola-website/Science/314908_a_316237]
-
Siberia. A fost mutat la închisoarea de la Aiud, unde a fost reținut până în 1957. A murit la 30 aprilie 1979, la vârsta de 95 de ani, în București, în casa de pe strada Al. Donici nr. 32. A fost înmormântat în cavoul familiei din cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă București. A scris peste 280 poezii, articole, schițe, traduceri, memorii, reușind să editeze în timpul vieții doar un singur volum, "Flori de pârloagă" (1921, Iași), prefațat de Mihail Sadoveanu. A scris și câteva studii istorice
Pantelimon Halippa () [Corola-website/Science/307231_a_308560]
-
Din ruinele acestei mănăstiri s-a construit, între anii 1240-1280, actuala biserică reformată, situată în centrul localității, înzestrată cu zid de cetate. Construită în stil romanic, îmbunătățită cu elemente de arhitectură gotică, biserica adăpostește un complex de tunele și un cavou. Piesele de valoare istorică din interior sunt: -strana preotului și coronamentul amvonului din anul 1515 -cocoșul deasupra acoperișului cu semilună, din secolul al XVI-lea -strana curatorului din anul 1767 -frescele și pictura interioară, o parte de la construcția bisericii, cel
Biserica reformată din Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/320863_a_322192]
-
în fața stadionului cu același nume, doamna Elenă Cuza, din fața ColegiuluI Național „Elenă Cuza“, Mihai Viteazul de la Calugareni, frescă bisericii din Rudari - Dolj, zeci de poezii anticomuniste, precum și multe alte opere, rămase aproape necunoscute, poartă semnătură să. Mai cunoscut poate pentru cavoul pe care și l-a construit în propria curte, pictorul și sculptorul Anton Barbu din Panaghia a rămas doar o amintire pentru cei dragi. O poartă mare, evident costisitoare, dar neterminata. Gardul - destul de nou și încă țeapăn - a făcut și
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
am luat, ce să fac... Am cumparat și eu poartă, am pus gard, am dat ceva la copii, am plătit datoriile de la înmormântarea dansului... Sperăm să fac mai mult. Dinel zicea ceva de un muzeu, de statuia dansului pusă la cavou, de altă dusă la Craiova. Dar numai promisiuni și o mână de pomneti a dat, pentru o viață de artist!...“ Celebrități în ruină Stă rezemata de una din rămășițele soțului - un bust impozant al lui Traian Vuia, care, acum vreo
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
-o niciodată, iar nopțile reci de închisoare i-au adus în cele din urmă sfârșitul. „Acum șase ani a făcut un accident vascular. S-a stins. L-am îngropat la cimitir, în Panaghia, desi dânsul ar fi vrut sa aiba cavou aici, în curte. Chiar s-a apucat să-l construiască“, își amintește femeia, arătând zidurile ridicate într-o parte a curții și neterminate. „Voia să aibă mausoleu aici, cu el îngropat și cu muzeu pentru lucrări. Dar nu l-au
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
data de 13 septembrie 1936 După anul 1947 Arethia Tătărescu a avut mult de suferit ajungând să trăiască în condiții de viață precare, întrucât bunurile familiei Tătărescu au fost naționalizate. În anul 1968 a decedat și a fost înmormântată în cavoul familiei alături de soțul său, în cimitirul Belu din București. În 1918 soții Tătărescu cumpără moșia Poiana (azi pe teritoriul orașului Rovinari, satul Poiana devenind un cartier ar orașului). Conacul a fost realizat în jurul unei cule, înalțate în jurul anului 1790 de către
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
a fost făcută în conformitate cu prevederile Legii 50/1991 republicata, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Deoarece este vorba de un monument istoric, competențele administrative în cazul ansamblului Morii lui Assan revin Ministerului Culturii și Cultelor, respectiv Primăriei Municipiului București. Nici cavoul familiei Assan din Cimitirul Bellu nu a scăpat de distrugeri. În repetate rânduri acesta a fost vandalizat: literele aurite au fost scoase rând pe rând, ușile din bronz de la intrare au dispărut, iar în interiorul cavoului sunt depozitate câteva mormane de
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]