263 matches
-
editat pot fi amintite " Fabulele" lui Dimitrie Țichindeal, "Pildelele lui Esop " și "Genoveve de Brabant". Acestora li se adaugă cărțile religioase pe care le-a tipărit la Sibiu în tipografia lui George de Klosius pe cheltuiala sa, ca "Alfavita sufletească", "Cazania", diverse "Ceasloave", precum și altele scoase la Brașov în tipografia lui Iohann Gott. (Fragment din articolul cu același titlu semnat de Cristian Romano în ANUARUL ARHIVELOR BUCURESTI NR.1/1996 pag.32-42 ) Bibliografie : http://digitool.dc.bmms.ro:8881/R/MJ5B44T9R5MAIP2L7ILL2JV49E731MIJ7J9JITI5SCMGVE6DRN-05908
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
au executat lucrarea au ridicat și o troiță și o nouă poartă de intrare. În biserică se păstrează obiecte de mare valoare artistică și istorică: icoane pe lemn, 7 icoane pe sticlă, 4 cărți vechi: Octoihul Mare (1742), Evangheliar (1770), Cazania (1768), Minologion (1781), ultimele trei fiind tipărite de Mitropolia Moldovei.
Biserica de lemn din Straja () [Corola-website/Science/312912_a_314241]
-
în Țara Românească, Liturghierul (în limba slavonă); b) Dimitrie Liubavici, împreună cu ucenicii Oprea și Petre, tipărește în 1547 Apostolul, din porunca lui Iliașcu-voievod; c) diaconul Coresi tipărește între 1559 și 1583 nouă cărți în limba română: Întrebare creștinească, Evangheliarul, Praxiul, Cazania I, Molitvenicul, Psaltirea, Cazania II, Liturghierul, Pravila Sfinților Apostoli. El a mai publicat în Brașov Psaltirea slavo-română, în al cărei epilog își exprimă profesiunea de credință referitoare la istoria culturii românești și evoluția limbii literare, afirmînd că destinația cărții este
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
în limba slavonă); b) Dimitrie Liubavici, împreună cu ucenicii Oprea și Petre, tipărește în 1547 Apostolul, din porunca lui Iliașcu-voievod; c) diaconul Coresi tipărește între 1559 și 1583 nouă cărți în limba română: Întrebare creștinească, Evangheliarul, Praxiul, Cazania I, Molitvenicul, Psaltirea, Cazania II, Liturghierul, Pravila Sfinților Apostoli. El a mai publicat în Brașov Psaltirea slavo-română, în al cărei epilog își exprimă profesiunea de credință referitoare la istoria culturii românești și evoluția limbii literare, afirmînd că destinația cărții este să învețe „pre mișelamea
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
a scrisului în limba poporului, tipărindu-se între anii 1556-1588 a circa 40 titluri de carte în sute de exemplare, care s-au răspândit în toate ținuturile românești, consfințind astfel unitatea spirituală a acestui popor. Dintre exponatele acestei săli menționăm: "Cazania a II-a" ("Cartea românească cu învățătură") tradusă în Șchei de protopopii Iane și Mihai; "Psaltirea", "Sbornicul", "Octoihul" ș.a. Aceste cărți au înscris în cultura română după aprecierea lui Lucian Blaga "întâiul mare poem al unui neam". În condiții medievale
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
medievale, obligați să trăim despărțiți arbitrar în ținuturi diferite, cartea și limba ei română a ținut laolaltă unit spiritual acest popor. În acesta sală sunt expuse ca argument cele mai valoroase monumente de limbă română medievală: "Biblia de la București" (1688), "Cazania lui Varlaam" (1643), "Îndreptarea legii de la Târgoviște" (1652), un "Tetraevanghel" miniat pe pergament din vremea lui Alexandru Lăpușneanu, manuscrise de înțelepciune creștină din secolul al XV-lea, cărțile Școlii Ardelene ("Lexiconul de la Buda", "Istoria pentru începutul românilor în Dachia" și
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
Acoperișul are o învelitoare de șiță, iar clopotnița de peste pronaos, cu foișor în consolă și coif înalt, ascuțit, imprimă edificiului o ținută monumentală. Din patrimoniul bisericii au făcut parte o serie de tipărituri valoroase, multe provenite de la sud de Carpați: Cazanii, București, 1732; două exemplare din Antologhionul de Râmnic, 1766, dintre care unul fusese cumpărat, conform însemnării „cu 20 florinți vonași, în care bani au dat dumnealui Bucur Dumitreasa, Ioana, 12 florinți, și din banii satului au fost 8 florinți vonași
Biserica de lemn din Chețani () [Corola-website/Science/310136_a_311465]
-
timp prin cumpărarea sau donarea de către credincioși a diferitelor cărți trebuincioase desfășurării slujbelor religioase. Pentru importanța lor istorică și culturală menționăm câteva din exemplarele pe care preotul Gheorghe Munteanu le amintește în monografia sa dedicată satului Măgura: 1. Kiriakodromionul sau Cazania lui Atanasie Anghel tipărită la Alba Iulia în anul 1699 - la a cărei tipărire a ajutat, așa cum se precizează și în prefața acestei cărți și Raț Istvan - odărbiroul Bălgradului, fiul lui Raț Adam care avea în posesie satele Măgura, Poiana
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
are hramul Bună Vestire. În anul 1755 este menționată existența unei vechi biserici de lemn, cu hramul "Sf. Arhangheli”. Dacă în anii 1760-1762 biserică nu mai există, într-o însemnare făcută la 28 septembrie 1768 pe filele unui exemplar al Cazaniei (București, 1768) este menționată din nou o biserică în satul Țohești. Într-un document de la mijlocul veacului al XIX-lea se menționează că pe turnul bisericii era trecut anul 1776, probabil anul unei reparații efectuate la turn sau poate chiar
Biserica de lemn din Țohești () [Corola-website/Science/313250_a_314579]
-
de Aristotel, comentate de Donati Acciaioli și de Simplicius, cele mai vechi cărți din colecțiile Bibliotecii, opere care ne leagă de epoca incunabulelor și ne include astfel în concertul celor mai valoroase biblioteci europene. Biblioteca deține ediția a doua a Cazaniei lui Varlaam (prima carte scrisă și tipărită în Moldova, la Trei Ierarhi, în 1643), editată la Râmnic (Muntenia) în 1792; Apostolul, editat la București în anul 1683, Descrierea Moldovei a lui D. Cantemir în versiune germană (1771), rusă (1789), românească
Biblioteca Națională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/314528_a_315857]
-
același inventar și următoarele cărți: o Evanghelie (de România) din 1760; un Minei - 1752; un Triod de Blaj - 1731; un Penticostar - 1808; un Strașnic - 1753; un Octoih - 1760; un Molitfelnic - 1775; un Liturghier - 1808; o Psaltire de România - 1709; o Cazanie; un Orologiu de Blaj - 1808; un Apostol - 1769; un Catavasier fără an și cinci registre matricole cu un registru de intrare-ieșire. Acest inventar va rămâne neschimbat zeci de ani la rând; în 1896, deci 30 de ani mai târziu, inventarul
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
scrie că biserica satului „s-au făcutu Bogdan Ioan cu feciorii Bodan Luca și Bogdan Costu și Bogdan ...” Construcția respectivă a rămas cu bârnele aparente până în 1835 când, timp de 27 de zile, cum spune o altă însemnare dintr-o Cazanie tipărită la Râmnic, a fost tencuită atât în interior cât și în exterior. Nu se știe dacă biserica a fost sau nu pictată înainte vreme. Fără să facă vreo trimitere bibliografică, Ștefan Lupșa spune că biserica a fost construită pe
Biserica de lemn din Belejeni () [Corola-website/Science/313324_a_314653]
-
o valoare inestimabilă sunt colecțiile de tipărituri vechi, dintre care 35 aparțin patrimoniului național, fiind scrise în limbile greacă, latină, germană sau slavă veche. Printre cele mai valoroase manuscrise se numără: "Octoih" din 1776 și 1778, "Molitfelnic" din 1815, "Adunarea cazaniilor" din 1793, "Evanghelia" din 1918 sau "Biblia de la Blaj", tipărită în 1795. O altă piesă de mare importanță este o icoană care a aparținut domnitorului Alexandru Ioan Cuza și care ilustrează încoronarea Fecioarei Maria. Muzeul mai deține o pinacotecă de
Muzeul de Etnografie „Samuil și Eugenia Ioneț” din Rădăuți () [Corola-website/Science/314825_a_316154]
-
-lea, realizat probabil după construirea bisericii, cît și pomelnicul ctitorilor păstrat în altar și datat 1794. Pomelnicul apare sub forma unui triptic scris și pictat pe lemn de paltin. Dintre cărțile de cult care s-au păstrat trebuie să amintim Cazania tipărită la Râmnic în 1781 și Liturghierul din 1794, Evanghelistarul din 1826, un Liturghier din 1860 și un Octoih din 1912 .
Biserica de lemn din Grințieș () [Corola-website/Science/314987_a_316316]
-
sfințită de Misail, Mitropolit al Moldovei și Sucevei la 15 iunie 1705. Biserica, prima și unica biserică în care s-a slujit de la început exclusiv în limba română, a fost înzestrată cu cărți românești din secolul al XVII-lea precum "Cazania" tipărită la Iași în 1643, "Molitvelnic" (Iași, 1681), "Liturghier" (Iași, 1683), "Evanghelia greco-română" (București, 1699). La mai mult de 90 de ani după construcția sa, biserica de lemn, care era cunoscută sub numele de Biserica Banu ca o referință la
Biserica Banu din Iași () [Corola-website/Science/317948_a_319277]
-
fi plasate în ultimul sfert al veacului al XVIII-lea sau cel mult la începutul celui următor, cu analogii evidente și la alte monumente din Banat. În biserica nouă a satului s-au păstrat cărți provenind de la vechea biserică: o Cazanie din vremea lui Grigore Ghica Voievod și a Mitropolitului Neofit, scoasă la Râmnic în 1748, un Penticostarion din 1785, precum și o Evanghelie tipărită la Sibiu în 1806. La 12 septembrie 1931 o furtună puternică a doborât turnul și a distrus
Biserica de lemn din Căpăt () [Corola-website/Science/317953_a_319282]
-
Catehismul Calvinesc” - Suceava 1645), dar și o carte de legi, „Pravilele împărătești”. În acest fel s-a mai făcut încă un pas important în introducerea limbii române în biserică și stat. „Predoslovia” domnitorului Vasile Lupu la „Cartea românească de învățătură” („Cazania”) a mitropolitului Varlaam, se adresa către „toată seminția românească, pretutinderea ce se află pravoslavnici într-aciastă limbă", arătându-se că s-a scris lucrarea pentru ca să "dăruim și noi acest dar limbii românești, carte pre limba românească”. Prin prestigiul său personal pe
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
influențat de poezia folclorică. În mentalitatea povestitorului însă se recunosc, pe de o parte reminiscențe ale formației sale latine și ale lecturilor sale istorice, iar pe de altă parte se resimte optica populară, accentuat moralistă în interpretarea istoriei.” "„Ca și «Cazania», ca și «Psaltirea în versuri», «Letopisețul» a fost citit și copiat imediat după redactarea lui, interpolările, ca și continuarea lui de către Costin arătând că stârnise emulație. Ca să aibă acest succes, trebuia să răspundă unor așteptări. De aici tot acel amestec
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
cunoaște (și nu cunoaște nici acum) asemenea subtilități teologice. În reacție la această ambiguitate, elitele bisericești au înlocuit aceste termen popular cu acela de "sărbătoarea Născutului" (tot de origine latină), așa cum se constată în "Evanghelia învățătoare" din 1642 și în "Cazania" lui Varlaam din 1643, pe baza aceluiași termen deci cu care și celelalte limbi neolatine (romanice) - și nu numai - au derivat numele sărbătorii (, , , , ). Alte etimoane latine care au fost propuse de lingviști sunt ("in")"carnationem" (Lexiconul de la Buda), "crastinum" (Hasdeu
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
se întâlnește în Bihor decât pe un perete al altarului bisericii de lemn din Șebiș. Cele mai multe din icoanele de la Goila datează din secolul al XVIII-lea. Mai mulți cercetători amintesc că la biserica din Goila se afla înainte vreme o Cazanie scrisă la 1724 de copistul „Popa Ioan din Țara Leșească lăcuitoriu în Bălaia”. Nu se știe nimic de urmele acestui manuscris.
Biserica de lemn din Goila () [Corola-website/Science/317682_a_319011]
-
între scândurile batante ale scaunului stând într-o poziție destul de incomodă o vreme, suficient spre a i se aduce cuvinte de ocară de către toți cei care veneau în duminica respectivă la biserică. O altă piesă de mare valoare documentar-istorică este Cazania copiată de Popa Ioan în anul 1728 pentru satul Surduc, manuscris păstrat azi în Biblioteca Episcopiei Ortodoxe Române din Oradea. De aici au fost aduse în anii trecuți mai multe cărți vechi, astfel că azi la biserica din Surduc se
Biserica de lemn din Surduc, Bihor () [Corola-website/Science/319187_a_320516]
-
ascuns în grabă, împreună cu tot tezaurul mănăstirii, într-o peșteră din Muntele Bedeleu. Ideea că aici a existat o mănăstire, poate fi întărită și de câteva însemnări în chirilică, aflate pe o carte veche, numită „Carte românească de învățătură sau Cazania lui Varlaam”, din anul 1643, exemplar care s-a păstrat în stare bună, aparținător vechii biserici. Însemnarea aflată la pagina 28, pe verso, spune: „Această sfântă și dumnezeiască carte ce se cheamă Paucenie este a sfintei și dumnezeieștei mănăstiri de la
Biserica de lemn din Sub Piatră () [Corola-website/Science/315888_a_317217]
-
în patru casete pe Isus, Maria, Sf.Nicolae, un arhanghel și Botezul lui Isus. Alte icoane de aici se păstrează la mănăstirea Arad-Gai. Cărțile S-au păstrat în biserică mai multe tipărituri: Catavasier, Râmnic, 1708, Catavasier, 1764 (:cumpărat la 1771”); Cazanie (“donate la 1765”); Evanghelie, 1765 (pe care sunt însemnate manuscrise: ”donată in 1775”. Se mai povestește că, de groaza turcilor, preotul satului a fugit cu paștele pe un deal unde a dat paștele populației, fugită și ea. De atunci dealul
Biserica de lemn din Ionești, Arad () [Corola-website/Science/316785_a_318114]
-
Inventare. În cele ce urmeaza reproducem și titlurile câtorva cărți de cult din “Lista de inventariere cuprinzând obiectele care au valoare istorică sau documentara”, la data de 1 ianuarie 1972: “Penticostar” (cirilice), din 1768, “Strajnic”, din 1783, tipărite la Blaj, “Cazania” (cirilice), din 1784, tipărită la Râmnic. Se mai consemnează: “Triod” (cirilice), din 1804 (Blaj), “Liturghier”, din 1814 (Sibiu), “Octoih Mare” - 1846 (Budapesta), “Molitvelnic” (cirilice) - 1849 (Sibiu), “Minee” pe 12 luni” - 1853-1854 (Șaguna Andrei), “Liturghier” - 1902 (Sibiu) și “Evanghelie” - 1907 (Sibiu
Biserica de lemn din Peteritea () [Corola-website/Science/316038_a_317367]
-
este mică, a avut și câteva lucrări de valoare care acum se află în custodia Muzeului Mănăstirii Sinaia : Triodul, tălmacit de Inochentie și tipărit la Râmnic în anul 1731 ; 2 Penticostare, tipărite la București, în anul 1743, tălmăcite de Neofit ; Cazania tipărită la București în anul 1768 ; Sfaturi către Duhovnic, tipărită la București în anul 1799. Activități sociale au fost multe. Doar o parte din ele au fost consemnate în procesele verbale ale parohiei. Din puținele donații primite de Biserica Buna
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]