318 matches
-
și porumb pipernicit. Nimic altceva. Cărarea șerpuia. Li se părea că nu mai ajung în vârf. După ce treceau muntele acesta, aveau apoi de străbătut valea dintre muntele Matsumori și muntele Takamori. Endō respira greu. Gaston, care mergea în urma lui cu cazmaua și frânghia, își dădea seama, după mișcarea umerilor, ce efort teribil făcea ca să respire. Când a privit îndărăt - lucru pe care-l făcea la intervale regulate -, Gaston și-a dat seama că se simțea rău. Îi apăruseră broboane de sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ceață. Gaton a intrat tot mai mult în apă, la început până la genunchi, apoi până la șold. Cei doi de pe mal l-au văzut dispărând în ceața lăptoasă. În clipa aceea, ochii de șobolan ai lui Kobayashi au fost atrași de cazmaua pe care Gaston o uitase pe mal. Endō, care tot mai ținea strâns pistolul în mână, s-a întors spre Gaston și-l privea cum își croia drum în apă, așa că-l scăpase din vedere pe dușman câteva secunde. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Din nefericire însă, Gaston nu se vedea deloc. Și-a dus mâna la gură și a început să strige. Era mâna care ținea pistolul. Chiar în clipa aceea l-a și văzut pe Kobayashi cu coada ochiului punând mâna pe cazmaua de pe mal. Atenția i-a fost distrasă de Gaston doar pentru o clipă, dar suficient ca să fie luat prin surprindere. Kobayashi a profitat de neatenția lui Endō ca să-l lovească cu cazmaua, cu toată puterea. Deși bătrân, disperarea i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe Kobayashi cu coada ochiului punând mâna pe cazmaua de pe mal. Atenția i-a fost distrasă de Gaston doar pentru o clipă, dar suficient ca să fie luat prin surprindere. Kobayashi a profitat de neatenția lui Endō ca să-l lovească cu cazmaua, cu toată puterea. Deși bătrân, disperarea i-a dat o forță de nedescris. Încercând să evite atacul, Endō a alunecat pe pământul ud și a căzut, ținând însă bine pistolul în mână. Kobayashi l-a lovit peste mâna care ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
picioare, dar nu se ținea bine. Simțea o durere cumplită în umărul stâng. A văzut înaintea ochilor fața buhăită a lui Kobayashi. L-a apucat de picioare și nu i-a dat drumul nici când acesta l-a lovit cu cazmaua peste piept și brațe. Când Endō a reușit iar să se ridice, hainele îi erau rupte de parcă fuseseră tăiate cu un cuțit ascuțit. Prin îmbrăcămintea sfâșiată se vedea sângele care îi curgea pe piept și pe brațe. Cei doi respirau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe brațe. Cei doi respirau greu. S-au fulgerat o clipă din priviri. Endō, care nu mai putea mișca umărul stâng, stătea cu spatele la mlaștină. S-a dat câțiva pași îndărăt, dar Kobayashi a reușit să-l atace din nou cu cazmaua. Respira greu, de i se scuturau umerii. Endō-san! strigă din răsputeri Gaston când auzi detunătura. Picioarele îi rămăseseră înțepenite în mâlul mlaștinii. Vântul unduia apa. În clipa aceea, o rafală de vânt a împrăștiat puțin ceața, suficient ca să-l poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
răsputeri Gaston când auzi detunătura. Picioarele îi rămăseseră înțepenite în mâlul mlaștinii. Vântul unduia apa. În clipa aceea, o rafală de vânt a împrăștiat puțin ceața, suficient ca să-l poată vedea Gaston pe Kobayashi cum îl ataca pe Endō cu cazmaua. Endō era și el în maștină. Aaa! Aaa! Văzându-i, Gaston a vrut să o ia instinctiv spre mal, unde se ducea o luptă pe viață și pe moarte, dar picioarele înțepenite în mlaștină nu voiau să-l asculte. Pierzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pierdut echilibrul și s-a afundat și mai adânc. Între timp, pe mal, Endō și Kobayashi se uitau unul la altul, gâfâind. Când Endō a făcut o mișcare rapidă ca să-și recupereze pistolul, Kobayashi s-a repezit la el cu cazmaua ridicată. Încercările lui disperate au dat greș, pentru că Endō a reușit să pareze loviturile. Cazmaua lovea cu zgomot pământul de fiecare dată. Kobayashi nu se lăsa și țintea cu toată forța, cu muchia ascuțită a cazmalei. Endō intra tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Kobayashi se uitau unul la altul, gâfâind. Când Endō a făcut o mișcare rapidă ca să-și recupereze pistolul, Kobayashi s-a repezit la el cu cazmaua ridicată. Încercările lui disperate au dat greș, pentru că Endō a reușit să pareze loviturile. Cazmaua lovea cu zgomot pământul de fiecare dată. Kobayashi nu se lăsa și țintea cu toată forța, cu muchia ascuțită a cazmalei. Endō intra tot mai mult în apă. Pantalonii îi erau sfâșiați la genunchi și îi curgea sânge. Acesta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
repezit la el cu cazmaua ridicată. Încercările lui disperate au dat greș, pentru că Endō a reușit să pareze loviturile. Cazmaua lovea cu zgomot pământul de fiecare dată. Kobayashi nu se lăsa și țintea cu toată forța, cu muchia ascuțită a cazmalei. Endō intra tot mai mult în apă. Pantalonii îi erau sfâșiați la genunchi și îi curgea sânge. Acesta se dizolva în apă precum cerneala neagră într-un lichid transparent. Strategia lui Endō era clară. Pământul de pe mal era tare, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
îi erau sfâșiați la genunchi și îi curgea sânge. Acesta se dizolva în apă precum cerneala neagră într-un lichid transparent. Strategia lui Endō era clară. Pământul de pe mal era tare, deci lui Kobayashi nu-i era greu să ridice cazmaua după fiecare lovitură. În apă lucrurile vor sta altfel și vor trebuie să lupte corp la corp. Dacă Endō ar fi intrat prea mult în apă, i-ar fi fost greu să evite loviturile lui Kobayashi, așa că s-a postat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a luat-o la dreapta, pe mal. Un zâmbet șiret îi flutura pe față. Nu fusese degeaba în armată. Ghicise repede intențiile adversarului. — Crapă, ticălosule! Crapă! Kobayashi s-a apropiat, puțin câte puțin, de locul unde se afla pistolul, balansând cazmaua deasupra capului, fără vreo țintă precisă. Hotărât să nu-l lase pe Kobayashi să ajungă la pistol, Endō se ferea de lama cazmalei, așteptând un prilej să-l poată ataca. Gaston a reușit să înoate până aproape de mal, dacă târâșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Crapă, ticălosule! Crapă! Kobayashi s-a apropiat, puțin câte puțin, de locul unde se afla pistolul, balansând cazmaua deasupra capului, fără vreo țintă precisă. Hotărât să nu-l lase pe Kobayashi să ajungă la pistol, Endō se ferea de lama cazmalei, așteptând un prilej să-l poată ataca. Gaston a reușit să înoate până aproape de mal, dacă târâșul lui ciudat se putea numi înot. S-a postat între cei doi, a întins brațele și a strigat din răsputeri: — Nu! Nu! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
reușit să înoate până aproape de mal, dacă târâșul lui ciudat se putea numi înot. S-a postat între cei doi, a întins brațele și a strigat din răsputeri: — Nu! Nu! Nu! Să nu faceți asta! Kobayashi l-a lovit cu cazmaua în cap. Gaston nu a avut îndemânarea să se ferească, așa cum făcuse Endō. Surprinzător însă, nu a căzut din pricina loviturii. A rămas pe loc, în picioare, ca un colos, cu mâinile bălăngănindu-i-se pe lângă trup. A închis ochii de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-și lua ochii de la Gaston. A început să-i picure sânge din rana de la cap, dar el nu se mișca. Nici măcar nu-și ștergea sângele de pe față. La vederea sângelui, Kobayashi s-a comportat ca o fiară. A ridicat iar cazmaua și a lăsat-o cu toată forța asupra uriașului nemișcat. Gaston a început să se clatine. Kobayashi s-a înfuriat și mai mult și l-a asaltat pur și simplu cu lovituri. Nu înțelegea nici el de ce, dar omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ca un bolovan care se duce la fund. Endō s-a dezmeticit între timp. A zbughit-o lângă mal ca un iepure și a pus repede mâna pe pistol. Îl ținea bine în mână în momentul în care Kobayashi cobora cazmaua pentru o ultimă lovitură. — Kobayashi! Endō a îndreptat țeava neagră a armei spre dușmanul său și i-a strigat: — Îl răzbun pe fratele meu. Azvârle cazmaua... Intră-n apă... Sau mai bine stai, sapă-ți mai întâi groapa singur. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mâna pe pistol. Îl ținea bine în mână în momentul în care Kobayashi cobora cazmaua pentru o ultimă lovitură. — Kobayashi! Endō a îndreptat țeava neagră a armei spre dușmanul său și i-a strigat: — Îl răzbun pe fratele meu. Azvârle cazmaua... Intră-n apă... Sau mai bine stai, sapă-ți mai întâi groapa singur. Sunt convins că nu dorești să-ți vadă nimeni cadavrul mizerabil. Kobayashi a scăpat cazmaua din mână. Ochii lui de șobolan s-au mărit ca niște farfurioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dușmanul său și i-a strigat: — Îl răzbun pe fratele meu. Azvârle cazmaua... Intră-n apă... Sau mai bine stai, sapă-ți mai întâi groapa singur. Sunt convins că nu dorești să-ți vadă nimeni cadavrul mizerabil. Kobayashi a scăpat cazmaua din mână. Ochii lui de șobolan s-au mărit ca niște farfurioare. I s-a schimonosit fața de spaimă. Și-a împreunat mâinile și a scos un țipăt care semăna cu geamătul unui animal suferind. Nu putea articula nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Cele două voci începură să i se amestece în cap. Și-a pierdut cunoștința și a căzut în apă, alături de Gaston. Când l-a auzit căzând, Kobayashi a deschis ochii. Lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. A pus mâna pe cazma și a ridicat-o deasupra capului. A intrat în apă cu intenția de a-i crăpa capul lui Endō, ca pe un pepene verde. N-avea de ce să-și facă procese de conștiință. De fapt, el îl amenințase cu arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lovească, a ieșit de sub apă capul zdrobit al lui Gaston. — Stai! Nu! Vocea era suficient de puternică să străbată toată mlaștina. Monstrul ciudat și-a întins mâinile-i uriașe peste trupul căzut al prietenului său, ca gest de apărare. Cu cazmaua în aer, Kobayashi l-a privit uimit pe Gaston. L-au trecut fiori de groază. A scăpat cazmaua și a zbughit-o spre drum cu viteza șobolanului. Se așternu liniștea. Mlaștina era învăluită în tăcere ca și cum uitase deja de încleștarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
străbată toată mlaștina. Monstrul ciudat și-a întins mâinile-i uriașe peste trupul căzut al prietenului său, ca gest de apărare. Cu cazmaua în aer, Kobayashi l-a privit uimit pe Gaston. L-au trecut fiori de groază. A scăpat cazmaua și a zbughit-o spre drum cu viteza șobolanului. Se așternu liniștea. Mlaștina era învăluită în tăcere ca și cum uitase deja de încleștarea disperată la care fusese martoră. La o adiere a vântului, ceața cea deasă se împrăștia, la o alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în vis o femeie înaltă, frumoasă, îmbrăcată în alb și i-a zis că undeva, foarte aproape de noi, încă mai zace comoara lui Ipsilanti? N-am căpiat atuncea cu toții, de-am săpat toată lutăria? Moș Grețcu a scăpat de toate cazmalele, lopețile, hârlețele, țiganii vindeau parcele din toloaca de pe lângă groapa de gunoi... Până și popa de la Sfântu’ Andrei a apărut într-o seară, îmbrăcat într-o pufoaică de la armată, și s-a apucat să sape vârtos. Oamenii râdeau că, mai dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lucrează la vidanje, Preda face discursurile pentru civili, mai cu sentiment, cu citate din cărți, dar e cam moale, nu vibrează, când am comenzi mai cu sentiment mult, îl pun de le rescrie de mai multe ori, până plânge și cazmaua, celălalt, maiorul Vichentie Bronzetti, de la veterani, e altfel, altă vână, patriotic, bate fanfara, le scrie pentru cei de la armată, pentru foștii securiști, activiștii de partid, tot ce ține de latura asta politică, ăsta e mai sobru, dar e mai talentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
focul își întindea degetele arzoase spre cizmele lui din blană de urs. Se spărgeau apoi în stropi iuți și galbeni, rapid muritori în bezna rece, dar, maturizate din propria lor ambiție în flăcăiandri viguroși, cu mușchi arzători, cu palme cât cazmalele, cât cupele de excavator și menghine cu fălci uriașe de foc, sigur, fiecare cu șiretenia sa, pentru că trebuie să știți, flacăra e foarte șireată și dornică să ducă la bun sfârșit destinul ei de flacără, cu scopul ce-i definea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe lista de candidați la postul de primar al comunei. Erau primele alegeri libere de după căderea comunismului! Noua realizare „socialistă” a Bacăului, „Insula”, devenise cea mai importantă atracție pentru tinerii care trudiseră luni de zile, cu roaba, sapa, targa și cazmaua, prestând sute de „ore patriotice” pentru că așa era ...directiva politică. Soarele amiezii binecuvânta cu lumină și căldură bătrânii plopi rămași În picioare, transformându-le frunzulițele tremurânde În tot atâți bănuți din aur. Cei mai mulți tineri și adulți se bălăceau În apă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]