338 matches
-
-vă, nu faceți decât să-i aduceți ghinion fiicei voastre! La rugămințile mele repetate, căpetenia eunucilor cade de acord să ne lase să ieșim din casă cât oamenii săi se ocupă de renovări. Mama ne duce în cele mai prestigioase ceainării din Peking, într-un cartier comercial scump, numit Wangfooching. Pentru prima oară, mama cheltuie ca o femeie bogată. Le dă bacșiș chelnerilor, ajutoarelor de la bucătărie, chiar și omului care se ocupă de cuptor. Înșiși proprietarii localului aduc la masa noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în munți de cadavre. Cu gândul la acele ruine și bătălii trecute, se putea înțelege că frumusețea peisajului răsuna de vaietele stafiilor. Mitsuhide stătea ascultând sunetul ploilor de vară timpurie și amintindu-și. Între timp, Mitsuharu se afla într-o ceainărie mică, privind focul din vatră și ascultând sunetul vesel al apei care fierbea într-un ibric de ceai făcut de meșterul turnător, Yojiro. În acel moment, era cufundat complet în arta ceaiului. De pe vremea adolescenței, Mitsuharu și Mitsuhide fuseseră crescuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deranjăm, dar ne întrebam dacă am putea schimba o vorbă cu dumneavoastră. E o chestiune destul de importantă. Dengo nu vorbea pe tonul său obișnuit. Mitsuharu răspunse și el, ca și cum i-ar fi așteptat: Ce ar fi să mergem cu toții la ceainărie? Seniorul Mitsuhide a adormit și tocmai mă gândeam că ar fi mare păcat să irosim focul de sub ceainic. — Dacă ne ducem la ceainărie, nu va trebui să ținem oamenii la distanță. Excelentă idee. — Permiteți-mi să vă conduc. — Mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
obișnuit. Mitsuharu răspunse și el, ca și cum i-ar fi așteptat: Ce ar fi să mergem cu toții la ceainărie? Seniorul Mitsuhide a adormit și tocmai mă gândeam că ar fi mare păcat să irosim focul de sub ceainic. — Dacă ne ducem la ceainărie, nu va trebui să ținem oamenii la distanță. Excelentă idee. — Permiteți-mi să vă conduc. — Mă tem că noi trei suntem provinciali, așa că nu înțelegem prea multe despre ceai și, cu siguranță, nu eram pregătiți să avem parte azi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
așa că nu înțelegem prea multe despre ceai și, cu siguranță, nu eram pregătiți să avem parte azi de o asemenea onoare de la dumneavoastră. — N-o luați așa. Știu câte ceva din ceea ce vă îngrijorează și, fie și numai din acest motiv, ceainăria e locul ideal pentru a sta de vorbă. Se așezară în lumina subțire care intra prin ușile glisante de hârtie translucidă ale micii ceainării. Apa din ibric clocotea de câtva timp, iar acum bolborosea cu un sunet și mai voios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o luați așa. Știu câte ceva din ceea ce vă îngrijorează și, fie și numai din acest motiv, ceainăria e locul ideal pentru a sta de vorbă. Se așezară în lumina subțire care intra prin ușile glisante de hârtie translucidă ale micii ceainării. Apa din ibric clocotea de câtva timp, iar acum bolborosea cu un sunet și mai voios decât înainte. Mitsuharu își arătase, de multe ori, spiritul marțial pe câmpul de luptă, dar aici, în fața vetrei, părea a fi o persoană cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unui om apropiindu-se sau doar căderea frunzelor de toamnă. Zi și noapte, se veghea cu mare grijă pentru a nu fi spionați, chiar și în locuri unde prezența inamicului ar fi fost extrem de improbabilă. Astfel, până și în grădina ceainăriei, stăteau de gardă samurai. Acum, unul dintre străjeri se apropiase de ceainărie și stătea aplecat în fața ușii. După ce-i dădu o scrisoare lui Mitsuharu, se retrase puțin, așteptând nemișcat ca o stâncă. Curând, dinăuntru se auzi glasul lui Mitsuharu: — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
noapte, se veghea cu mare grijă pentru a nu fi spionați, chiar și în locuri unde prezența inamicului ar fi fost extrem de improbabilă. Astfel, până și în grădina ceainăriei, stăteau de gardă samurai. Acum, unul dintre străjeri se apropiase de ceainărie și stătea aplecat în fața ușii. După ce-i dădu o scrisoare lui Mitsuharu, se retrase puțin, așteptând nemișcat ca o stâncă. Curând, dinăuntru se auzi glasul lui Mitsuharu: — E nevoie de un răspuns și îl voi scrie mai târziu. Spune-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îmbrăcă haine curate, Nobunaga se înapoie prin coridorul podit. Ranmaru se apropie și anunță că Sotan și Soshitsu din Hakata îl așteptau în camera ceaiului. — Sunt aici dinainte de a se fi întunecat și amândoi au măturat cărarea de la intrare până la ceainărie și au lustruit cu mâinile lor veranda. Apoi, Domnul Soshitsu a udat poteca și a făcut un aranjament floral, în timp ce Domnul Sotan s-a dus la bucătărie și a dat instrucțiuni pentru mâncărurile pe care urmau să vi le ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
au un soi de plan. Nobutada a fost anunțat? Dar Nagato? Îi voi invita imediat. După ce Ranmaru plecă, Nobunaga se duse la cartierul său general, dar, foarte repede, își schimbă direcția pașilor, spre camera ceaiului. Clădirea nu avea înfățișarea unei ceainării. Fusese concepută ca sală de desen și se amenajase un spațiu mai mic pentru ceremonia ceaiului, prin instalarea unor paravane pliante. Invitații erau Nobunaga, Nobutada, Nagato și fiul acestuia. Lămpile creau în cameră o atmosferă înviorătoare. După ce ceremonia ceaiului luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prea cred că se vor întoarce acasă în noaptea asta. — Nu, doar că eu... Soshitsu părea gata să plece. — Mâine dimineață am o întâlnire. — Atunci, singurul care rămâne e Sotan? — Eu voi lucra de noapte. Îmi rămâne să strâng în ceainărie. — Înțeleg. Nu de dragul meu rămâi. Ai instrumentele acelea scumpe de ceai și trebuie să stai la noapte aici, ca să le păzești. — N-am să vă contrazic, stăpâne. — Vorbești sincer, râse Nobunaga. Întorcând, deodată, capul, privi sulul agățat pe perete. — Mu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-și, exagerat de tare, capul pe pământ. Când îl ridică, văzu un bătrân, care arăta ca un samurai de țară, și doi tineri voinici, încărcând baloții cu bani pe șaua unui cal. Shonyu și Yukisuke beau împreună un ceai în ceainărie. Părând a nu fi decât tatăl și fiul care luau micul dejun împreună, în intimitate, după o lungă despărțire, se adânciseră de fapt, într-o discuție secretă. Voi porni imediat spre Gifu, spuse, în cele din urmă, Yukisuke. Când ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a nu fi decât tatăl și fiul care luau micul dejun împreună, în intimitate, după o lungă despărțire, se adânciseră de fapt, într-o discuție secretă. Voi porni imediat spre Gifu, spuse, în cele din urmă, Yukisuke. Când ieși din ceainărie, Yukisuke le ordonă grăbit vasalilor să-i pregătească imediat calul. Plănuise să se întoarcă, fără întârziere, la castelul său din Gifu, dar acum aceste planuri erau amânate pentru două-trei zile. — Să nu faci vreo greșeală, mâine noapte, îl preveni Shonyu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe urmă surâzând, pe un ton scăzut să n-audă doamna lui care troncăluiește la vase în bucătărie. (Știu tot de la el de problemele pe care i le creau fetele astea, cum trebuise în Iran să le scoată dintr-o ceainărie, dacă nu intervenea, le omorau șiiții ăia.) Până săptămâna viitoare ai unde să stai? -Păi o să trebuiască să mă-ntorc acasă... - Asta-i! oftează Ilie. Și luni de dimineață la opt ești în gară. Din Babadag (începe să gândească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
negre din bumbac. Stă față în față cu mine și bea ceai. Sora lui încearcă să explice semnificația numelui său - Qi, iluminare, și Wei, putere și prestigiu. E o zi frumoasă de toamnă. Stăm afară, sub un arțar mare, la ceainăria de lângă campus. Pământul e acoperit cu un covor de frunze ruginii și galbene. Culorile sunt pure și luminoase. Când adie vântul, cade o ploaie de frunze. Câteva aterizează pe umerii lui Qiwei. El ia una și o admiră. Yu Shan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca un copil care a fost surpins furând. E în pijamale, cu părul ciufulit și rujul întins. Nu deschizi ușa? întreabă Yu Shan. E dezordine înăuntru. Blocând ușa în continuare, Yunhe propune: Putem să ne întâlnim peste o oră la ceainărie? Însă Yu Shan a văzut deja. În spatele ușii e un tânăr, noul iubit al lui Yunhe, Chao. Doamna Mao nu îl mai ține minte pe Chao. Și l-a șters din memorie. Își amintește că se simțea singură fără Yu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înconjoară gâtul cu brațele și buzele ei îi caută gura. El rămâne nemișcat, dar nu se retrage. Sărutul durează secunde în șir. E un bun actor. Într-un târziu, ea îi dă drumul. Stau așezați față în față într-o ceainărie. El îi face complimente despre cât de bine arată. Locul cel mai înalt este cel mai rece, răspunde ea, citând dintr-un poem antic. Chipul lui pălește, dar merge mai departe cu reprezentația. Ea se convinge pe ea însăși că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fete. I-am răspuns calm la întrebări și apoi m-am culcat. A doua zi dimineața a vrut să luăm micul dejun împreună și iar m-a sâcâit cu tot felul de întrebări, după ce că ouăle, pâinea prăjită și cafeaua de la ceainăria în care am intrat n-aveau nici un gust. M-a întrebat cu ce se ocupa tatăl meu, dacă am avut note bune la liceu, în ce lună m-am născut, dacă am mâncat vreodată broaște etc. Mă durea capul pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un loc mizerabil. Nu știu de ce venim aici. Cafeaua e proastă, lumina e proastă, toată hardughia colcăie de poponari, gălbejiți și jidani. Haideți să schimbăm stilul și să mergem în altă parte“. Iar altul răspundea: „Nu mai e alt loc. Ceainăria Galloway’s e prea burgheză, plină de oameni de afaceri, suporturi de umbrele și capete de cerbi. Shangri-la are un tonomat care te asurzește și, oricum, e plină de golani. Lui Amstrong i-au tăiat fața acolo. Nu, chiar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am plasat munca și iubirea în aceeași categorie, dar ambele sînt căi de a-i stăpîni pe alții. Lanark medită la vorbele lui. Totul părea logic. — Ce gen de muncă aș putea face eu? întrebă el brusc. — Ai fost la ceainăria Galloway’s? — Da. — Ai vorbit cu cineva de acolo? — Nu. — Atunci nu poți fi om de afaceri. Mi-e teamă că trebuie să te apuci de artă. Arta este singura activitate deschisă celor care nu se înțeleg cu ceilalți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se hotărî că avea nevoie mai curînd de ceva de băut. Mai traversă cîteva străzi, pînă văzu lumina roșie a unui neon strălucind deasupra trotuarului. Deschise ușa cu clopoțel a unei mici tutungerii, traversă spre o scară și coborî în ceainăria Galloway’s. Localul avea un tavan jos și era mai mare decît prăvălia de sus. Erau multe nișe, unele care comunicau între ele, fiecare cu o canapea, o masă și scaune, și pe perete un cap de cerb fixat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tuburi pulsînde, la săculețele glandelor pline cu fluide călduțe, la straturile de țesuturi granulare și fibroase din interiorul capului. Ceea ce simțeai ca gust, mîngîiere, vis și gînd putea fi vizualizat ca o masă inteligent articulată de gunoi. Ieși repede din ceainărie încercînd să vadă numai dușumeaua pe care mergea. Acasă rămase în bucătărie după cină, punînd farfurii prin dulapuri uneori, dar stînd mai cu seamă nemișcat, cu gura deschisă și înspăimîntat. Domnul Thaw intră în încăpere și zise nerăbdător: — Nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ar fi trebuit să-l iau eu, dar mama m-a pus să jur că nu intru în dormitorul ei. îmbracă-te în el. E bun pe post de robă. — Dar n-o să-și dea seama? — Nu, nu. Are o ceainărie în Largs, și vizitele ei acasă sînt neregulate, asta puțin spus. Drummond luă un baston cu măciulie și porniră spre bal. Afară felinarele erau aprinse, iar tramvaiele zăngăneau și sclipeau. în oraș părea că se derulează o piesă criptică. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
soră-mi, nu, nu mai suport! — Scuză-mă, Duncan, zise Drummond posac. O luă pe maică-sa și se luptă s-o scoată din cameră. Thaw plecă. Era o dimineață însorită și orașul puțea a parfum ieftin. Bîntui fantomatic prin preajma ceainăriei Brown, apoi stătu o oră sau două în atmosfera caldă, cu clinchet de lingurițe în cești. îl durea capul. O fată mărunțică se așeză lîngă el și-i zise: — Salut, Duncan, ești bine îmbrăcat azi. Puțin șifonat, totuși elegant. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
palmierii din Bam făceau astfel de poame care, în amiaza deșertului, păreau ciucuri de ambră, găteli pentru vânt. Era la amiază și în Yazd s-ar fi stat în răcoarea întunecată de după storuri. Mamă-sa și femeile ajunseseră sub arcadele ceainăriei „Ghahve Sonnati“, iar acolo Omar găsi locul cel mai parfumat de pe lume: era un salon pictat, fostă baie a guvernatorului, în care atunci, pahare și cești zornăiau cu un clinchet de fructe cu coajă, care se loveau între ele. Maică
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]