9,618 matches
-
spune "celui ce nu are tată nu i se albește decît părul pubian și acela, doar în preajma morții." a dispărut elementul castrator; porcul ce plînge și horcăie, cu șria spinării tăiată în două de sus pînă jos, a dispărut în ceață. îmi amintesc că nu mai am tată cu fața scăldată într-o lumină rece, și, din nou, iese din umbră, cu părul șiroind de apă, copilul acela lung, ce urlă se îndepărtează cu limba scoasă. *** Iubitule, nu mai fii gras
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
ocolindu- le. Să fie și acesta un semn de la morții cei buni? Arborii pleacă în cer cu grădină cu tot. Pe un covor de verdeață plutesc zâmbitori mirele și mireasa într-o caleașcă plină de veseli nuntași ce dispare în ceață. Gloria zilei O, Maică Sfântă a leilor aș fi scos un urlet de sălbatic din gâtlejul îndesat cu reclame publicitare Doamnelor domnilor seara era năpădită de bubele stelelor să mori acum e un lux o afacere la sărăcia mea de
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
Și deodată Doamne lucrurile au început să îmbătrânească iar mâinile ce purtaseră săbii ce-au ucis animale și au sufocat oameni mâini ce făcuseră pe puntea corăbiilor gestul crucii acum nu-și mai recunoșteau nici ele stăpânii doar pustiul și ceața cea mai adâncă ne răspundeau cu vocea copoilor pe care i-am mângâiat cândva la vânătorile atât de sângeroase atât de inutile Un fag singuratic ne-am părăsit părinții la marginea unui câmp plin de flori lângă o livadă cu
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
nu". (m.i.) * "și unde se poate găsi această ființă, aivlis, dacă nu aici, atunci doar acolo, alunecând pe ape ale uitării": îți ridici mâinile și întunericul se așază pe ele ca un praf gros și gestul ăsta e depărtarea, ceața ieșindu-i de sub unghii, ceața continuându-i părul, umerii strângându-se sub această amintire crudă și deschizi ușa și în spatele ușii nu e altă ușă, e multă zăpadă și cazi în genunchi și genunchii se afundă și vrei să-i
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
se poate găsi această ființă, aivlis, dacă nu aici, atunci doar acolo, alunecând pe ape ale uitării": îți ridici mâinile și întunericul se așază pe ele ca un praf gros și gestul ăsta e depărtarea, ceața ieșindu-i de sub unghii, ceața continuându-i părul, umerii strângându-se sub această amintire crudă și deschizi ușa și în spatele ușii nu e altă ușă, e multă zăpadă și cazi în genunchi și genunchii se afundă și vrei să-i desenezi chipl pe zăpadă și
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
și vânătă. te-ai putea întoarce. camera te primește cu neplăcere. carnea mâinilor tale se întoarce scârbită în carnea ta. și ea este tot aici, întoarsă cu fața spre zid, eu nevăzând decât o umbră încremenită și asta înseamnă că ceața din părul ei este chiar mâna, la fel de fără viață, la fel de albă, răsfirându-i părul pe umeri, ea privind - pe fereastră - o față lipită de geam, care este tot ea. și cea de afară, cu obrazul lipit de geam, cu noaptea
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
ce noapte grea pentru o mamă uitată în stație printre mucuri și bilete perforate la prima vedere spuneam așa-i cînd vine pisica la a doua pamblica se întîlnea cu foarfeca și se căsca larg intrarea albionului cu havuzuri de ceață și porumbei călători înghițea orice înțelegere pentru pana de curent înainte de lăsarea cortinei începeau marile bătălii ei se tund toți acum pînă și țone e bine că nu mai curăț orezul cîteodată noaptea doarme unul în patul meu "lasă-mă
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
care, nu peste multă vreme nimicul avea să-l boteze gîndul de a-l ocoli mi-a trecut prin cap dar strada curgea mai repede ca el, dimineața aluneca nesigură pe lîngă ziduri cu fața înfășurată în gulerul înalt de ceață într-un fel era și de înțeles, noaptea coboară repede ca basca lăsată peste ochii celui care, la cîteva ore istovitoare după o zi de muncă se așterne în pragul casei și nimic vătămător nu mai poate intra înăuntru mergeam
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
plimbîndu-te pe strada care nu oprește nicăieri vei fi văzut mergînd mai departe, atît de scurtă și fără ieșire este memoria fiecărui locuitor al său afară se dăduseră bătălii și umbrele tot nu fuseseră recîștigate eram înconjurat de palisade de ceață, de smîrcuri și ape mai înșelătoare decît cerul prins în luciul lor se dezghețaseră cîteva amintiri în vecinătatea cărora crescusem și eram obișnuit să mă împotmolesc, aș fi vrut să le îngheț, am încercat să spun ceva dar cuvintele erau
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
fie Și să ne găzduiască în visul ei afund Viața și moartea în care ești, în care sunt, Rămân doar povești în care sunt, în care ești. O catedrală de lână Fantome cu crengi, Trunchiuri cu aripi, Aripi cu frunze, Ceața amestecă totul în aliaje confuze Zbătându-se să se desprindă Și să poruncească în zbor, Arborii își pierd penele, Fluturii vâslesc prin țărână aburindă Și se înrădăcinează ușor. Nu mai există regnuri, Nici stări de agregare, Nici orizont între mare
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
careva dintre ei va simți, poate, adiindu-i în sângele orb, un fel de boare, un fel de umbră, va cădea, poate, măcar o clipă și fără nici un motiv pe gânduri, aducându-și aminte de ceva fără nici un chip, o ceață de muzici mocnite printre globule și apa limfei. Ca de-un centru risipit în pulberi de lumină, abia mai pâlpâind, și-ntr-un târziu, de-atâta luminoasă osteneală uitând încet, uitându-se în toate, în aur tot și pentru totdeauna
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
genial înlăcrimează-l și pământul ia-l să-ngropi în el poemul tău orbit. O, tată, mândru tată Nu n-am fugit. Săgețile din carne adastă cimitirul înflorit cât terapia ta în vene-mi cântă albastrul sânge meta/amorit. Ogarii ceții urlă. Podul pragul devin un prund de râu și la un semn recifele din suflet scot ghețarii scenariul ludic: scrânciobul de lemn în care așteptam prezicătorii cu bărbile ca un apus păgân să-mpace "căpățâna" cu golgotha în tencuiala sfântă
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
fața rupturile de vânt către sichem aprinsele gâtlejuri sună orzul când jocul mă respinge. Nu mă chemi? la sunetul vertebrelor lovite jav țav lețav jav cav lehav zeher să le-nsoțesc cu mila dobândită la căutarea mierii în ether. Lacrimă, 3 Ceață plumb tăcere terțiară cerul ochiului mi l-au închis și imaginea verginei mis ecbatana ocna calcă iară. Pleoapele/ tavernă și tenebră/ țin distanța morții pe radar putrezit își plânge solidar palid iris pietrele în febră. Plăgile se-nchipuie meninge pagini
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
Dar eu știu de mult povestea cu hainele împăratului. Final Pe mal, bate un pian de inimi, secondat de ochii ce apasă clapele. Amurgul violet stilizează natura, un pictor bâjbâie culorile, până când penelul lui prinde să cânte contururi. Iată o ceață, o minune care ne acoperă pe toți. Pisica Metafora este o pisică, pe care, uneori, trebuie să o silești să-și retragă ghearele în pernițe. Vers Atunci când lebăda-și plutește maiestuoasa tăcere... Vers Vă dăruiesc armonica de iluzii, o puteți
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
ilizibilă pentru cei ce nu se silesc să mă ajungă din urmă Rotații Când nopțile somnul mi-l fură pe o petală a ferestrei deslușesc același desen cu frică îi adaug umbra mea clătinată și el crește mereu precum norii ceața și valul imaginea vieții o surpă clipa secretă o rece sudoare și orice devine posibil - pereții-mi cerșesc îndurare și-apoi își iau zborul spre marea din cer îngerul din mare Ce greu te-am găsit regăsindu-mă valul acum
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
mai tîrziu o scuipam deasupra Suișului Adumim,umplînd valea cu păduri de portocali tu ai iubit neprihănirea, Rabbi, și ai urît nelegiuirea, tu ai dus pușca la ochi și ai ochit bine, lupul acela avea o carne cu gust de ceață și ne-am înfruptat amîndoi din discursuri și imagini și m-ai lăsat să mă satur de semn, dar apoi ai arătat cu degetul în direcția mea, explicînd pietonilor surprinși de noul val la intersecție că un astfel de om
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
Constantin Abăluță Acum o sută de ani am ajuns în insula rodos împreună cu fernando pessoa în ceața zorilor ne-am spălat buzele spuzite cu litere latine și goi am înfruntat vîntul care păzea cetatea n-am fost răniți niciunul dar oboseala noastră a născut un somnambul ce umbla noaptea pe creneluri au fost zile care nu se
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
lucitori începuse și noi recitam domol versuri ca niște liturghii negre fernando se oprea adesea în piațeta cu trei hipocampi și-și încorda auzul pînă surprindea tropotul trăsurilor pe caldarîmul lisabonei apoi ziua-ntreagă prin birturi eram veseli și-n ceața paharului cu uzo ghiceam pe rînd părelnicia viitoare iar somnambulul adormit de soarele puternic se tîra imperceptibil pe creneluri împrejuru-ne puzderie de zile puzderie de pereți ne trăiau viața cu atîta nonșalanță încît ne simțeam impostorii spațiului și-ai timpului
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
lampa, coboară în peșteri, omoară o sută de urși, desenează zimbri și pui de bizoni. Nu ajunge! Și mai trec o mie de ani și încă o mie până ce o descoperă pe ea stând pe talpa lumii, împletind ciorapi din ceața amurgului. Părul îi cade pe umeri, degetele sunt amorțite de apropierea fulgerului. O să plouă. Se va adăposti sub streașina unui cireș de pe care tocmai s-a ridicat un înger. Apoi va picta toată pajiștea cu flori: Grădina va avea, în
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
ori în aceeași zi “e prea puțin, să-i desfacem contractul” astfel i-am auzit șoptind într-o dimineață o dimineață din acelea în care ieșind te simți ca și cum un ftizic și-ar împrăștia respirația umedă drept pe fața ta ceața începuse să bată spre roșu alt răsărit criminal altă noapte pierdută trecătorii erau rari și se opreau fără să știe de ce “nimic nu mai merge” mi-am spus cu gîndul să reintru în casă frigul însă mi-o luase înainte
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
alte făpturi Veșnic măiestre. Vâltoare în care se curăță Postav Ca și păstrăvii De lenea lui iulie. Același greiere Desenat de o mie de ori; Un gest de adorație A liniei, Detalii aproape perfecte, Înclinarea frunzei Nimbul lunii Într-o ceață de sidef, Istoria în care Ard cele o mie de pagini Într-o noapte plină De greieri, sulfine-nflorite Și de așteptare. Încântarea sufletului Adus încet pe buze Precum o sălbăticiune În fața unui preaplin: Lumina, O pradă, Perechea stârnind cercuri
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
far în deșert apoi bate miezul nopții și oasele scârțâie în gipsul fosforescent într-o moară părăsită sari să astupi găurile de șarpe cu tifoane și bandaje dar tot se mai aud vaiete prin țevile caloriferelor părăsite înghețate în creier ceață de cadavre după o bătălie uscată bolnavii stau îngrămădiți încearcă să golească deșertul de vid să-l transforme într-o pâlnie ocultă tu îmi arăți coapsele pline de pecingine eu îți arăt inima care ți se va transplanta mâine tu
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
își iese din minți. La temelia acestor povestiri stă uluiala. Cel care povestește este vorbit de întâmplări comune în lumea din care provine. Ceea ce dă întâmplărilor prospețime este aceea că ele iau prin surprindere un narator inocent. Tânărul rătăcit în ceață pe câmp întâlnește un bătrân care poate fi un duh precum cel din basmele auzite seara; duhul vorbește ca un țăran din satul său: amestecul de real și fantastic îl derutează pe flăcău, iar naratorul înțelege și participă la starea
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
de ajuns. Nimeni nu înțelege ce e de ajuns. Ajungem. Tot ce știu este că nu pot în nici un chip să merg methodic dupa Kiril. Mă hinervează, mă! Caterincă: Pe munți zăpada a îngălbenit Pe mări vapoarele au adormit în ceață Din robinete curge numai gheață Cuvintele - un straniu zăngănit. Stau culcat pe burtă. Capul îmi atîrnă peste marginea ascuțită a lumii. Nu bănuiesc, nu știu dacă ghilotina va veni de sus ori de jos. Dar asta nici nu mai contează
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
mea ticăia că o clepsidra nebună, vinoasa că o leoaica orbită de luna. Cu limba îl scormoneam pe faun. Estimp, îmi zvonea prin trup glasul doicăi Baubo care zicea așa: Kore, vei fi fiind o nimfă-n răspăr, răzlețita de ceață fecioarelor, ca un mac alb, bolnav, cu miros de măr. Nu-ți fie frică de faunul avînd copite-nstelate și-o creasta de tigru buimac. Drept care spre subsuorile lui m-am scoborît, să mă-nghesui în ele, să mă preling
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]