477 matches
-
Ești sigur? Oricum, n-are importanță. întoarce-te cînd poți, și o să bem în sănătatea lor. Cred că mai avem niște lichior prin cămară. Se părea că dormitorul se umpluse de femei. Rima alăpta copilul, Frankie turna apă dintr-un ceainic într-un lighean, sora puse mîna pe farfurii și zise: — Minunat. Acum poți să pleci. — Dar... — Abia putem încăpea noi aici, nu-i loc pentru tine. își urmări o clipă fiul plin de invidie, apoi o porni încet, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pumnu-n gură, nu-i așa? Nu-i așa? Macfee schimbă mîna să-l ia pe Lanark de nas și să-i acopere gura. Lanark își dădu seama că urmărește o răsfrîngere feței lui și a mîinii lui Macfee într-un ceainic strălucitor de pe raft, aflat la o distanță de cîțiva centimetri. Reflecția sclipi și se întunecă, iar el presupuse că atunci cînd va deveni neagră, își va pierde conștiința. Nu simți nici o durere, așa că nu se îngrijoră. Apoi auzi pocnete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene. Își termină micul dejun, dar era în continuare singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene. Își termină micul dejun, dar era în continuare singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
soția lui. Nu era de mirare că Reilly devenise o asemenea epavă. Apoi ușa se închise în urma lor și domnul Levy simți brusc că i se face greață. În dormitor era un miros de ceai stătut care îi amintea de ceainicul pe care Leon Levy îl avea mereu lângă cotul său, un ceainic de porțelan, puțin crăpat, în fundul căruia era întotdeauna o rămășiță de frunze fierte. Se duse la fereastră și trase jaluzelele, dar când se uită afară ochii lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Apoi ușa se închise în urma lor și domnul Levy simți brusc că i se face greață. În dormitor era un miros de ceai stătut care îi amintea de ceainicul pe care Leon Levy îl avea mereu lângă cotul său, un ceainic de porțelan, puțin crăpat, în fundul căruia era întotdeauna o rămășiță de frunze fierte. Se duse la fereastră și trase jaluzelele, dar când se uită afară ochii lui îi întâlniră pe cei ai domnișoarei Annie care se uita spre el prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acela nu acceptase să-i plătesc. Ar fi cel mai elementar lucru să-i scriu o scrisoare În care să-l Înștiințez că mă simt bine, nădăjduind că scriindu-i mă voi simți Încă și mai bine. Am pregătit un ceainic cu Lapsang Souchong și am instalat pe terasă o măsuță de joc cu picioare rabatabile, care se afla În salon. Mi-am scos din valiză o mapă cu hîrtie pentru scrisori și mi-am dat jos hainele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
târziu, luau prânzul la un restaurant chinezesc de pe Montague Street, la câteva blocuri distanță de clădirea de cărămidă unde locuia Desert Rose. Biata de ea era atât de bolnavă, Încât nu se putea atinge de mâncare. Bău, În schimb, un ceainic Întreg de ceai verde fierbinte și culoarea Îi reveni În obrajii supți. Începu să-i povestească lui Kitty saga arestării ei. În ziua de Sf. Valentin, după-amiază, Îi spuse Desert Rose, se uita la Ultimul tangou la Paris, mâncând Înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bagă unele în celelalte când e posibil și recomandabil, va fi destul să vedem derizoria scenă care se arată ochilor noștri pentru a spune că aici nu s-a spart nici o farfurie, nici o ceașcă nu și-a pierdut toarta, nici un ceainic n-a rămas fără gât. Vasele îngrămădite acoperă în rânduri regulate colțul ales, înconjoară trunchiurile copacilor, se insinuează în vegetația joasă, ca și cum în vreo carte a celor mari ar scrie că doar așa trebuie să stea ordonate până la sfârșitul timpurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
era niciodată acasă la ora asta. Totuși sfânta patroană a cauzelor pierdute era, cu siguranță, pe recepție 24 de ore din 24, pentru că, nu numai că vecinul era acasă, dar își și aminti că ținea cheia ei de rezervă în ceainicul în formă de pisică. De cum intră, se băgă direct sub plapumă și, cu un fel de masochism, încercă să rememoreze cuvintele pe care le folosise Laurence în scrisoarea de adio. Dar nu-i venea în minte nici unul. În schimb, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de perete, cu picioarele întinse. Avea pantaloni pe el, dar în loc de cămașă purta un pulover de damă roșu, zdrențăros. — Atunci noi plecăm acasă, spuse femeia. Bătrânul nu i-a răspuns. Și-a turnat în ceașcă un lichid negru dintr-un ceainic din lut și l-a sorbit zgomotos. După ce-au plecat femeile, a continuat să tacă, bându-și ceaiul, cu privirile ațintite asupra lui Gaston, studiindu-l atent. Într-un târziu spuse: — Nu ești american, nu? De unde ești?... Adică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-mă. Nu te văd cu lunile, apoi Îmi apari la ușă și mă insulți. — Singurul motiv este că te iubesc, zice. Mă răsucesc ca să mă uit la ea, dar e așeazată la masă și răsfoiește o revistă. Șocată, rămîn cu ceainicul În mînă. În afară de rude și de Dan, nimeni nu mi-a spus niciodată că mă iubește. Nici chiar rudele nu mi-au spus-o cu adevărat. Mama Îmi Închipui că mă iubea cît de mult putea, iar tata adusese vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe prag. - De ce a venit? - Să afle cum te simți. Marie apucă mîinile care tremurau atît de tare și-și aținti privirea În ochii mamei ei. - Dar nu asta te-a speriat așa de mult... Jeanne aruncă o privire spre ceainicul care susura ușor, dar fiica ei nu-i dădu drumul. Ceaiul mai putea să aștepte, adevărul nu. O dată mai mult, Jeanne se fofilă: - Singurul adevăr e că n-aș fi suportat să te pierd. - Și totuși asta se va Întîmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
luni, eu eram Însărcinată cu tine - o sarcină dificilă... Am luat primul bac Împreună cu frații tăi, i-am lăsat În grija mătușii Soizic, m-am dus la spital și am rămas acolo pînă ce te-ai născut tu, În septembrie. Ceainicul Începu să șuiere fără ca nici una, nici cealaltă să se gîndească să-l stingă. - N-ai cîștigat niciodată la Loto, nu-i așa? Banii ăștia au venit din prada de la naufragiu. - Că mă crezi sau nu, fata mea, n-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tăi n-ar fi amenințat că pleacă, din lipsă de lucru aici. Îl vedeau pe Yves cum profită de pe urma laboratoarelor pe care tatăl lui le plătise cu lingouri de aur, atunci... Făcu un gest evaziv și se duse să oprească ceainicul care scuipa jeturi de aburi. Marie completă fraza rămasă În suspensie. - Atunci te-ai dus la bătrînul Pérec și i-ai cerut partea ta, conchise ea, nu fără dispreț. Jeanne primi lovitura. - Nu sînt mîndră de ce am făcut, Marie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a căror cerneală e încă albastră. 41. Să plec în concediu ? 42. Să dau o petrecere ? 43. LĂPTAR ?? Mă holbez la listă cu ușoară frustrare. Cum e posibil să nu fi făcut nimic de pe listă ? Arunc stiloul supărată și aprind ceainicul electric, rezistând tentației de a face lista bucățele. Apa din ceainic fierbe și îmi fac o cană de ceai ciudat de plante pe care l-am primit la un moment dat de la un client. Iau un măr din fructieră, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
42. Să dau o petrecere ? 43. LĂPTAR ?? Mă holbez la listă cu ușoară frustrare. Cum e posibil să nu fi făcut nimic de pe listă ? Arunc stiloul supărată și aprind ceainicul electric, rezistând tentației de a face lista bucățele. Apa din ceainic fierbe și îmi fac o cană de ceai ciudat de plante pe care l-am primit la un moment dat de la un client. Iau un măr din fructieră, doar ca să descopăr că e zborșit tot. Cuprinsă de scârbă, arunc toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Vocea îmi tremură ușor. Mersi. — Arăți îngrozitor ! Dumnezeule ! Mai ia niște pastile ! — Ei... — Haide ! Am să iau și eu, de ce nu ? adaugă veselă. Hai, stai jos, acum am să-ți fac eu ție un ceai. Trântește sacoșele jos și aprinde ceainicul, după care începe să scotocească după analgezicele verzi. — Au fost bune, nu ? — Îhm, parcă totuși aș vrea doar o aspirină, spun repede. Dacă nu vă supărați. — Ești sigură ? Îmi pune niște apă de la robinet și-mi dă câteva aspirine. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
făcut o ceașcă de ceai. Poate că azi se așteaptă să-i fac eu ei o ceașcă de ceai ! Poate că mă așteaptă sus, bătând nervoși darabana cu degetele, zicând „Unde naiba e nenorocitul ăla de ceai ?” Aprind iute la ceainic și îl umplu. Pun ceaiul pe o tavă, alături de cești și farfurioare și, după câteva clipe de reflecție, adaug și niște biscuiți. După care pornesc pe scări, mă aventurez pe coridorul tăcut și spre dormitorul lui Trish și al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tava e prea grea ca s-o țin cu o singură mână și în clipa în care tava se apleacă ușor într-o parte se aude un clinchet alarmant. O prind îngrozită exact în momentul în care începe să alunece ceainicul. Transpirată toată, las tava pe jos, ridic o mână și bat foarte ușor, după care ridic iar tava. Nu primesc nici un răspuns. Ce să fac acum ? Bat din nou, șovăind. — Eddie ! Termină ! Glasul ascuțit al lui Trish se strecoară abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scotocesc până când dau peste un capot. Mi-l trag pe mine și mă duc la bucătărie. Am uitat cât de goală, rece și spartană este. Evident, în frigider nu e absolut nimic. Însă găsesc un plic de mușețel și umplu ceainicul, apoi mă cocoț pe un scaun de bar și mă uit la peretele de cărămidă din fața mea. E deja nouă și un sfert. Ketterman e probabil deja la birou. Probabil că ia deja măsurile pe care are de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la el mai mult de o oră. Nu mi-a zis ce crede sau ce are de gând să facă. Nu mi-a zis nici dacă mă crede sau nu. Dar ceva îmi spune că m-a crezut. Exact când ceainicul dă în fiert, sună cineva la ușă. Ezit - apoi îmi strâng mai bine capotul în jurul meu și ies pe hol. Mă uit prin vizor și o văd pe doamna Farley privindu-mă, cu brațele pline de pachete. Evident. Cine altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și șapte de ani”, citește Trish mândră. „Am discutat adesea filozofie și etică împreună, în timp ce dădea cu aspiratorul”. Ridică privirea și se schimbă la față. — Samantha, te simți bine ? Arăți foarte rău. — N-am dormit prea bine, recunosc, și pun ceainicul pe foc. Am petrecut noaptea la Nathaniel. N-am mai vorbit deloc despre plecarea mea. Dar la ora trei dimineața, când m-am uitat la el, l-am văzut că nu doarme nici el, și stă cu ochii în tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
grăbim dacă vrem să mai ajungem și la petrecere. A, am uitat să-ți spun, am primit un cadou de casă nouă de la mama. Mi l-a trimis la birou. Îmi dă o cutie de carton. Scot din ea un ceainic de sticlă și mă uit la el alb. Cică frunzele de ceai se țin separat de apă. Mama zice că, În felul ăsta, ceaiul iese mult mai bun... — Connor, mă trezesc spunînd. Nu pot să fac asta. — E foarte simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
te cred ! spune, scuturînd din cap. Te cunosc foarte bine, Emma ! Nu ești genul ăsta. N-ai arunca atît de ușor la gunoi ceea ce avem noi doi. N-ai... Se oprește șocat În clipa În care, fără nici un cuvînt, iau ceainicul și-l trîntesc cu putere de podea. Ne uităm amîndoi la el, uluiți. — Trebuia să se spargă, Îi explic după un moment de tăcere. Și asta trebuia să Însemne că da, sînt În stare să arunc ceva la gunoi. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]