901 matches
-
prost moment. Nu simți că te iubesc? Că ce?". Că sunt mort deja?", am rostit fatidicele cuvinte, iar sângele a început să-mi țâșnească năvalnic din piept. "Tu m-ai omorât!", am încheiat în timp ce lichidul rubiniu se scurgea șuvoaie peste cearceafuri. "Nuuuu!", strigă fata, "orice, numai asta nu! Știi că n-aș putea suporta!"... * Vis-realitate. Alb-negru. Dorință-tăcere. Se va termina vreodată? Nu, fiindcă niciunul dintre noi nu a fost capabil să iasă, cu adevărat, în afara jocului. Să-și modeleze un viitor
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
dintre mii de sosii, între sute de oglinzi... da, erai tu, fără îndoială... "Vino!", am întors replica de mai devreme și te-am cuprins cu brațele, mistuit de dor, fremătând de dorință. Din nou în apartament. M-am aruncat între cearceafurile apretate, fixând curios același orologiu. Ți-am simțit atingerea, delicată, suavă, inconfundabilă... "Te rog să vii singură la întâlnire de acum încolo... Nu vreau să mai fiu silit să fac o alegere pentru a mă putea întâlni cu tine", ți-
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
bărbatului, dar ceea ce m-a făcut să mă întorc înapoi imediat a fost un horcăit înfundat, de muribund. Am dat navală în cameră și am văzut o imagine de coșmar: iubita mea zăcea întinsă în pat, cu gâtul tăiat între cearceafurile pline de sânge. „Nuuuu!”, am răcnit, temându-mă că voi înnebuni. „Nu poate fi adevăraaat!”. * De ce facem asta? De ce lăsăm lumea să ne ucidă visurile, să ne destrame amintirile cele mai de preț? Vom câștiga, vreodată, ceva cu adevărat în
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
intre la director dar secretara îi face semn că acesta lipsește. Sublinieri sugestive de trompetă, trombon ca la bâlci sau carnaval. Insul gesticulează că s-au înțeles la telefon, să se vadă la o anumită oră, să semneze o situație cearceaf, lungă cât toate zilele pe care o scoate din propria servietă. Gestica secretarei exprimă imperturbabil: „Nu e și pace!” Când s-a aprins becul, directorul a sărit de pe scaun, a ridicat o trapă din fața biroului și s-a ascuns. Revine
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
fur din trupul cald o-mbrătișare Când crengi lovesc blesteme-n geam și zău Că-mi pare noaptea înfricoșătoare. * O plasă teși în jurul meu de șoapte Ca un păianjen în brațe mă cuprinzi Aprinzi în suflet focurile de noapte Și-ntre cearceafuri ardem suferinzi. * Sunt florile de apă înecate Nici luna nu mai râde la ferești Că aburite-s geamurile toate Când în cearceafuri ude mă-nvelești. * Nici gândul nu mai are coerență Doar inima, mai bate ca nebuna În noaptea când
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
meu de șoapte Ca un păianjen în brațe mă cuprinzi Aprinzi în suflet focurile de noapte Și-ntre cearceafuri ardem suferinzi. * Sunt florile de apă înecate Nici luna nu mai râde la ferești Că aburite-s geamurile toate Când în cearceafuri ude mă-nvelești. * Nici gândul nu mai are coerență Doar inima, mai bate ca nebuna În noaptea când cu-atâta consecvență Își varsă cerul ploile într-una... de Gabriela Mimi Boroianu ................ Ireal * Se prelingea condensul pe fereastră și de invidie
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
-n aer un vag parfum de liliac rotind. Din așternut se-aude slab un vaer de brațe leneșe ce se întind. * O rază șugubeață se strecoară pe după colțul de perdea ce-i tras și sărutând obrazul, înfioară felina ce-n cearceafuri a rămas. * Lascivă se întinde amușinând aroma de cafea îmbietoare. Cearceaful se adună dezvelind suplețea albă ce dă din picioare. * Învăluită în mătasea fină alunecă, o umbră pe podea ce cu privirea de iubire plină se-apleacă și-ți bea
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
aude slab un vaer de brațe leneșe ce se întind. * O rază șugubeață se strecoară pe după colțul de perdea ce-i tras și sărutând obrazul, înfioară felina ce-n cearceafuri a rămas. * Lascivă se întinde amușinând aroma de cafea îmbietoare. Cearceaful se adună dezvelind suplețea albă ce dă din picioare. * Învăluită în mătasea fină alunecă, o umbră pe podea ce cu privirea de iubire plină se-apleacă și-ți bea ceașca de cafea! * Suav, îți zice "Bună dimineața!" și-un univers
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
a orgasmului. Mă păcălise de data aceasta! Știam că nu-i mai plăcea prelungirea actului după ce ea își finalizase toată pasiunea, așa că n-am mai continuat, am îmbrățișat-o tandru și, cu o sărutare caldă, am abandonat-o epuizată printre cearceafurile mototolite. Mai aveam câteva ore până la o nouă deșteptare, de aceea am încercat să adormim cât mai repede. Am stins lumina lampadarului și, cu iubita mea ghemuită la piept, care deja zâmbea în lumea viselor ei, am adormit și eu
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
la mijlocul ei așeza pe lățime ca un zid chirpicii de tizic, să nu se rupă ușa sub greutatea mea și al bunicii. Peste ea era așezată salteaua și un preș țesut de mama din lână vopsită în culori diferite, în loc de cearceaf. Pe atunci nu se foloseau covoare ca acum. Cele mai înstărite familii din comună aveau întinse pe jos covoare de iută sau țesute la război, direct peste dușumea sau peste pământul galben amestecat cu balegă de cal ori pleavă și
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
vrut să te chem Aș fi vrut să te chem într-o noapte în singurul meu pat din odaie fără mătăsuri fără ștrasuri doar tu cu trupul tău gol și eu cu trupul meu gol într-un pat acoperit cu cearceafuri albe patru ochi două inimi patru mâini Aș fi vrut să te chem într-o noapte fără lună și stele doar ochii tăi să-mi lumineze drumul și mâinile tale să alunece lin pe trupul meu respirația ta adiere de
AŞ FI VRUT SĂ TE CHEM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348154_a_349483]
-
de Președintele României, înseamnă că se interesează de soarta tuturor românilor, deci și a mea. E ca și cum aș întreba-o eu pe Dumneaei ce mai face Goebbels, sau dacă, până la urmă, s-au găsit urme din poluția lui Hitler pe cearceafurile Evei Braun. Ca om care, vreme de mai multe decenii m-am ocupat de studiul filosofiei politice prin care s-a statuat conceptul de „democrație creștină”, respectându-I Doamnei Merkel cariera politică ce a adus-o în fruntea Uniunii Creștin
LEO LXXX UND SEIN WORT ÜBER UNSER PRÄSIDENT ! de CORNELIU LEU în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350176_a_351505]
-
nici în timpul băii și nici cât timp își aranjase mare parte din lucruri. Nu îi simțise prezența și nici nu încercase să îl roage să o ajute în vreun fel. Reuși chiar să se calmeze în timp ce întindea peste salteaua tare, cearceafurile cu trandafiri pe care le cărase după ea. Cele două perne, prea mari pentru gustul ei, se potriveau cu puțină strădanie în husele perechi ale setului, dar pătura țesută din lână colorată pe care o găsise așezată pe pat, se
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
soție. Și astfel ireparabilul s-a produs. Când a aflat vestea, tânăra prințesă Zala a vărsat lacrimi amare, apoi s-a închis în sine și nu a mai dorit să vorbească cu nimeni. Nopțile se zguduia de plâns și uda cearceafurile cu lacrimile sale, zilele le petrecea izolată în cameră. Profund lovită și mânioasă, Zala a început să urzească planuri de răzbunare. Fusese rănită de moarte, în cel mai nobil sentiment, iar lumea avea să cunoască în curând și o altă
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > FĂRĂ TRUPU-ȚI LENEȘ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2345 din 02 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Nu-i dimineață fără trupu-ți leneș Și dâre voluptuase pe cearceafuri, Cu ochi întredeschiși cerșindu-mi galeș, Săruturi dulci, ca mult râvnite-anafuri. Le dau binețe geană lângă geană, Un sfârc mă-mpunge: “hai de mă strivește!” Îi fac pe plac și-un tremur de sprânceană Fiorii din adânc îi prevestește. Ne
FĂRĂ TRUPU-ŢI LENEŞ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365396_a_366725]
-
ea pe la mijloc pe lățime un zid din chirpici de tizic, să nu se rupă ușa sub greutatea mea și a bunicii. Peste ușă era așezată salteaua și un preș țesut de mama din lână vopsită în culori diferite, în loc de cearceaf. Pe atunci nu se foloseau covoare ca acum. Cele mai înstărite familii din comună aveau întinse pe jos covoare de iută sau țesute la război, direct peste dușumea sau peste pământul galben amestecat cu balegă de cal ori pleavă și
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
2053 din 14 august 2016 Toate Articolele Autorului La colțul străzii, stă un cerșetor, amforă-n frig, mimând un biet decor, își scutura de ierni omătu-n suflet, strângând în pungă chinul, fără urlet. L-au strâns în lanțuri noduri de cearceaf, scriind cu sânge dezvelit, un epigraf, pe ale străzii lespezi dulci, de cretă, iluzii prinse-n fum de eprubetă. Ploua cu toamne peste ochii goi, udând amaru-ntins prin glod de foi, el, doar privea și îmbrăca stafii! un solitar cinstit
CERȘETORUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365207_a_366536]
-
ultraviolete, se îndrepta spre malul Someșului, pentru a face plajă. Citea, și din când în când cobora spre luciul apei, stropindu-se cu ea, luând-o în căușul palmelor. Chiar a pus ochii pe o doamnă care întotdeauna își aranja cearceaful nu departe de el. O privea cu insistență, iar ea se prefăcea că nu-l obsearvă. „Dumnezeu să mă ierte. Au trecut atâția ani de la moartea Mariei. Am și eu dreptul să-mi găsesc o tovarășe de viață!”. Între cei
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
și sânii ca două piersici coapte. „Arată bine. Ca Femeia la 40 de ani, a lui Balzac...”. La rândul ei, Maria îl privea pe sub sprâncene. „Nu arată a fi așa de bătrân. Cred că mai poate ... El se întinse pe cearceaf atingându-i, ca din întâmplare, cu genunchiul pulpa piciorului stâng. Un fior plăcut îi străbătu tot corpul. „De mult n-am mai simți o astfel de plăcere!”. Ea, își ridică piciorul, ștrengărește, și-l puse peste piciorul lui. „Ce plăcut
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
treizeci de ani. Și-au dat întâlnire peste două zile la el acasă. Până atunci a avut mult de lucru în locuință. Să bată covoarele, să șteargă praful, să mai aranjeze cărțile în bibliotecă. A avut mare grije să schimbe cearceafurile de pe pat. Obosit, seara adormi devreme. Se visa într-o sală mare de bal valsând cu Maria îmbrăcată în alb. Alunecau, aci se făcea că pe un parchet lustruit, altă dată parcă valsau într-un nor alb-azuriu fără să atingă
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
putea face decât pe jos sau cu „ocazii”: căruță sau camion căci nu existau cursele cu autobuze. La biserici nu erau reflectoare și ca să poată citi inscripțiile din scenele aflate la înălțime, întindea pe podea, acolo unde cădea soarele, un cearceaf alb împrumutat de la țărani, proiectând astfel lumina în sus, sau capta soarele în oglindă dirijându-l apoi pe pereții monumentului. La Voroneț, în timp ce analiza pictura din turlă cu o scară lungită cu o a doua și ținută de doi țărani
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
ieșeau galbene, altele albe. Tata prefera, uneori, în schimbul unei părți din bani, fire de borangic în două culori. Mama țesea borangicul în războiul de țesut și meșterea marame, ștergare pe care le punea la icoane sau le ducea la biserică, cearceafuri de pus pe pat, cămăși de noapte. La aceste cearceafuri mama aplica pe margini un fel de colți dantelați croșetați de ea. Când așeza cearceaful pe pat, peste el așeza o cuvertură din lână în diverse culori, țesută și ea
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
din bani, fire de borangic în două culori. Mama țesea borangicul în războiul de țesut și meșterea marame, ștergare pe care le punea la icoane sau le ducea la biserică, cearceafuri de pus pe pat, cămăși de noapte. La aceste cearceafuri mama aplica pe margini un fel de colți dantelați croșetați de ea. Când așeza cearceaful pe pat, peste el așeza o cuvertură din lână în diverse culori, țesută și ea în război, în multe ițe, până la partea croșetată, ca să se
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
și meșterea marame, ștergare pe care le punea la icoane sau le ducea la biserică, cearceafuri de pus pe pat, cămăși de noapte. La aceste cearceafuri mama aplica pe margini un fel de colți dantelați croșetați de ea. Când așeza cearceaful pe pat, peste el așeza o cuvertură din lână în diverse culori, țesută și ea în război, în multe ițe, până la partea croșetată, ca să se vadă frumusețea de dantelă. Și, ca orice copil care făcea prostii în copilărie, am făcut
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
am făcut și eu. Mai târziu mi-am dat seama ce-a fost în sufletul mamei atunci. Într-o zi m-a lăsat singură în corpul de casă de la drum unde aveam trei camere și trei paturi. Toate paturile aveau cearceafuri cu dantele croșetate de mama. Le admiram. Și nu știu ce mi-a venit, că am luat foarfeca și am tăiat toate dantelele, le-am pus în mijlocul unei camere și mă uitam fericită la ele, parcă făcusem o mare ispravă. Se făcuse
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]