3,719 matches
-
Gând la gând, Ana. Ai citit? - Pe nerăsuflate. - Îți voi mai da ceva... Te aștept după amiază, la mine. Cu adresa bine întipărită în minte, am ajuns în fața ușii. M-a poftit înăuntru. Pe o măsuță rotundă, în sufragerie, două cești aburinde. - Cum a fost lectura? Ca o poveste. - Chiar așa, Maria (îmi ceruse să-i spun pe nume), cartea este inspirată din propria ta viață? - Da. Îți voi povesti. De fapt, vei citi singură. S-a ridicat, a scotocit puțin
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
imens univers. Prea multe întrebări. Ar trebui să iau totul așa cum este și să mă bucur că fiecare zi ce trece mă aduce mai aproape de tine, până în dimineața atât de așteptată, în care vom savura, din nou, cafeaua turnată în ceștile delicate, pe care le ador. Și poate, privindu-ți albastrul ucigător al ochilor, te voi întreba, curajos: cine ești tu, cel de dincolo de tine? Maria VIII. - Ana, mâine vreau să mergi cu mine. - Unde? Mă faci curioasă. Dă-mi un
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fotolii de răchită. Curte mare, mărginită de pomi, în special cireși, din câte mi-am dat eu seama. - Am lipsit mult? Ai avut timp să te obișnuiești cu peisajul? Maria se întorsese cu o tavă argintie, pe care abureau două cești de cafea. - Ți-am adus și ceva special, sper să-ți placă. Dulceață de trandafiri. Acum se face destul de rar, dar mama continuă să ne răsfețe în fiecare an. - N-am mâncat niciodată, n-am avut ocazia. Ne-am savurat
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Prinsă de iureșul acestor gânduri, n-am realizat că, de mai bine de zece minute, mă învârt ca un leu în cușcă prin birou, gesticulând haotic. Nu-i de mirare că Lidia, secretara mea, a rămas înmărmurită în prag, cu ceașca de cafea în mână și cu o privire... ce spune multe. Pasămite crede că am luat-o razna... cam devreme totuși, pentru asta. O expediez rapid, închid ușa și mă decid să o sun pe Maria. Aș vrea s-o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o comună riverană unui braț al Dunării de jos, inspectorul finaciar Ioan M. pătrunsese În incinta primăriei, fără să găsească pe nimeni altcineva decât pe secretară. După ce aceasta dăduse raportul, că toți erau plecați la masă, aplecându-se cu o ceașcă de cafea către domnul inspector, Începuse cu un aer conspirativ: Știți domnule inspector, aici În comună este o țesătoare, una care lucrează clandestin, cuverturi alese cu vergeaua și le vinde. Știu și unde stă, dacă vreți vă dau pe cineva
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
așa cum se pricepea el, că-l ajutase să-și poată crește copiii. Așa au intrat ei În rândul familiilor ce munceau la fermă, câștigându-și cinstit traiul de zi cu zi. Crăciunul i-a găsit pe toți adunați la o ceașcă de țuică fiartă, sau vin fiert, la pomana porcului, făcută de fermier, În fiecare an cu toti cei care contribuiau la prosperitatea fermei sale. În afară de carne mai primeau și câte o primă În bani și cadouri pentru copiii muncitorilor. Fermierul
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
poltergeist O bântuire mică, spontană, tot apare. Am schimbat yala de frică, nu era în intenția mea, dar cineva ascunde lucrurile de ochiul meu, de ceilalți ochi; febril se încearcă, să le găsească, să putem pleca. Cineva a luat o ceașcă de cafea, a așezat-o cu fața la pământ în sens invers -. La întoarcere, am găsit cheile acolo unde le căutasem. Suntem toți frustrați, încât simțim nevoia unui suport, să aparțină unei lumi verosimile. Priveam de sus, de la fereastră, la copacul bântuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
o lume de mărgăritar? Vitrinele Lilienei Au dispărut din casele de rând, au rămas expuse în galerii ca niște căpitani lăsați la vatră. În aerul lor de piatră, în această clipă, văd un înger sub aripă purtând pahare de Nancy, cești brodate în aur și culori ca o bucurie descopăr un obraz tânăr și veșnic nevinovat de timpul care demult a plecat. Stăruie în respirația mea, gesturile își fac loc în timpane rămân în timp, ca sfintele icoane. În casele mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
timp, ca sfintele icoane. În casele mici și meschine și-n marile saloane, iată! nu mă mai miră că la plecare versurile cad triste din liră. Și galeria este de vânzare în lumea prezentă de bacara, lipsită de soare, în ceașca de cafea vor seca amintirile. Icoane vechi De ziua ta, desigur, Sfântul Gheorghe și-a arătat sabia și crucea, acesta a fost portretul tău întotdeauna, deși noi îți spuneam Getuța domolind firea ta de luptător aprig ce se înmlădia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
alții m-au uitat; ce să mai caut fără rost în viața mea, ca o lucrare de examen, ce a răspuns punctajului desuet. Privesc înainte, aseară am pierdut un dinte, fără să mai pot schimba glasul subțire și fluierat, în ceașca de cafea, așezată lângă celelalte, dar nimeni n-a mai venit. Eu mi-am băut elixirul era tare și parfumat, o simt și cele din pământ, dacă mai sunt. Cine știe, poate au simțit că le-am așteptat chiar dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cu puncte, poveștile mărunte, parcă nici n-ar fi fost, nimeni nu le mai știe; mai are rost să afle cum erau bunicile îmbrăcate? Spunea inginerul Calciu de lângă mine. Despre talcioc, târgul cu piese rare am aflat din Scrinul negru: ceștile de mătase paharele de velur, oglinzi venețiene și cărți uitate, îmbrăcate din piele aleasă, nu mai erau la ele acasă. Un scrin negru ciudat, o amforă veche, cine mai se-adapă cu o astfel de apă? Stau în iatac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cu leușteanul... și izbucnește într-un răs metalic, nefiresc și pentru profesori, care-i cunoșteau performanțele. Aurora: Bravo Robo, o să te trimitem la un curs de artă culinară, ca s-o ajuți pe Ela. Ela: Doamnă, îmi dau demisia! Adună ceștile și iese precipitată, urmată de către Robo. Profesorul: Aurora, ce zici de Robo? Aurora: Mă găndesc uneori dacă am făcut bine că i-am implantat lui Robo atăta inteligență artificială. Profesorul: Aurora eu te cunosc foarte bine, te preocupă ceva anume
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
pe mări. Dominique în impas financiar. Alioșa/Ale xandre pe bicicletă. Cadrul 6 Eu. Eu, care nu mă mai întâmplu. Press Esc E atipic pentru ea. Puțin greoi. Extravagant. Deloc funky. — Ce piatră e asta? — Turmalină. Vocea care toarce, dincolo de ceașca de cafea. Știi că azi facem trei luni de când suntem împreună? — Suntem împreună? Zâmbește, dar tot mă deranjează. Ironiile ei, aerul ăsta de totală detașare, de non apartenență. Felul ei de a fi. Impon derabil. Refuzul de a gravita în jurul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și David e tot al ei... — Nu, David e al amândurora. Și e adevărat că e un preț mare... — Ce vrei să spui? Aproape că-i trântisem ceainicul de pe masă. Lea a aștep tat până când s-a potolit învolburarea din ceașcă, a strâns cu grijă firmiturile de brioșă de pe fața de masă și mi-a răspuns fără să-și ia ochii de pe porțelanul chinezesc. — Tu ești altfel, Alex. Ca ea și ca mine. David e în siguranță cu Tudor. Ei doi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
al IX-lea. Mi-e dor de tine. E tot ce trebuie să știi. Sau poate că e tocmai invers. E tot ce trebuie să uiți. Oricum, am să fiu pe aici, pe undeva. Am să conspir cu aerul, cu ceașca ta de cafea, cu oglinda retrovizoare. Ca-n filmele proaste. O să ți se pară, de multe ori, că mă vezi. Că mă auzi. Că-ți aduci aminte. Că tocmai am trecut pe lângă tine și că te-am atins, din întâmplare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu-l ia somnul înainte de a reuși să-i găsească o rezolvare. Își bău cafeaua sprijinit în coate pe masa din bucătărie, poziție în care îl fură și somnul imediat ce sorbi ultima înghițitură țceva mai înecăcioasă, din cauza zațului de pe fundul ceștii). — Magneziu. — Magneziu? — Da. Magneziu. — Ăla al lui Mendeleev? — Ăla. — Ce-i cu el? — Cu Mendeleev? Nu, cu magneziul. — A, cu magneziul! Trebuie să iei magneziu. — Domn’ doctor, da’ de ce trebuie să iau eu magneziu? — Că n-ai. — De unde știți dumneavoastră
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
trecut în lumea drepților. Că multe mi-ați mai dat să pătimesc, zău așa... De parcă am fi fost dușmani. Dar, iaca, eu de-acolo v-am iertat. Dar unde vă ridicați? Mai stați... Să vă mai torn niște ceai în ceașcă? Acum parcă e mai bine, așa-i? V-ați cam înroșit la față, Nicolaevici Tolstoi... Vă simțiți cumva rău? Să v-aduc ceva? Lev Nicolaevici Tolstoi, simțind din nou că i se zbârlește părul de pe picioare, se ridicase și încercase
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
spionează cum leagănă și leagănă barometrul ca pe un copil și insistă să se culce cu el, cu guingo. Of! Instinctul! Instinctul! Cuvânt pe care l-a inventat ignoranța noastră. * Ajunge Carrascal în prezența lui don Fulgencio, când acesta, cu ceașca de ciocolată, rece deja, meditează la un aforism. Nimic nu ajung să rezolv! exclamă repede filosoful, rupând liniștea cu care l-a primit pe fidelul don Avito aforismul există, nu încape nicio îndoială, aforismul există, dar în ce sens? Putem
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fii la modă prin produsele sau serviciile pe care le oferi; * poți să fii singurul care realizează un anumit produs sau serviciu; * ești capabil să ai tradiție și rețete sau secrete care să te ajute. Ești diferit dacă oferi o ceașcă de cafea gratis, ești diferit dacă începi să faci reduceri de preț înaintea tuturor, ești diferit dacă inventezi un serviciu nou (poze pe torturi), ești diferit dacă îți suni clientul să-l întrebi dacă e mulțumit. Dar vom vedea mai
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
s-ar putea să nu observe sau, din politețe, să se prefacă. Dar ziariștii vor vedea. Vor vedea! MINISTRUL: Și ce-i cu asta? Orice moarte este suspectă. JENI: Or să facă o anchetă. S-ar putea chiar să fure ceașca și să facă analiza cafelei pe cont propriu. MINISTRUL: A cafelei? Crezi că e ceva suspect în cafea? JENI: Cred că în cafea a fost otravă de șobolani. MINISTRUL: Mă rog, tot ce se poate. În cafeaua din ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-mi beau cafeaua. JENI: Vai! Eu sînt de vină. Am uitat să vă comand și dumneavoastră o cafea. MINISTRUL: E chiar mai bine. Că poate încurcai cafelele și atunci incidentul chiar că devenea întîmplare. JENI: Oricum, să nu beți din ceașca ei. Cine știe ce boli a avut. MINISTRUL: N-avea grijă. Fardeaz-o. Realitatea e crudă. Dar fardată, se coace. JENI: Ah! Ajutor! MINISTRUL: Ce-i dragă? JENI: A mișcat. MINISTRUL: Morții nu mișcă. Sînt calmi și riguroși. JENI: Dacă vă spun... MINISTRUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
doi o ridică pe Emma, muzica tace și toți înțepenesc precum în finalul unui număr de revistă.) Întuneric IV (Același salon din primele trei părți, numai că mobila și decorațiunile sînt de sfîrșit de secol XX. Charles Bovary, cu o ceașcă de ceai în mînă, se uită la televizor, Soneria.) CHARLES: Intră! E deschis. EMMA (Intrînd, aruncînd geanta pe jos): Of! Nu mai suport! Orașul ăsta o să mă-nnebunească! CHARLES: Zău? EMMA: Ce-ți pasă! Să lucrez și eu la cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
teatru. EMMA: Cum? BĂRBATUL: Ca-n viață! Nu uita că nu tu ești doamna Bovary! Ei sînt! Ei! Ceilalți... Ocnașii, prinții, vecinii bolnavi de dinți și spectatorii ăia de colo, care or să ne foarfece peste un ceas în fața unei cești de ceai! EMMA (ia spada): Ce ciudățenii spui... Și-mi dai și spada asta... BĂRBATUL: E bine să fii înarmată. Cînd ceilalți toți sînt, ai nevoie și tu de ceva tăios... EMMA: Mda... Să fii înarmat și lumea agitată s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
la mare cu cine vrei, nu cu mine. Eu nu sunt curva ta de vacanță. Pe cine ai mai nenorocit? — Dar nu am nenorocit pe nimeni, draga mea. Să scrii niște note despre cineva nu Înseamnă că Îl neno ro cești. De fapt, Îl protejezi de el Însuși. — Frumos spus, Într-adevăr. Și de ce ar avea nevoie cineva să fie protejat de el Însuși În felul ăsta? De ce trebuie să Îl protejezi tu de el Însuși? Cine te crezi? — Pentru că oamenii
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și o cutie de ness și m-a invitat să beau cu ea o cafea și la cafea am voie să fumez. Avea birou singură. Zis și făcut. A frecat nessul, eu am scos țigară și când mi-a dat ceașcă a spus că părinții mei nu au fost ce am spus, au fost altceva, căci am primit o educație îngrijita, neuzuală pe acolo. De altfel, și ea terminase facultatea la zi și lucrase că șefa de serviciu la Antibiotice. Va
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]