707 matches
-
plouă de trei ori pe săptămână,, Minulescu, ne-a spus nouă c-o să vină vreme bună . Însă toamna se-năsprește și din cer bacovian Ploaia nu se mai oprește decât strânsă în lighean . Cerul gri parcă pătrunde cu tot aburul cețos Între frunze muribunde așternându-le pe jos . Și tot Minulescu spune numai ,,celei care pleacă,, Toamna asta e pe bune vara, n-o să se întoarcă . Se ducea în grabă mare am pândit-o pe-o alee Fredonând a sa plecare
DE TOAMNĂ de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380009_a_381338]
-
plouă de trei ori pe săptămână,, Minulescu, ne-a spus nouă c-o să vină vreme bună . Însă toamna se-năsprește și din cer bacovian Ploaia nu se mai oprește decât strânsă în lighean . Cerul gri parcă pătrunde cu tot aburul cețos Între frunze muribunde așternându-le pe jos . Și tot Minulescu spune numai ,,celei care pleacă,, Toamna asta e pe bune vara, n-o să se întoarcă . Se ducea în grabă mare am pândit-o pe-o alee Fredonând a sa plecare
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
tinere în țările Europei pentru un câștig mai bun, abandonarea părinților, a datinilor si a credinței stramoșești, precum și dezinteresul pentru valori îl inspiră dar îl și deprimă atunci când ascuns în spatele acestor prozopoeme, jurnalistul INO dezvăluie o realitate dureroasă, un prezent cețos lipsit valori și de idealuri. I.N.Oprea nu este pesimist, nu este revoltat deoarece are conștiința faptului că nu poate schimba mai nimic. Este doar foarte sincer. Din toată această carte mi s-a transmis sentimentul autorlui de neputința de
FRAGILITATEA UNEI VIEȚI TRĂITĂ PE VERTICALĂ ION N. OPREA – „FRAGILITATE -CUVINTE PE VERTICALĂ” Editura Pim 2016 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380572_a_381901]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > SUB ARC DE CLIPE MUTE Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1381 din 12 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului De toamna-ți este fada și se încrunta norii Prin ploaie de perdele cu ochi cețoși de sare, Suspinele bat toaca inlăcrimându-ți zorii Și dorul sângerează în beznă de-așteptare, Sub arc de clipe mute să-ngenunchezi tăcut, Scrisori când răsfoiești, schițând un zâmbet trist, Zăvor să pui pe suflet și ultimul sărut Îngroapă-l în
SUB ARC DE CLIPE MUTE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379405_a_380734]
-
mai apropiată aveți azi în țară? A mai rămas la București numai vărul meu Daniel, născut în același an cu mine, fiul surorii mamei mele, Maria, martor al copilăriei noastre, dar nici cu el nu găsesc timp să ridic vălul cețos care s-a așternut peste trecut. Adesea, când este vorba despre artiști, nu reflectăm îndeosebi la aprofundate studii de specialitate, nu neapărat necesare adâncirii unei vaste opere de creație sau interpretare, în muzică, spre exemplu. Care este în ce vă
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
de munte. Stânci, pârae-nvolburate, Gânduri calde și curate, Cerbul cel cu ramuri multe, (Nu trofeul, el în viață). Soarele de dimineață, Pe omul blând și iubitor, Doina,cântece de dor, Ploaia care dă bucate, Flori și păsările toate. Toamna,zilele cețoase, Vinul, fetele frumoase. Am iubit zăpada,vântul, Omul prețuind cuvântul, Pomii-n floare primăvara Ciocârlia și vioara, Omul harnic și cinstit. Toate astea le-am iubit Ca pe-un dar neprețuit. Emil Șușnea Feb.2016. Referință Bibliografică: Am iubit / Emil
AM IUBIT de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379555_a_380884]
-
1916 din 30 martie 2016 Toate Articolele Autorului A l'aise Se amestecă ploaia c-o fărâmă de iarnă, Dintr-un rest indecis de zăpadă apoasă, Se nalță și vântul către nori și-i răstoarnă -Fantomatice neguri peste-o lume cețoasă . Prea tihnitele clipe stau acum la căldură Pășind blând în tic-tac de ceasornic alene Timpu-n loc zăbovind fără-a ține măsură Atârnând somnoros, încurcat între gene. Chiar și dorul de ducă ghemuit stă cuminte Tot sperând o plecare, tot visând
A L AISE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381371_a_382700]
-
în Ediția nr. 1916 din 30 martie 2016. A l'aise Se amestecă ploaia c-o fărâmă de iarnă, Dintr-un rest indecis de zăpadă apoasă, Se nalță și vântul către nori și-i răstoarnă -Fantomatice neguri peste-o lume cețoasă . Prea tihnitele clipe stau acum la căldură Pășind blând în tic-tac de ceasornic alene Timpu-n loc zăbovind fără-a ține măsură Atârnând somnoros, încurcat între gene. Chiar și dorul de ducă ghemuit stă cuminte Tot sperând o plecare, tot visând
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
decade, Mărie hâș presented some of her poems during different local, regional and național poetry meetings, and also on Radio Kidnappers. PE VÂRFUL TE MATA, VARA Pe vârful Te Mata, soarele suge culoarea din cer până totul deasupra este infinit cețos alb strălucitor și iarbă pare aur palid. La umbră, albastrul cerului devine mov. Acolo, deasupra, undeva nevăzute ciocârliile ciripesc neîncetat cântecul lor, cântec englezesc. Pielea arde roz, apoi roșu, rocile de calcar odată pe fundul rece al mării, dureros reflectă
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de MARIE DUNNINGHAM în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374366_a_375695]
-
cu sateliți cu tot (cu Nereida și colosalul Triton, împreună cu alți vreo zece-unsprezece mai mărunți), așa cum îi furase el din haos, spre-ai ține de urât în depărtări sihastre - căci Neptun este-un uriași bătrân în cosmos, morocănos și orb, cețos, pătat cu două pete negre și plin de promoroacă, scăldat în nori metanic ori chiar cu falnici cirrus (deși de-amoniac) - și bâjbâind cu greu poteca Soarelui ce-apar mic în negre depărtări, târându-se pe-orbită gâfâind în rotocoale
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
august 2015 Toate Articolele Autorului Sosește toamna vie a munților sihaștri, Cobor, încet, cărarea ce duce spre uitare... Am zăbovit la buza izvorului albastru, Sorbind tristețea dulce-a iubirilor fugare. Mă învelesc în frunze uscate ( fost verale ) Iubito, vine toamna, cețoasă și străină - Ai fost mereu adepta ideilor impare ( Dând de-nțeles că, faptic, doar timpul e de vină...) Femeie ruginie, a buzelor-vioară... Am coborât cărarea ce duce spre uitare, Mișcările trufașe, intimități furate Le-am contopit în mine, le-am
IUBITO, VINE TOAMNA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373496_a_374825]
-
naște viziunea parabolică. Personajele, Marița lui Gogonete, dracul, denumirile toponimice ca Pădurea Vrăjită, Pădurea Blestemată, Castelul, și mai ales cuplul picaresc Pătru și Elena Vladescu ce rătăcesc într-o stare de buimăceală continuă, subtilizând după modelul sofiștilor și visând la cețoasa comoară, întregesc atmosfera anistorică a romanului. Parabola e aici destul de clar sugerată, deși autorul se ferește să formuleze străveziu adâncimea textului. Aerul vetust, uneori cronicăresc al romanului sunt convenții asumate, fiindcă întreaga atmosferă a cărții, se întoarce împotriva artificiului, datorită
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
împreună... Când m-am trezit, alăturea un lup Se oglindea în Râul alb și-n lună). [3] O arhi-amintire Era o zi senină, ca și azi (Tu, chintesență-a zilelor senine !) Se destrămau păduri de sumbri brazi În urmă, pe cețoasele coline. Călătoream, de mult, către apus, Când drumul m-a adus într-o câmpie Greu adâncită-n umbra viorie A codrilor ce-o străjuiau de sus. Și te-am zărit. Departe, în amurg, Fixai curbura unui spațiu, care Înainta treptat
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
Acasa > Poezie > Delectare > FEMEIA ESTE O ZEE Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2070 din 31 august 2016 Toate Articolele Autorului adu-mi lebăda acasă și puneo să doarmă sub ape, de-i albă fă-o cețoasă, de-i neagră du-o în agape, smulge-i din aripi o pană și poart-o cu tine în bârloage mângâie a morții rană, cu pana ce-n lună te trage, lebăda este, femeie, femeia cea lebădă-i, rasă, la casă
FEMEIA ESTE O ZEE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375395_a_376724]
-
huruie, huruie marea. Răzleți pescăruși se avântă Și fulgii în aer frământă, Copiii privesc de la geamuri Cum saltă căluții în hamuri. Salcâmii îmbracă dantele Lucrate din firave stele, Iar casele sunt mai frumoase Gătite-n sumanele groase. Departe, în zarea cețoasă, Apare pe marea sticloasă, De parcă norocu-și încearcă, Plutind în derivă, o barcă. Referință Bibliografică: VISCOL LA MARE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1846, Anul VI, 20 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile
VISCOL LA MARE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371063_a_372392]
-
l-ați târât în toate aventurile zoologiei infecte. Vă trebuia această legitimație nobilă facturată de poporul român. N-ați păstrat nici măcar această regulă formală a jocului, ați început să împărțiți copite, în stânga și în dreapta, celor care v-au girat începuturile cețoase. Duduiți printre noi cu o totală lipsă de rușine și cu un înspăimântător efect pervers al lipsei de biografie. V-ați șters pe picioare și pe creier cu steagurile și ați dat țara care vă suportase pe trei frigidere, pe
CE AVEŢI CU ACEASTĂ ŢARĂ? de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345008_a_346337]
-
am păstrat, ca pe icoana unui martir, imaginea poetului Nicolae Labiș, hăituit de păzitorii ideologiei în care crezuse candid, ca într-un basm, înfricoșat și singur, amenințat cu moartea și cu interdicția. Imaginea acelei ultime nopți de decembrie, reci și cețoase, despre care Vladmir Maiacovski, victimă a altei revoluții, a scris: „În astfel de nopți/ În astfel de zile/ Umblă pe străzi cu umbre tiptile/ Poeții și tâhlarii". I-am recitat întreaga viață poeziile postume. Aurel Covaci îi imita și tonul
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
tălpi îngerii Coronițe de petale împodobesc Frunțile, Atrage căderi de stele visurile tale, Bronz rotund sunând în aureolele Toamnei Argintul prelungește privirea în urechea Ierniii. Fulger albastru E noapte și peste veac se vremuiește așa cum iarna cade peste un tărâm cețos, planetele ca niște solzi de pește străluce în sânge și ne pătrunde-n os. Doar somnul noroadelor adastă, Pe un întunecat și vitreg tărâm Aici adâncimea fulgerului e vastă Și mugurii îs îmbibați de caldarâm. Ne sunt zilele transparente ca
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345174_a_346503]
-
pinguinii arătau înalți, solizi. Dar în realitate ei abia ajung până la genunchi. Pinguini Gentoo (Pygoscelis papua). Ca niște bebeluși, merg în șir unul după altul, cu aripioarele întinse, pe cărare. Ori se târăsc pe gheață ca săniile. * Cerul este cenușiu, cețos. Apa e de-un albastru-verzui murdar. Pe țărm miroase a pește. * Am căzut până acum de două ori, călcând cu un tălpic peste altul (la fel ca atunci când încrucișezi schiurile!). * Pentru prima dată când pășesc pe continentul Antarctica. Am venit
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (5) – CUCERIND ANTARCTICA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376525_a_377854]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LEVITAȚIE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2301 din 19 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Traversez dimineața cețoasă cu noaptea neîndeajuns dormită scâncid agățată de poale și-mpiedicându-mi pașii la semafor mă opresc brusc izbindu-mi fără scuze buimăceala drept în frunte și caut din priviri abia ghicitul cer în speranța de a mai putea levita doar
LEVITAŢIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375312_a_376641]
-
fericirii. Adevărata fericire nu se poate trăi în Samsara. O arhi-amintire este însă o stare de întrezărire a Nirvanei: „Era o zi senină, ca și azi/ (Tu, chintesență-a zilelor senine!)/ Se destrămau păduri de sumbri brazi/ În urmă, pe cețoasele coline.// Călătoream, de mult, către apus,/ Când drumul m-a adus într-o câmpie/ Greu adâncită-n umbra viorie/ A codrilor ce-o străjuiau de sus.// Și te-am zărit. Departe, în amurg,/ Fixai curbura unui spațiu, care/ Înainta treptat
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
de munte. Stânci, pârae-nvolburate, Gânduri calde și curate, Cerbul cel cu ramuri multe, (Nu trofeul, el în viață). Soarele de dimineață, Pe omul blând și iubitor, Doina,cântece de dor, Ploaia care dă bucate, Flori și păsările toate. Toamna,zilele cețoase, Vinul, fetele frumoase. Am iubit zăpada,vântul, Omul prețuind cuvântul, Pomii-n floare primăvara Ciocârlia și vioara, Omul harnic și cinstit. Toate astea le-am iubit ... Citește mai mult Am iubit din totdeauna Noaptea, stelele și luna.Umbra teiului și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
de munte.Stânci, pârae-nvolburate,Gânduri calde și curate,Cerbul cel cu ramuri multe,(Nu trofeul, el în viață).Soarele de dimineață,Pe omul blând și iubitor,Doina,cântece de dor, Ploaia care dă bucate,Flori și păsările toate.Toamna,zilele cețoase,Vinul, fetele frumoase.Am iubit zăpada,vântul,Omul prețuind cuvântul,Pomii-n floare primăvara Ciocârlia și vioara,Omul harnic și cinstit.Toate astea le-am iubit... XVI. DISPREȚ, de Emil Șușnea, publicat în Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
cronici de întâmpinare din Vestul Apropiat, 2007; Sesiune de autografe, cronici literare, interviuri, 2010; Prezent continuu, eseuri și cronici literare, 2011, toate conturând un profil artistic suficient de vag (încă, și nu din vina scriitoarei și a operei sale), de cețos, de enigmatic, al cărui centru ocult, al cărui adevăr ultim, a cărui încadrare mă voi strădui să le aproximez, cât de cât, - lecturând cu atenție și, cred, din perspectiva potrivită recenta apariție. Am convingerea (dar nu țin, cu tot dinadinsul
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
au adunat iară împrejurul stâncii cu mâinile ridicate și priveau spre cerul plin de stele murmurând ceva asemănător unei incantații. Au stârnit un cerc de foc și o cupolă de lumină aurie se așeză deasupra stâncii, învăluind o piramidă ușor cețoasă care cuprindea înăuntrul ei toată structura sculptată. Apoi făpturile blonde s-au îndreptat spre navă urcând la fel de tăcuți, precum au coborât. Împrejurul ei luminile s-au aprins din nou și acel vârtej multicolor se îndepărta cu o viteză foarte mare
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]