308 matches
-
nu sunt mai breaz, tulburându-i pe cei din mănăstire prin neștiința mea și prin faptul că Încă nu am Învățat rânduiala așa cum trebuie, mai greșind intrările sau continuând să mă bâlbâi. Nu m-am familiarizat nici cu limbajul din Ceaslov și tocmai de aceea va trebui să fiu mult mai sârguincios și, treptat, să-mi iau gândul de la cele lumești, dedicându-mă cu toată ființa celor trebuitoare sufletului. În această privință, chiar azi am pus punct volumului Deasa Împărtășire cu
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
pe umeri. Îl aduce de spate. Îi vălurește pielea de pe gât. Îi încărunțește barba din ce în ce mai neîngrijită. Orașele, toate, sunt fierbinți ca niște cazane din care iese smolit și singur. Ochii îi scapără însă, din nou, ca la 20 de ani. Ceasloave după ceasloave, legate în catifea albastră, se umplu de crabi copți în inimă de anghinare și calamari perpeliți în zmeură. Se comandă farfurii de sidef. Se schimbă draperiile de pe Thule și, pentru asta, e nevoie de ajutorul a treizeci de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Îl aduce de spate. Îi vălurește pielea de pe gât. Îi încărunțește barba din ce în ce mai neîngrijită. Orașele, toate, sunt fierbinți ca niște cazane din care iese smolit și singur. Ochii îi scapără însă, din nou, ca la 20 de ani. Ceasloave după ceasloave, legate în catifea albastră, se umplu de crabi copți în inimă de anghinare și calamari perpeliți în zmeură. Se comandă farfurii de sidef. Se schimbă draperiile de pe Thule și, pentru asta, e nevoie de ajutorul a treizeci de desenatori și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
scaloian și o oglindă acoperită cu pânză albă; o cutie de lemn plină cu "planete de tânăr"; o pereche de "cizme spaniole"; un aparat cu pompiță de colectat sputa; câteva fire de cenușă din cuibul păsării Phoenix; un maldăr de ceasloave, scrisori vechi și dagherotipuri; mecanisme perpetuum mobile cărate din bunkerul bunicului lui Vanghele; o mărgea de bufonită găsită în țeasta unei broaște râioase; mantaua străpunsă de glonț a generalului Dragalina; o întreagă apotecă plină cu balsamuri și poțiuni miraculoase; un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
taraf... Nu uitară să tragă o raită și pe la biserică, unde dădură peste pălimar și, după ce-l unseră cu toate alifiile, altfel spus, Îl Îmbătară pulbere, luară cu ei cădelnița, odăjdiile, prapurile, icoana cu Înălțarea lui Iisus, potirul de Împărtășanie, ceaslovul, liturghierul și Sfânta Evanghelie, precum și năsăliile și chiar cristelnița (pe care, ce-i drept, o cam cărară În zadar). Ajunși În țintirim, cei șase petrecăreți scoaseră din ladă toate hainele bătrânei și le Înșirară pe crucile din apropiere, făcându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de argint, ce indica mereu aceeași oră: 12. Nu refuza borșul de sfeclă, nici păhărelul de horilcă - și Îi plăceau nespus scrumbia afumată și castraveciorii murați. Când clopotele băteau chemând lumea la vecernie, deschidea sipetul și scotea de acolo un ceaslov. Cânta odată cu preotul În greacă și slavonă Crezul și Tatăl nostru, inversând fiecare cuvânt. Și, pe măsură ce cânta, gospodăria Subotinilor prospera. Se Înmulțeau nu numai plantele și animalele, dar până și nasturii de la cămașă se transformau În bani. Alături de Increat În pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
urechilor ușor clăpăuge, cu vârfurile Înroșite de ger, care fusese uns, după cum bodogănea babulea, din „fragedă pruncie“ ca ajutor de pălimar. Gligori prinsese câte ceva din orânduielile bisericești: ștergea pânzele de păianjeni care acopereau icoanele și prapurii, punea la locul lor ceasloavele, ștergea de praf Sfânta Evanghelie, cântând pe nas un „Doamne miluiește“ lung cât o zi de post, mai ciugulea uneori după terminarea liturghiei din sfântul potir ultimii stropi de undelemn sau vinul rămas de la Împărtășanie. Aceasta, desigur, ca să-și dreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
romanului, până la ultima virgulă, transmise genetic din generație în generație, până la Sfârșitul Lumii și chiar dincolo de Sfârșit: în plan subtil informația e veșnică. Ai văzut pe raftul unei librării o carte; vreo mie opt sute de pagini, în trei volume. Trei ceasloave petrecute cu o banderolă-reclamă. Un roman scris în zilele noastre! Despre o femeie. Opera unui grafoman. Onanist; nici despre un război nu istorisești atât. Nu există poveste pe lume care să nu poată fi cuprinsă într-o sută de pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai trăiește câteva zile în unghii și în fire de păr; lacul, pe vreme de secetă, la început moare în burțile peștilor.) A deschis ușa încet, foarte încet, să nu-i tulbure somnul, a pus lumină în candelă, a pregătit Ceaslovul, Psaltirea, Tipicul, Evanghelia și toate cele necesare la strană pentru Utrenie, apoi a îngenuncheat în fața ei. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Și când dorm, cu el alăturea dorm. SISOE: Parcă eu nu tot cu el alături? Da' uit. Uit să-l iau și mereu mă-ntorc să-l caut. MAVRICHIE: Așa? SISOE: Așa. Și, dacă mi-i îngăduit, ce fel de ceaslov porți sub braț Sfinția Ta? MAVRICHIE: Apoi am mai scris o carte de pilde astă noapte. De mult mă ținea gândul s-o fac și pe asta, și iaca am făcut-o. SISOE: Astă noapte, zici? MAVRICHIE: D-apoi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lor... SISOE: Mi se bucură sufletul și mi se veselește, ca unul care se numără în tagma celor ținuți mai în cinste decât cuvioșii despre care nimeni nu mai știe de ce-au ajuns aici. Și cum stă scris în ceaslovul sfinției tale? MAVRICHIE (deschide tartajele, își drege glasul, citește cu importanță): Stă scris așa: că acela care a primit această putere mai presus de fire cată a se feri cu strășnicie să facă vreodată o minune în folosul său, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o Slujbă a Învierii, în limba română, două Trioade, unul în limba greacă și celălalt în limba română, un Evangelistaru în limba română, un Molitvelnic în limba română, două Octoihuri, unul în limba română și celălalt în limba greacă, trei Ceasloave, două în limba română și unul în limba greacă, o Psaltire în limba română, două cărți Apostol, unul în limba română și al doilea în limba greacă, șase cărți cu explicarea canoanelor, în limba greacă, 14 volume cu Istoria lui
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
din secolul al XIX-lea, are caractere chirilice, este ferecată în argint, la cele patru colțuri sunt evangheliștii, iar în centru Învierea Domnului. Alte lucrări manuscris sunt: un Acatist al Maicii Domnului, în chirilică, din secolul al XIX-lea, un Ceaslov din secolul al XIX-lea, un Catehism în limba slavonă din anul 1839, Cuvântările Sfântului Efrem Sirul, din secolul al XVIII-lea. În muzeu se păstrează o fotografie realizată la 10 aprilie 1924. Profesorii participanți la simpozionului internațional de bizantinologie
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mine, nu la ce vorbește lumea. Că poporul, de... Trăiește el ce trăiește, și p-ormă moare. Și vine uitarea. Dar urma rămâne la dosare. Și dacă uită, că poporul mai uită, atunci deschidem dosarul și-i reamintim. Ca la ceaslovul pe care îl citești matale părinte la popor. De ce-l citești, nu ca să nu uite poporu cum și ce-a fost? Părintele Macovei clătină abătut din cap. Oftă. Goncea nu-l lăsă să deschidă gura: - Mai e și chestia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Brăilei. Și eu? Și tu, Autorule! Tu n-ai nimic special ca să fii propria-ți voce. Ești un dependent de vorbe și, deci, de noi. Da? Atunci veniți toate și intrați între aceste pagini și, precum Ion Creangă, am închis ceaslovul zilei și le-am presat între file... * * * G ândirea Brăileanului influențată de caracteristica intonațională a muzicii populare judeca ferm așa cum i se transmisese din bătrâni, după modelul bătutei, din jocul cu leit-motivul lovirii cu piciorul în țeasta Pământului. Era războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tău de naștere, ești născută mult după mine, te cred că nu știi aproape nimic... Nu sunt o proastă, am învățat atâtea roluri, atâtea piese de teatru, n-am prea citit cărți, romane adică, ăăă, băga-mi-aș picioarele în ceasloavele astea!!!, dar nu sunt proastă!, Loredana nu clipește, ca să nu se vadă ceva în ochii ei de aur, dar, în adâncul ei... de unele nu știu, dacă nu prea citesc, nu pot, n-am răbdare, sute de pagini?, bârrr!, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
După o saptamână și-a revenit.A povestit că a ajuns pe un câmp cu flori. Se făcea instrucție militară.Peste tot domnea o disciplină cazonă.Acolo l-a întâlnit pe Ștefan cel Mare.Acesta s-a uitat într-un ceaslov.I-a căutat numele.Nu l-a găsit.Și la trimis înapoi.Venise prea devreme.Altă persoană a intrat după operație în moarte clinică.S-a întâlnit cu o entitate care i-a spus doar atât:”Venus impudica”.Și-a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
bucureștean, mijlocul infailibil de a preveni boala consta "în izolarea primilor bolnavi și dispersarea masei locuitorilor"135. Ca și în Moldova, spaima produsă de groaznica boală în rândurile populației a îndemnat pe mulți oameni de rând să însemneze pe vreun ceaslov vechi sau într-un manuscris știrea privind cumplita molimă. Astfel, protopopul Constantin Sachelarie nota că, în 1832 (!), "au fost și o secetă mare și au ieșit și o boală, olera [!], necunoscută în țară până atunci. Murea oamenii grabnic numai în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
s-a menținut sporadic în tot timpul anului 1836 în Transilvania, pentru ca să se stingă în anul următor; așadar, Marele principat a suferit de acest flagel, cu intermitențe, din 1831 până în 1837. O însemnare a preotului Sofronie din Densuș pe un ceaslov atestă că, "la 1836, intrând a doa oară colera în Ardeal, în Țara ungurească, așa cu putere, mai ales la orașe au pierit multă lume, că unii din picioare, fiind sănătoși, pica morți, așijderea și pă [la] sate". Altă însemnare
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
impact al epidemiei de holeră - ca și în 1831 - s-a putut constata în mentalul colectiv din Moldova și la 1848, deși de mai mică amploare, ilustrat prin însemnări, alcătuirea de testamente sau chiar ecouri literare. Astfel, pe un vechi ceaslov s-au consemnat următoarele: "Ca să să știe, am însămnat de când au fost holira la anul 1848, pe vremea cireșilor, și au ținut până toamna, eu mai jos iscălitul A[lecu] Odescu" din Iași; tot așa: "Am scris ca să să știi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Și eu de colo, pe glasul al optulea, „Amiiin”. Adică, de ce nu ar avea dreptate, acest adevărat român, când ar auzi, că pe lângă sărbătorile pe care le-a învățat el încă de pe când lua râia, de la caprele Măriucăi, buchisind la ceaslov, românii de azi, au mai introdus una, luată de nici dracu nu știe prea bine de unde, fiindcă în calendar nu este. Cică ar fi Ziua Sfântului Valentin, sau ca prosteala să fie completă și iremediabilă, i se spune Valentine’s
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
se folosească de informație. Bun, deci mai există câteva zeci de exemplare în bibliotecile publice. Poate că putem să le dăm de urmă și să eliminăm pagina 27 și în timpul ăsta să căutăm și sursa originală. — Cartea umbrelor, zice Helen. Ceaslovul, cum îi spun vrăjitoarele. Cartea de vrăji. Toate puterile de pe lume. Se aude soneria, și apare încă un bărbat care își dă jos pantalonii rufoși, se dezbracă de tricou și ne spune că-l cheamă Arici. În legătură cu Arici, detaliile ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
are vreo legătură cu descântecul? Și, fără să mă întorc, zic: — V-a trecut prin cap să folosiți descântecul pentru controlul populației? Și Stridie râde și zice: — Cam așa ceva. Mona își lasă perna în poală și zice: — E vorba de ceaslov. Și, formând un număr, Stridie zice: — Dacă-l găsim, o să-l folosim cu toții. O să-l distrugem, zic. După ce-l citim, zice Helen. Și Stridie zice în telefon: — Da, aștept. Și către noi: E tipic. În mașina asta putem vedea întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
degete spre mine, ca sa-i dau agenda. Zice la telefon: — Da, acvamarinul de două sute de carate. Sunați-l pe Drescher, la Geneva. Deschide agenda și scrie un nume sub data de azi. Mona zice: — Mă gândeam... Ce credeți, zice, oare ceaslovul original o fi avut vreo vrajă pentru zburat? Mi-ar plăcea la nebunie. Sau vreuna care să te facă invizibil? Își scoate Cartea umbrelor din rucsac și începe să coloreze. Aș mai vrea ceva; să pot vorbi cu animalele. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Stai un pic să dau drumul la televizor, să văd ce se-ntâmplă. Îmi împing falca înainte, spre tavan, și zic că nu putem... nu putem... Singur acum cu ea, zic: nu putem să avem încredere în Helen. Ea vrea ceaslovul doar ca să poată controla lumea. Leacul pentru prea multă putere, zic, nu e și mai multă putere. Nu o putem lăsa pe Helen să pună mâna pe Cartea umbrelor. Și, încet, atât de încet că nici n-o pot vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]