593 matches
-
e dor să știu că sunt, Așa cum aș putea să plâng- murind, Mi-e dor să știu că sunt... Să am o rochie de iarnă, Din stofă de cuvânt neîmpletit, Și pe la gene umbrele se-ndeamnă Și se-oglindesc, cu cearcăne-n pământ... Mi-e dor să știu că sunt, Să văd, cum litere din rugă Se-opresc la Tatăl nostru blând, Exist, deci pot să știu că sunt Și e posibilă acea poruncă... De a afla din taina ce te naște
GRUPAJ DE POEZII. E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752]
-
păstrez și după aceea...”, hotărî Laura, în timp ce introducea încărcătorul în priză. Ajunsă în baie, se îndreptă mai întâi la oglindă. Se examină și observă semnele de oboseală din jurul ochilor. „Offf! Iar trebuie să-mi dau cu prostiile acelea să ascundă cearcănele... Cine le vede merge cu gândul la prostii, de parcă aș avea eu gând sau timp să fac ceva! Dar ce? Știe cineva ce fac eu ori ce gândesc eu? Și, dacă știe, îi pasă cuiva de mine? Nu am observat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
ar fi nimic mai mult decat teribilism și stabilirea direcției de dezvoltare ulterioară. Ceea ce șochează e disprețul înghețat pe care-l manifestă față de mamele colegelor de clasă: acele mame cu diplome universitare, cu joburi full-time, cu responsabilitatea unei familii, cu cearcăne și nedate cu rimel. Singurele modele demne de luat în seamă sunt mamele cochete, casnice, care servesc masă numai la restaurant deoarece nu trebuie să miroasă a mâncare gătită în casă, iar ele sunt atat de ocupate! La 26 ani
JOCURILE FOAMEI (3) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369650_a_370979]
-
-i a bună strădania dar nici a rău, diminețile se topesc în tâmple ori tâmplele în ele. Îmi dau pe nas toate grijile și altele vin, stau ca o haină veche ce visează petreceri de gală, în rest îmi ascund cearcănele, mă mângâie gândul că au rămas și alții pe dinafară privindu-se cu îngăduință în apa de ploaie. Zilele fug de rugină mâncând pământul cad într-o groapă fără fund cu drojdii de humă, noaptile alunecă după ploi și se
DESTĂINUIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369800_a_371129]
-
în bucătărie. Intră acolo cu puțină reținere, oare ce îi hărăzise orele care se scurseseră? O văzu împachetând ceva. Îi simți prezența și își ridică privirile spre el. Avea ochii scăldați în lacrimi ce probabil le reținea cu greu și cearcăne adânci care aminteau de noaptea nedormită. Totuși, pe fața ei se citea împăcarea. - Am făcut un pachet cu o mică gustare. Om îmbuca ceva pedrum, că acum e prea devreme să dejunăm, o auzi Șerban zicând cu o voce pe
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
Durerii, de la marginea satului, avea ferestrele triste, iar grădina pustie și uscată. Pe prispa casei, maica Durere stătea pe un scăunel, rezemată în baston, privind îngândurată în gol. Izvorul lacrimilor îi secase. Din căsuță apăru și frumoasa Speranța, slăbită, cu cearcăne la ochi, cu fire albe la tâmple, dar și cu frumoasele plete blonde ondulate revărsate pe umeri. Rezemându-se de un stâlp al prispei, caută spre cer cu ochii triști. Privind-o, maica Durere îi spuse bocind: - Degeaba aștepți, fata
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DE LA MINE PÂN-LA POȘTĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului De la mine pân-la poștă Numai cearcăne și riduri Pe care un strămoș stă Veșnic rezemat de ziduri Fă-mi bătrâne loc c-aș trece Ochiul tău rămas la pândă Nu-mi mai scade din osândă Nici în toamna asta rece Gem arcadele furtunii Pasărea de somn
DE LA MINE PÂN-LA POŞTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352631_a_353960]
-
pleca duminică devreme, să mai prindă ceva din șoseaua liberă. Știa că după amiază se va circula bară la bară, ca de obicei. Privi în oglindă. Nu-i plăcu de bărbatul din imagine. Îi crescuse barba, era ridat, obosit, cu cearcăne la ochi. Parcă nu dormise de nu știu câte zile. Spera ca după ce va scăpa de părul aspru de pe față și va ieși de sub duș, să fie altul. În septembrie împlinea patruzeci de ani. Când au trecut patru decenii din viața lui
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
de amărăciune, scurte meditații înfiorate, fie a tensiunilor și exaltărilor interioare, fie a vieții de care se izbește la fiecare pas. Din loc în loc răzbate fiorul poetic, ca în poemul „Nu pot să uit”: „Din ochi curg lacrimi grele/ Spre cearcăne adânci, Râu liniștit, ce cade/ Bezmetic de pe stânci!” Sau: „Mă uit prin Frunze/ Ca printr-un vitraliu.” Sau: „Mi-am scos sufletul/ Ca pe o haină de nuntă” Sau: „E primăvară/ Și nu mă pot defini” Sau, cu mult patos
STELE, CU ORICE PREŢ de CONSTANTIN LUPEANU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354620_a_355949]
-
spovedește, mă împărtășesc...Plec, de obicei, după cursuri, vineri. Ajung spre seară la mănăstire. Sâmbăta mă bucur de liniște, de peisaj ... Duminică, după liturghie, vin înapoi, spre casă. Altfel, n-aș putea rezista!” Mă uit la ochii ei mari, cu cearcăne adânci. E o femeie frumoasă, care trăiește energic ... “Sunt fericită. Să mă credeți! Am niște copii frumoși, sănătoși și silitori. Băieții sunt foarte deștepți, dar cam leneși. Fetele, în schimb, sunt ca niște albine. Cea mare (cea din clasa I
PREOTEASA BOEMĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354675_a_356004]
-
ea înfrumusețată de sfintele culori plăcute ochiului - tot astfel toamna - arată și bolțile sufletului Emiliei: o interiorizare inimitabilă, o suferință de aceiași subtilitate plină de încărcătură și neliniște, sau poate de cântecul destinului. “Strâng cioburi arămii dintr-o poveste ... Când cearcănele vieții îmi ascund, Nici lacrima săpată nu mai este În orizontul ce-l credeam rotund .* Lipsită de leagănul unei iubiri, a unei inimi existentă în doririle sale, poeta trăiește frumos si adevărat vise singulare . “În mine port aievea tristețea și
PALETĂ DE POEZII, TOAMNEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354701_a_356030]
-
de arme ce ar putea sări în oricare secundă în aer. Îi tremură bărbia, degetele... dar face ce știe mai bine, croșetează. Trage ochiurile micuțe prin vârful de igliță, leagă bride de macrame în dantela care a prins ici colo, cearcăne de sudoare... Câțiva dintre bărbații din sală, pe care nu i-am luat până în clipa asta în seamă, se ridică de la locurile lor, vin, spectatori, spre femeia ce va fi judecată. Devin obraznici. O dezbracă din privire de haine. Îi
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
umblă doar cu capul în nori, culegători și păstrător de metafore, ci coboară cu picioarele pe pământ, printre oameni, se face voce pentru ei, se face Cuvânt care răsună mai tare ca din trâmbiță. Esențială pentru autoare este “matca în cearcănul căreia / îmi adun apele / ori de câte ori fântânile mă dor”. Această matrice căreia îi aparține și pe care nu a putut s-o uite niciodată, oriunde a pribegit, și la care se reîntoarce mereu, reprezintă “pântecul matern” unde: “aștept să mă nasc
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
Parcă și vedeam Dunărea dincolo de nori, dincolo de începutul lumii. Această ploaie este un răsărit la începutul dragostei fiindcă pe malul Dunării toate sălciile plângătoare sărută odată cu stropii ploii repezite, apa neliniștită și neodihnită a ei. Sub viforul florilor de cireș, cearcănele vișinilor priveau în pământ la nămolul de deasupra inelelor de unde iarba începu să crească. Florile abia înflorite, primeau ropotul de stropi pe buze, aceștia, oxidându-le din culorile lor clare sau opalescente. Îmi reveni în memorie începutul lunii octombrie, anul
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
și pusă pe șotii, oleac scârbavnică, căreia însă i-a mai „căzut/retezat ciocul” cu trecerea anilor și onor rânduielilor (iar dinții, aleluia - nu și hazul de necaz !), „brăzdată” de furia senectuții cu graba greu de stăvilit a „ridurilor și cearcănelor”(„fosta-i lele, cât ai fost”!) la auzul veștii „înălțării” unuia dintr-ai ei din sat (de la „coada vacii și potcoava calului”), cum îi plăcea să (bu)buiască pe unul și pe altul, fără prea mari merite în „cele de
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
creator distinct al Poeziei Tăcerii și al inovației stilistice, prin conferirea caracterului sacru Limbii Române! În final, citându-l pe Poet, mă-ncumet: „Și tu, suflet al meu,/ cum de stai tolănit la soare într-un balansoar de-ntuneric,/ cu cearcănele privirii întoarse din noapte!/ Ah, mâinile orbului nu știu să culeagă Tăcerea!/ Aflați-mă!” Cartea ne așteaptă, Cititorule, să ne purificăm în universul ei de Logos și prin Tăcerea-catharsis, căci poemele sale sunt un adevărat „purgatoriu spiritual” al Clipei! Al
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
piept i se deschide rana Castelul lui visat de-o viață-ntreagă Din inimă și-l trece pe curat Că seamănă când turn cu turn se leagă, C-un jucător de bacara, ruinat Dacă-l vedeți trecând pe-aproape Cu cearcănele timpului pe chip Închideți ochii. Vuietul de ape L-ascunde-ntr-o clepsidră cu nisip Dar lumea trece zgâriind pereții Și spărgând oglinzi venețiene Așa-s făcute valurile vieții Cu paraziți și unde herțiene Și-asistă umilit la sacrilegiu Și nu-și mai
FRUMOSUL CASTEL de ION UNTARU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360468_a_361797]
-
voința când dușmanul dinăuntru o încolțea, fără să-i fie previzibilă strategia... Ei, bine, în ziua aleasă, cei ce se perindau de obicei pe la patul ei o văzuseră că se trezește la viață. Chiar prinsese o anume vioiciune în priviri, cearcănele adâncite reliefau ca un machiaj bine făcut ochii de căprioară de un dulce maroniu descoperit lumii prin bătăi dese ale genelor și un zâmbet îți inducea bucuria de a constata la ea altceva decât până atunci... Și, de unde mâinile mici
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
bărbiei. Se șterse cu dosul palmei, printr-o mișcare abilă și probabil îndelung exersată și continuă să molfăie combinația de mici, pâine și muștar, pe care și-o îndesa conștiincios în gură. Privirea-i izvorâtă din ochii mici înconjurați de cearcăne și umbriți din belșug de sprincenele stufoase, ba se plimba distrată pe chipurile arse de soare și transfigurate de efortul depus în procesul de masticație, ale comesenilor săi, ba se cobora instinctiv pe cartonul cu mici, pentru a oferi informații
LA POMANA ELECTORALA de LIVIU GOGU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360678_a_362007]
-
bărbiei. Se șterse cu dosul palmei, printr-o mișcare abilă și probabil îndelung exersată și continuă să molfăie combinația de mici, pâine și muștar, pe care și-o îndesa conștiincios în gură. Privirea-i izvorâtă din ochii mici înconjurați de cearcăne și umbriți din belșug de sprincenele stufoase, ba se plimba distrată pe chipurile arse de soare și transfigurate de efortul depus în procesul de masticație, ale comesenilor săi, ba se cobora instinctiv pe cartonul cu mici, pentru a oferi informații
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
bărbiei. Se șterse cu dosul palmei, printr-o mișcare abilă și probabil îndelung exersată și continuă să molfăie combinația de mici, pâine și muștar, pe care și-o îndesa conștiincios în gură. Privirea-i izvorâtă din ochii mici înconjurați de cearcăne și umbriți din belșug de sprincenele stufoase, ba se plimba distrată pe chipurile arse de soare și transfigurate de efortul depus în procesul de masticație, ale comesenilor săi, ba se cobora instinctiv pe cartonul cu mici, pentru a oferi informații
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
12 cărți, Ion Untaru prin recentul său volum de poezie Floare de lotus,(Editura Semne, București) ne descoperă un poet stăpân pe instrumentele sale,neliniștit fără scepticism cu o atitudine generală de provocare histrionică: De la mine până-la poștă/ Numai cearcăne și riduri/ Pe sub care un strămoș stă/Veșnic,rezemat de ziduri(De la mine pân-la poștă).Sub forma gestului burlesc și naiv, autorul induce, în fapt ,o stare de complicitate, sugerând în mai taote strofele subânțelesuri atânci,însinuând mereu o altă
ION UNTARU-FLOARE DE LOTUS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360113_a_361442]
-
din frigider, cămară și pivniță. Au început bairamul aproape de miezul nopții și n-au încetat până sâmbătă noaptea, când el a căzut primul din cauza oboselii și a consumului de alcool. S-au trezit duminică după orele nouă, mahmuri, înnegriți de cearcăne și mușcături, goi și înfometați. Referință Bibliografică: URME DE DRAGOSTE - CAP. II / 6 - / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 389, Anul II, 24 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359661_a_360990]
-
Săgeată-mă din nou cu vorbe descântate și râzi până la cer cu capul dat pe spate să-mi cazi peste auz refren cald de colind cu palma-ti străvezie de soare să mă prind Nu știi, de-atâta gând am cearcăne-n cuvinte și-n fiecare ochi mi-a răsărit un dinte cu care cronțănesc neliniștit din soarta precum un câine știrb dintr-o curea uscată Iubita mea cu garderobă fără sutiene și cu păcatul strecurat prin gene mai mângâie-mă
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (2) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359765_a_361094]
-
buzunarele întoarse ale frazelor opresc rostirile pe buza inferioară. o apleacă până când, colțurile buzelor refuză să exprime tristețea și sar spre obraji într-un zâmbet clar. cu hohotul de râs sparg liniile hexagonului trecutului. stea în patru colțuri defilează prin cearcănele bine conturate iar pleoapele le strâng cât pot de mult... orbirea voită atinge maximum de exaltare când întâlnește prostia umană, lăsată liberă din lesă. mă așez pe iarba putrezită de așteptări. tomnatică așteptare a iernii, între noiembrie și februarie. frig
ROL IMPUS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359260_a_360589]